1. Introducere
Conflictul este un fenomen complex care se poate întâlni în orice domeniu al
vieţii umane, de aici rezultă şi gama largă de conflicte care se pot întâlni. Importanţa
conflictului pentru viaţa umană s-a materializat şi în instituirea unei noi discipline al cărei
obiect principal de studiu să fie conflictul. Astfel apare conflictologia, care încearcă să se
afirme ca o ramură ştiinţifică de sine stătătoare.
Capitolul I va încerca să ofere o privire de ansamblu asupra conflitului, fiind pe
rând enumerate diferite tipologii de conflicte. Adeseori conflictul a fost confundat cu ale
fenomene sau procese, printre care se poate aminti competiţia şi dezacordul. O lungă
perioadă de timp, conflictul a fost vazut ca fiind un lucru malign, indezirabil care nu face
altceva decât să distrugă coeziunea şi stabilitatea grupurilor şi a societăţii în general. La fel
ca orice alt lucru, conflictul prezintă şi avantaje şi deazavantaje, putând avea deopotrivă
efecte constructive sau efecte distructive. Modul în care este gestionat conflictul, poate
avea repercusiuni benefice, sau dimpotrivă negative.
Pe parcursul capitolului II se va încerca să se intre în lumea cuplului, fiind
evidenţiate mai multe criterii după care se pot stabili diferite tipologii. De asemenea vor fi
amintite şi relaţiile care nu pornesc cu premise favorabile şi care par a fi sortite eşecului.
Nu în ultimul rând, se vor pune în evidenţă fazele prin care pot trece cuplurile. Una dintre
aceste etapizări vorbeşte despre cinci faze: luna de miere, lupta pentru putere, împărţirea
puterii, angajamentul şi deschiderea către celălalt. Există şi o altă etapizare, mult mai
complex acre evidenţiază nouă faze.
Conflictele din cadrul cuplului vor constitui subiectul principal din capitolul
III, aici fiind enumerate cauzele care produc apariţia conflictelor, diferite tehnici greşite de
rezolvare a unui conflict dar şi soluţii care se dovedesc eficiente. Ultimul capitol îşi va
concentra eforturile asupra analizei a trei cupluri moderne, principala metodă de analiză
fiind chestionarul.
1

2. Capitolul I
Conflictul - o privire de ansamblu
Trăim într-o societate complexă, care parcă pe zi ce trece devine tot mai
preocupată de evoluţia tehnologică uitând de fapt să mai investească în relaţiile
interumane, în comunicarea interpersonală. Treptat se ajunge ca aceste relaţii, si implicit
comunicarea interpersonală, să fie transferată în spaţiul virtual unde totul devine posibil,
unde realitatea suferă uşoare modificări, iar adevărul devine un lucru relativ. Pe acest fond,
apar foarte uşor perturbări în procesul de comunicare care inevitabil vor conduce la
conflicte.
Comunicarea defectuoasă este ingredientul principal ce determină apariţia
conflictelor. În momentul în care părţile implicate în conflict nu pot să îşi comunice foarte
clar intenţiile şi aşteptările vizavi de o anumită problemă, apar neînţelegeri care dacă nu
vor fi prompt rezolvate se vor transforma în conflicte. Însă conflictul nu trebuie privit
neapărat ca fiind ceva rău, malign, ci dimpotrivă trebuie înţeles ca un fenomen natural
inerent interacţiunii sociale, fiind o urmare a diversităţii oamenilor, fiecare individ în parte
fiind unic prin felul său de a fi. Aceste diferenţe individuale care fac fiecare individ unic,
irepetabil, interesant din punct de vedere social conţin grăuntele unor potenţiale conflicte
cu ceilalţi semeni; diferenţele legate de rasă, etnie, vârstă, valori, educaţie şi opinii
îmbogăţesc mediul social, dar în acelaşi timp amorsează relaţiile de tip conflictual sau
competitiv.
