2. OBIECTIV
Introducerea principalelor noțiuni și prezentarea
termenilor de operare.
Prezentarea suportului legislativ
pentru Securitate și Sănătate în Muncă.
Analiza produselor.
3. Zice profesorul: Protecția muncii
(securitatea și sănătatea în muncă) e
acea disciplină care studiază riscurile
ocupaționale și condițiile de muncă și
previne accidentele la locul de muncă
4. Securitatea și Sănătatea în Muncă (SSM) constituie un
aspect esențial pentru orice fel de activitate desfășurată
în societatea umană, fie că discutăm despre activități
economice sau nu. Dacă pentru activitățile economice
SSM este relativ bine definită (Legea 319/2006,
Directivele Europene), în cazul unui produs lucrurile
sunt mai complicate.
5. Zice profesorul : Evenimentele
neprevăzute care se finalizează în
incidente și accidente de muncă nu
vor putea fi eliminate complet
niciodată
Ce putem face ?
-Putem identifica riscurile;
-Le putem analiza pentru a vedea unde trebuie să
intervenim ca să eliminăm cauzele accidentelor-
dacă se poate;
-Dacă nu putem elimina cauzele- putem mitiga
riscul- astfel încât să-i minimizăm efectele.
7. Spune profesorul: Produsele
sunt rezultatul unor activități,
activități care, la rândul lor
sunt grupate în procese.
Avem tot felul de clasificări ale
produselor: produse alimentare,
de larg consum, produse utilitare,
produse pentru casă și
gospodărie, etc.
9. Spune profesorul: Riscul reprezintă expresia
cantitativă a pericolului. Un pericol căruia i s-
a atribuit o probabilitate de apariție și o
gravitate- este un risc.
Riscul activat de un declanșator
conduce la producerea unei
avarii/incident sau accident de
muncă. De exemplu aveți un
instrument prost așezat- există
riscul de cădere liberă- treceți pe
lângă el și-l atingeți din greșeală-
instrumentul cade și sparge carcasa
unui motoraș.
10. Spune profesorul: pe de altă parte, riscurile nu se
declanșează totdeauna instantaneu. Există de cele mai
multe ori un declanșator (trigger) care determină
transformarea risculuioîn incident/accident de muncă.
RISC Declanșator Accident
11. Definim ca produs ”rezultatul unui proces (de
producție) sau a unui serviciu”. Un produs poate fi
destinat utilizatorilor finali- casnici sau poate fi destinat
unor utilizatori finali care sunt tot entități economice-
existând și posibilitatea ca să se adreseze ambelor
categorii de utilizatori (de exemplu detergentul pentru
curățarea geamurilor, achiziționat de o gospodină sau de
o firmă care dorește să-și curețe incinta).
12.
13. Managementul siguranței și securității
produselor trebuie să:
1. Identifice riscurile semnificative;
2. Propună măsuri de
eliminare/reducere a acestor riscuri;
3. 3. gestioneze sriscurile și soluțiile
complementare;
Utilizatorul nu trebuie să primească un
produs cu riscuri (semnificative) care ar
putea să fie declanșate la
utilizare.Utilizatorul trebuie să primească
instrucțiuni de folosire/fișe de securitate
care să-i spună cum nu trebuie folosit
produsul.
Riscurile nu
pot fi
înlăturate
complet
14. Discutând despre acest subiect vom putea defini:
-Managementul SSM referitor la produse în faza de proiectare-
în respectiva etapă proiectantul trebuie să aibă în vedere securitatea
inerentă a produsului, cu alte cuvinte securitatea implementată în
produs. Trebuie avut în vedere faptul că pentru majoritatea
utilizatorilor finali acest gen de securitate este unicul oferit.
-Managementul SSM referitor la produse în faza procesului de
producție- este în general cuprins în cadrul SSM;
-Managementul SSM referitor la produse în faza de utilizare- în
acest caz aspectele referitoare la accidentarea utilizatorilor sunt doar
vârful iceberg-ului; ne referim în acest caz la produsul conform, care
respectă standardele de calitate înainte de standardele SSM. În
general, produsele neconforme ajung la un moment dat produse
accidentogene;
-Managementul SSM referitor la faza de distrugere a
produsului- atunci când aspectele esențiale- fără a neglija SSM se
referă la mediu și protecția acestuia.
