2. În vremea când Iisus era încă copil ,se duse într-o livadă
acoperită de florile cele mai frumoase .Încântat de minunata vedere ,se opri o bucată
de vreme în mijlocul lor ,mângâindu-le şi spunând
fiecărei flori câte un cuvânt de dragoste şi prietenie .
Când îşi luă rămas bun de la ele ,le zise :
“ Fiţi vesele şi fericite ,drăguţele mele flori !Să
ştiţi că veţi primi totdeauna la vreme ,de la tatăl
meu ceresc ,tot ce aveţi nevoie :roua răcoritoare şi
limpede a nopţii şi lumina aurită a soarelui . “
3. Inimioarele florilor cântau acum de bucurie şi fericire .
Din zori de zi şi până noaptea târziu nu vorbeau decât
de copilul dumnezeiesc ,despre bunătatea şi
strălucitoarea Lui frumuseţe .
Numai o singură floare ,o floare mică
de tot ,stătea amărâtă şi mâhnită la
marginea livezii .Având tulpina scurtă ,
ea nu fusese zărită de Iisus ,aşa că
nu primise din partea lui nici un
cuvânt de mângâiere şi nici un zâmbet .
De aceea era amărâtă , iar din
ochişorii ei picurau lacrimi
de durere .
4. Când vecinele ei au văzut-o că plânge şi că-i curg mereu lacrimi ,
şi-au râs de dânsa ,şi în bătaie de joc , i-au dat numele de
“ lăcrămioara “ .
“ Lăcrămioara “ îşi înghiţi acum lacrimile , dar străpunsă de
mâhnire , îşi aplecă în jos , tot mai în jos ,căpşorul
până ce se prăbuşi la pământ şi căzu adâncită în somn .
5. Pe când dormea ,iată că începu să viseze un vis nespus de frumos .
Se făcea că bunul copil Iisus venise din nou la livezi , de rândul acesta
mergând drept la dânsa . Cele mai aurite raze ale soarelui îi împletiseră
o cunună în jurul frunţii . Şi întinzând mâna ,Iisus binecuvântă pe mica
“ lăcrămioară “ şi îi grăi cuvinte blânde şi dulci , care îi merseră lăcrămioarei
la inimă .
6. “ Drăguţă lăcrămioară , tu care mă
iubeşti aşa de mult , ştiu că eşti
nesocotită de semenele tale , fiindcă
ai o îmbrăcăminte modestă , care
nu străluceşte . Dar să nu plângi şi
să nu-ţi amărăşti sufletul . Te voi
înălţa deasupra celorlalte flori , care
au râs de tine . Tu vei fi cea mai
frumoasă floare din luna mai .Îţi hărăzesc
şi frumuseţe şi parfum dulce .Îţi mai
hărăzesc darul să vesteşti puterea fără
margini a Tatălui meu din ceruri şi fac
din tine o floare iubită de oameni . “
7. Când s-a trezit din somn , lăcrămioara a
văzut că străluceşte în frumosul soare de
primăvară şi că e împodobită cu clopoţei
de argint .Luna mai se ivise în toată
frumuseţea şi măreţia . Mii de păsări
cântau şi mii de flori înfloreau .Însă,
oricât de mult se trudeau , nici una din florile
acestea nu putea să vestească slava şi
puterea lui Dumnezeu .
8. Iată că prin munţi şi văi
se porneşte un vântuleţ
uşor şi lăcrămiora începu să
cânte din clopoţeii de argint şi
să preamărească pe Tatăl
din ceruri şi pe Dumnezeescul
Fiu Iisus .