1.1 Delimitări conceptuale
Termenul de ,,conflict” provine din cuvântul de origine latină ,,conflictus” care
semnifică ,,a ţine împreună cu forţa”, dar ca şi fenomen este definit drept opoziţia deschisă,
lupta între indivizi, grupuri, clase sociale, partide, comunităţi, state cu interese economice,
politice, religioase, etnice, rasiale divergente sau incompatibile, cu efecte distructive asupra
interacţiunilor sociale.
O altă definiţie dată conflictului sintetizează importanţa menţinerii legăturilor
si a comunicării: ,,divergenţă între două sau mai multe persoane ori grupuri, caracterizată
de tensiune, emotivitate, contradicţii si polarizare, atunci când legăturile sunt rupte sau
lipsesc cu desăvârşire.”1
1
Kohlrieser George, Soluţionarea conflictelor şi creşterea performanţei, Iaşi, Editura Polirom, An 2007,
Pg 172
2

3. Există însă şi cazuri în care deşi persoanele au divergenţe de opinii şi
contradicţii majore, ele reuşesc să păstreze legătura, astfel conflictul nu se mai produce. Un
astfel de exemplu pot fi şi cuplurile care au convingeri religioase, politice sau culturale
diferite, dar care totuşi reuşesc să menţină o căsnicie fericită datorită legăturii lor
sentimentale foarte puternice. Pe de altă parte, există însă şi cazuri în care persoanele
transformă divergenţele minore în conflicte majore şi în lupte permanente, care conduc
uneori chiar la violenţă. Diferenţa între cele două situaţii constă în importanţa pe care
fiecare persoană o acordă interesului său personal. Deşi pot exista divergenţe majore de
opinii acestea nu se transformă în conflict deoarece persoanele implicate în acea relaţie
acordă o mai mare importanţă menţinerii relaţiei decât interesului personal, spre deosebire
de persoanele care au divergenţe minore de opinii dar care dau naştere la conflicte pentru
că interesul lor personal primează în faţa menţinerii relaţiei.
Alţi autori vorbesc despre conflicte ca fiind: ,,relaţiile stabilite între două sau
mai multe entităţi sociale, atunci cînd acestea doresc o resursă similară limitată, atunci
când au preferinţe comportamentale exclusive referitoare la acţiunea lor comună sau când
au atitudini, valori, credinţe diferite”2
. Într-o altă formă conflictul poate fi definit şi ca
fiind: ,,o situaţie în care actorii sociali urmăresc scopuri opuse, aderă la valori antagoniste
şi au interese divergente.”3
De asemenea, conflictul poate fi privit şi ca ,,o situaţie în care persoanele
interdependente sunt îşi exprimă în mod deschis sau latent divergenţele pe care le au la
nivelul satisfacerii nevoilor şi a intereselor personale şi experimentează intervenţii
reciproce în calea atingerii obiectivelor lor.”4
Conflictul este o stare tensională care ia
naştere în momentul în care două sau mai multe părţi sunt nevoite să interacţioneze pentru
a îndeplini o sarcină, a lua o decizie şi a realiza un obiectiv, sau a soluţiona o problemă.
Părţile, având interese diferite, acţionează în mod diferit, ceea ce determină reacţii negative
din partea ambelor tabere; ele se găsesc incapabile să rezolve controversa, fiind mai
degrabă preocupate în a se critica reciproc.
2
Milcu Marius, Psihologia relaţiilor interpersonale: competiţie şi conflict, Iaşi, Editura Polirom, An 2005,
Pg 48
3
Ibidem, Pg 56
4
Kohlrieser George, Soluţionarea conflictelor şi creşterea performanţei, Iaşi, Editura Polirom, An 2007,
Pg 190
3

4. 1.1.1 Conflictologia
De-a lungul timpului au fost făcute anumite referiri şi analize punctuale cu
privire la conflict în cadrul unor discipline socio-umane mai generale precum istoria,
sociologia, economia, psihologia socială, teoria organizării. Însă aceste analize având un
caracter fragmentar şi dispersat, nu permit să se formeze o viziune închegată, unitară
asupra naturii, cauzelor, formelor şi rolului conflictului. Tocmai de aceea, luând în calcul şi
permanenţa şi importanţa fenomenului, a apărut necesitatea unei discipline distincte care să
se ocupe în mod expres şi sistematic cu studiul conflictului.
