2. Se suprapune şi se întrepătrunde cu manevrele de
resuscitare de bază ( SVB), totul pentru a câştiga timp în
încercarea de restabilire a funcţiilor vitale, cu scopul
scăderii afectării şi distrugerii ireversibile prin hipoxie a
celulei cele mai sensibile şi mai vulnerabile a
organismului, neuronul.
Aspectul clinic general este de " moarte aparentă "
lipsa conştienţei (nu răspunde la stimuli verbali sau
tactili);
lipsa respiraţiei (cercetată prin aplecarea capului
salvatorului către faţa pacientului timp de 2-10 secunde),
sau alterarea gravă a respiraţiei (adică horcăit sau
gasping) ;
lipsa circulaţiei (a pulsului) - cercetată prin palparea
unilaterală a pulsului carotidian timp de 2-10 secunde;
pupile midriatice bilateral.
3.
4. Suportul vital de bază (SVB) reprezintă menţinerea libertăţii căilor aeriene,
suportul ventilaţiei şi circulaţiei fără ajutorul vreunui echipament cu excepţia
dispozitivelor de protecţie.
Prima regulă legată de riscurile RCP este ca
viaţa membrilor echipei de resuscitare să nu fie
pusă în pericol. Resuscitarea cardiopulmonară
presupune riscuri legate de locul desfăşurării şi
riscuri legate de victimă. Înainte de a se apropia de
o victimă, salvatorul trebuie să se asigure că nu
există nici un pericol iminent care să provină din
mediul înconjurător.
5. EVALUAREA ZONEI.
EVALUAREA SIGURANTEI SALVATORULUI SI A VICTIMEI
CERE AJUTOR – 112 sau alte persoane.
DESCHIDE CAILE AERIENE DEZOBSTRUCTIE
EVALUEAZA RESPIRATIA 10 sec.
RESPIRA NORMAL
POZITIE LATERALA DE SIGURANTA
TRANSPORT SPITAL
Priveste torace.
Asculta zgomot respiratie.
Simte flux aer.
NU RESPIRA
APEL 112
30 COMPRESIUNI TORACICE
VERIFICA PULSUL 10 sec.
PULS PREZENT
PULS ABSENT
VENTILATII GURA-GURA
2 VENTILATII GURA-
GURA + 30 COMPRESIUNI
PACIENT INCONSTIENT ?
±
15. Resuscitarea avansată necesită intervenţia unei echipe formate şi antrenate în
resuscitare, dotată cu echipamentele şi medicamentele necesare.
În stopul C.R. pot apărea următoarele grupe mari de ritmuri cardiace:
Ritmurile şocabile: fibrilaţia ventriculară (F.V.), tahicardia ventriculară fără puls
(T.V.P.).
Ritmurile nonşocabile, de fapt asistolia şi activitatea electrică fără puls (AEFP).
16. ECG reprezintă suma potenţialelor de acţiune a tuturor fibrelor miocardice,
care pot fi înregistrate pe hârtie sau vizualizate pe ecran, cu o viteză constantă de
25 sau 50 mm/sec. Înregistrarea se face în 12 derivaţii: 3 derivaţii bipolare, 3
derivaţii unipolare ale membrelor şi 6 derivaţii unipolare precordiale.
17.
18. -I soc electric extern asincron (S.E.E.)
360 J – defibrilator monofazic.
150-200 J – defibrilator bifazic.
-2 minute R.C.P. 30:2 indiferent de aspectul ritmului (daca nu revine circulatia spontana)
-al II-lea soc electric extern (daca F.V. / T.V. persista).
-2 minute R.C.P.; intre timp – efectuare I.O.T.
- abord venos periferic.
- dupa I.O.T
- compresii toracice 100 / min.
- ventilatii pe balon sau ventilator 10 / min.
-1 mg. ADRENALINA iv repetat la 3-5 minute.
-al III-lea soc electric extern.
-antiaritmice:
CORDARONE 300 mg. Iv (2 fiole) bolus in 20 ml. GLUCOZA 5%.
se poate da al II-lea bolus de 150 mg. (1 fiola), apoi perfuzie cu 900 mg. in 24 ore.
-2 minute R.C.P.
-Adrenalina 1 mg. la 2-3 minute.
- apoi S.E.E. la 2 minute + R.C.P. 2 minute +
Adrenalina la 3-5 minute.
22. R.C.P. 2 minute.
Adrenalină 1mg iv la 3 minute sau 2-3mg pe sonda I.O.T.
R.C.P. 2 minute.
ATROPINĂ 3mg iv doză unică sau 6mg pe sonda I.O.T.
R.C.P. 2minute + Adrenalină 1mg la 3minute.
Ciclurile se repetă până la revenirea activităţii cardiace mecanice şi electrice
sau până la declararea insuccesului R.C.P.(decesului).
28. Este recomandat ca toţi pacienţii aflaţi în stop cardiorespirator să beneficieze de
RCP, cu excepţia situaţiilor în care:
pacientul şi-a exprimat clar dorinţa de neîncepere a RCP;
sunt instalate semnele de moarte ireversibilă: rigor mortis, decapitare sau apariţia
lividităţilor cadaverice;
deteriorarea funcţiilor vitale se produce în ciuda terapiei aplicate maximal (în cazul
şocului septic sau cardiogen);
stopul survine ca ultima etapă de evoluţie a unei boli cronice grave, ireversibile,
incurabile; RCP se poate întrerupe dacă echipa află diagnosticul de boală incurabilă
după iniţierea RCP.
nou-născuţii care prezintă:
o vârstă gestaţională confirmată mai mică de 23 săptămâni ;
o greutate la naştere sub 400 grame;
o anencefalie;
oT risomie 13 sau 18 confirmate.
29. Victima prezintă semne de revenire a funcţiilor vitale şi a conştienţei.
Resuscitarea se începe cu întârziere prea mare.
Dacă semnele vitale nu apar după aproximativ 30 min de resuscitare (ALS).
Evidente semne de afectare cerebrală astfel încât să afecteze calitatea vieţii
pacientului.
Până la limita de rezistenţă a reanimatorului.
Toate deciziile referitoare la oprirea resuscitării se vor lua în echipă sub
coordonarea sefului de echipaj (de regula medic).
În situaţiile de hipotermie, tratament cu sedative,hipnotice sau
narcotice, resuscitarea se va continua mai mult timp ( conferă protecţie
cerebrală la hipoxie).
La nou-născuţi manevrele de resuscitare se opresc după 15 minute
de absenţă a circulaţiei spontane. Lipsa de răspuns la peste 10 minute
de resuscitare se asociază cu un pronostic sever asupra supravieţuirii
şi a statusului neurologic.
30.
31. Procesul de resuscitare impune prin complexitatea sa
prezenţa unei echipe formate din mai multe persoane, fiecare
instruită să desfăşoare oricare dintre tehnicile SVB sau SVA.
Ideal, secvenţa RCP se desfăşoară conform
algoritmului:
SVB şi analiza formei de oprire cardiacă primează faza de
SVA.
Defibrilarea precede oricare altă tehnică de SVA.
Practic, în funcţie de numărul membrilor echipei, unele
etape se pot desfăşura simultan.
Eficienţa RCP depinde de liderul de echipă, de
performanţa şi experienţa sa în coordonarea gesturilor
desfăşurate în timpul RCP, în decizia de defibrilare şi
administrare de droguri, dar şi de calitatea membrilor
echipei.
ORICÂND ESTE FOARTE
IMPORTANTĂ ŞI O SINGURĂ
VIAŢĂ SALVATĂ!!!