15. LEGEA 319/2006
eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau
vatamari ale organismului, produs in timpul
procesului de munca ori in indeplinirea indatoririlor
de serviciu, situatia de persoana data disparuta sau
accidentul de traseu ori de circulatie, in conditiile in
care au fost implicate persoane angajate, incidentul
periculos, precum si cazul susceptibil de boala
profesionala sau legata de profesiune;
16. LEGEA 319/2006
accident de munca - vatamarea violenta a
organismului, precum si intoxicatia acuta
profesionala, care au loc in timpul procesului de
munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si
care provoaca incapacitate temporara de munca de
cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;
17. LEGEA 319/2006
boala profesionala - afectiunea care se produce
ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii,
cauzata de agenti nocivi fizici, chimici ori biologici
caracteristici locului de munca, precum si de
suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale
organismului, in procesul de munca;
18. LEGEA 319/2006
echipament de munca - orice masina, aparat,
unealta sau instalatie folosita in munca;
echipament individual de protectie - orice
echipament destinat a fi purtat sau manuit de un
lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia ori mai
multor riscuri care ar putea sa ii puna in pericol
securitatea si sanatatea la locul de munca, precum
si orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a
indeplini acest obiectiv;
loc de munca - locul destinat sa cuprinda posturi
de lucru, situat in cladirile intreprinderii si/sau
unitatii, inclusiv orice alt loc din aria intreprinderii
si/sau unitatii la care lucratorul are acces in cadrul
desfasurarii activitatii;
19. LEGEA 319/2006
incident periculos - evenimentul identificabil, cum
ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic,
emisiile majore de noxe, rezultat din
disfunctionalitatea unei activitati sau a unui
echipament de munca sau/si din comportamentul
neadecvat al factorului uman care nu a afectat
lucratorii, dar ar fi fost posibil sa aiba asemenea
urmari si/sau a cauzat ori ar fi fost posibil sa
produca pagube materiale;
20. LEGEA 319/2006
Spune profesorul: Legea 319/2006 se
referă la securitatea și sănătatea în
muncă. Ea este completată de
normele metodologice de aplicare.
21. OHSAS 18001 ȘI CICLUL DE VIAȚĂ AL
PRODUSLUI SAU SERVICIULUI
22. ISO 31.000
ISO 31000 este gândit ca un standard comprehensiv, care
să includă toate aspectele legate de riscurile operaţionale
care afectează un agent economic, incluzând aici atât
riscurile operaţionale prorpiu-zise, care pot rezulta în
pierderi materiale sau o calitate necorespunzătoare a
produselor/serviciilor, riscurile pentru sănătatea şi
securitatea în muncă, riscurile de mediu, etc.
Spre deosebire de celelalte modele şi standarde existente
pe piaţă, în special OHSAS 18001, ISO 31.000 prezintă
o abordare unitară, ca un tot, a riscului la nivelul
agenţilor economici, incluzând astfel şi convenţii cum
este Basel II şi o serie de alte aspecte generalizatoare.
23. ISO 31.000
În ISO 31.000 riscul poate deveni o oportunitate la
nivelul agentului economic, dacă acesta îşi asumă un risc
acceptabil (facem referire acum la securitatea şi sănătatea
în muncă) iar acest risc îşi justifică alegerea-
concretizându-se în câştiguri sporite.
Managementul riscurilor este gândit într-o structură
cadru care ţine seama atât de influenţele interne din
organizaţie- de exemplu un nivel de pregătire limitat- dar
şi de influenţele externe organizaţiei, influenţe care pot fi
recepţionate atât din mediul social- opinia publică, etc
cât şi din mediul de afaceri cu care are legătură
organizaţia- furnizori, beneficiari, etc.
24. Spune profesorul: A transforma
riscul într-o oportunitate
înseamnă a avea un câștig
considerabil suplimentar.
25. ISO 31.000
Metodele de evaluare ale riscului sunt lăsate la alegerea
firmei şi/sau societăţii/expertului care evaluează, totuşi
se presupune o înregistrare a rezultatelor şi o
trasabilitate a acestora- fiind preferate opţiunile de
analiză cantitativă a riscului (QRA- quantitative risk
analysis) celor calitative.
Prin abordarea sa integrată standardul prezintă un mare
pas înainte în domeniul analizei şi evaluării riscului, fiind
extrem de util pentru orice fel de unitate economică,
indiferent de mărime.
26. ISO 31.000
ISO 31000 este un standard recent apărut care
reglementează problematica riscurilor. Organizaţia
Internaţională pentru Standardizare (International
Organization for Standardization) a identificat o serie de
principii ale Managementului Riscului în domeniul
afacerilor, a cărui arhitectură presupune respectarea unor
etape bine definite, dintre care cele mai importante sunt:
identificarea riscului,
planificarea procesului după identificarea riscului,
analiza exhaustivă a riscului şi alegerea reacţiei la risc,
concretizată în scenarii şi măsuri concrete în direcţia
diminuării, eliminării sau repartizării riscului.
27. ISO 31.000
Riscul este “efectul unei incertitudini asupra obiectivelor”
Riscul poate avea consecinţe pozitive şi negative. Această
abordare modifică ideile referitoare la securitate,
complianţă,strategii de luptă contra riscului, etc.
Managementul riscului este format din „activităţi coordonate
care direcţionează şi controlează o organizaţie referitor la
risc”
Cadrul de management al riscului este un „set de componente
care oferă fundaţia şi aranjamentele organizaţionale pentru
designul, implementarea, monitorizarea, revizuirea şi
îmbunătăţirea continuă a procesului de management al riscului
în cadrul organizaţiei”
28. O organizație trebuie să-și protejeze
obiectivele, astfel încât să le expună cât
mai puțin la risc. Dacă obiectivele
respective sunt în mod special expuse la
risc- organizația trebuie să ia măsuri de
protecție suplimentare.
30. În principal riscul afectează în
termeni economici și sociali.
Pe de altă parte manifestarea
repetată a riscurilor face firma
nesigură pentru clienți.