Conflictologia este ramura ştiinţifică care se dedică studiului conflictelor;
această ştiinţă modernă ce se află la intersecţia mai multor ştiinţe, precum psihologia,
sociologia, pedagogia, dreptul, politologia, managementul şi etica, este într-o continuă
evoluţie şi expansiune, tinzând să devine o disciplină de sine stătătoare. Conflictologia
trebuie privită ca fiind o disciplină mixtă, teoretică şi aplicativă. Latura sa teoretică se
referă în principal la preocuparea de a elabora un sistem conceptual şi o teorie generalizată
a conflictului; pe de altă parte latura sa aplicativă îşi concentrează eforturile în încercarea
de a elabora modalităţi concrete de diagnosticare, gestionare şi rezolvare a conflictelor.
O foarte mare importanţă în desprinderea şi constituirea conflictologiei ca
ştiinţă de sine stătătoare au avut-o factorii socio-economici şi epistemologici. În categoria
factorilor socio-economici se încadrează dinamica şi starea societăţii fiind caracterizate
prin diversificarea şi amplificarea tendinţelor contradictorii în diferitele planuri ale
existenţei umane, prin acutizarea disproporţiei dintre nevoi şi resurse, prin accentuarea
discordanţei dintre ritmul accelerat al schimbărilor şi posibilităţile indivizilor şi grupurilor
de a se adapta la ele. Practic, la toate palierele structural-funcţionale ale societăţii
contemporane există surse latente sau active de conflict.
La rândul lor factorii de ordin socioeconomic se împart în cinci categori:
factori materiali-existenţiali, factori concurenţiali, factori etno-rasiali, factori general-
culturali, factori religioşi. În prima categorie se înscriu diferenţele şi inegalităţile în
posesiunea şi utilizarea resurselor, mijloacelor şi bunurilor necesare supravieţuirii şi
traiului decent. Factorii concurenţiali au în vedere planul economic, planul politic, planul
militar, cât şi cel profesional, în timp ce factorii etno-rasiali se referă în principal la
valorizarea reciproc negativă a diferenţelor etnice şi rasiale şi în transformarea acestora în
surse de conflict. Factorii general-culturali aduc în prim-plan diferenţele dintre sistemele
individuale şi grupale de reprezentări sociale, concepţii şi valori, iar ultima categorie de
factori se axează pe opoziţia şi intoleranţa între diferitele religii în care se grupează
4

5. indivizii. Se poate spune că multitudinea acestor factorii socio-economici ne arată atât
omniprezenţa conflictului în viaţa omului şi a societăţii, cât şi diversitatea surselor sale
posibile şi a formelor pe care le poate lua.
Factorii epistemologici aparţin de logica internă a evoluţiei istorice a
cunoaşterii ştiinţifice şi pot fi plasaţi în două categorii distinct. În prima categorie se
înscriu factori de ordin metodologic-procedural, în timp ce în a doua categorie apar factori
de ordin teoretic-conceptual.
Factorii de ordin metodologic-procedural pot fi priviţi pe trei grade diferite
luând în calcul: gradul de elaborare şi adecvare a paradigmelor de abordare-interpretare a
realităţii sociale; gradul de obiectivitate şi precizie al metodelor şi tehnicilor de investigare
şi evaluare a diferitelor aspecte, procese şi fenomene sociale şi psihosociale particulare
specifice; gradul de elaborare a metodelor şi procedeelor prin care se prelucrează datele
empirice din punct de vedere cantitativ-statistic şi calitativ, precum şi modalitatea de
verificare a ipotezelor de lucru.
În categoria factorilor de ordin teoretic-conceptual se încadrează modelele
explicativ-interpretative generale ale societăţii analizată fie ca parte întregă sau divizată în
mai multe subsisteme, aceste modele fiind folosite ca şi cadru de referinţă pentru direcţiile
particulare noi de cercetare. Tot în cadrul acestor factori intră şi sistemul de principii, legi
şi concepte referitoare la descrierea şi înţelegerea fenomenelor sociale şi psihosociale,
sistem care are rolul de a orienta analiza şi interpretarea în cadrul disciplinelor subordonate,
ce au o sferă de cuprindere mai restrânsă. Nu în ultimul rând, un ultim element ţine si de
existenţa unei baze suficiente de date şi fapte empirice reprezentative şi relevante care să
certifice prezenţa unui fenomen particular la nivelul realităţii sociale.
1.2 Concepţii greşite
Una dintre cele mai frecvent întâlnite concepţii greşite se referă la atribuirea
unei sinonimii incorecte termenului conflict, acesta fiind folosit foarte multă vreme, chiar
şi în literatura de specialitate, ca fiind sinonim cu competiţia. Pentru o mai bună înţelegere
a diferenţei existente dintre aceşti doi termeni, este nevoie de o definiţie care să evidenţieze
elementele distinctive ale fiecărui termen.
Conform unei astfel de definiţii se înţelege că competiţia ,,desemnează căutarea
simultană a aceluiaşi scop de către doi sau mai mulţi actori sociali interdependenţi, astfel
încât probabilitatea ca unul dintre aceştia să îşi atingă scopul creşte, în timp ce
5

6. probabilitatea celuilalt descreşte.”5
În timp ce conflictul ,,pare să definească o situaţie în
care actorii sociali urmăresc scopuri opuse, aderă la valori antagoniste şi au interese
divergente.”6
Altfel spus, relaţiile conflictuale se caracterizează prin lupta deschisă între
doi sau mai mulţi actori sociali, care au scopuri şi interese diferite, precum şi valori opuse.
Însă în cadrul acestui fenomen se pot întâlni şi cazuri în care actorii sociali să urmărească
simultan şi competitiv acelaşi scop
Trebuie înţeles că competiţia poate conduce în cele din urmă la un conflict, dar
asta nu semnifică neapărat şi reversul medaliei, adică un conflict nu presupune în mod
necesar şi existenţa unei competiţii care să fi avut rolul declanşator. Touzard afirmă că
elementul care poate ajuta la distingerea corectă dintre conflict şi competiţie este puterea.
Noţiunea de putere apare definită ca fiind capacitatea unui actor social de a influenţa sau
controla comportamentul şi acţiunile, sentimentele şi atitudiniile altui actor social. În
momentul în care dorinţa de al controla pe celălalt devine fundamentală şi e singura
metodă de atingere a scopului vizat, avem de-a face cu un conflict şi nu o competiţie.
Termenul conflict este de asemenea confundat cu dezacordul, contradicţia,
mulţi considerând că aceşti termeni reprezintă unul şi acelaşi lucru. Este nevoie însă să se
înţeleagă că conflictul reprezintă un fenomen mult mai complex, chiar mai grav decât
dezacordul, fiind implicate scopuri incompatibile, în timp ce o simplă contradicţie poate fi
rezolvată prin mai buna înţelegere a lucrurilor care au condus la apariţia acestui proces,
precum şi prin înţelegerea punctului de vedere a celuilalt.
O altă concepţie complet greşită întâlnită în majoritatea culturilor este că
armonia este dezirabilă şi normală, în timp ce conflictul este un lucru anormal care trebuie
evitat. Această percepţie este întărită şi de faptul că în literatura de specialitate mulţi autori
şi-au exprimat poziţia negativă faţă de conflict, considerându-l un fenomen dăunător care
disturbă bunul mers al relaţiilor şi interacţiunilor sociale. Însă nici armonia, nici conflictul
nu trebuie considerate ca fiind norme ce se exclud reciproc, conflictul fiind un lucru
complet natural ce caracterizează orice relaţie interumană naturală.
Destul de des se ignoră faptul că conflictul poate fi pozitiv şi benefic, întrucât
favorizează progresul. Atunci când două persoane intră în conflict, se întâmplă în mare
parte pentru că viziunea lor faţă de rezolvarea unei anumite probleme este diferită, ei având
soluţii contradictorii. Cu cât există o gamă mai diversă de soluţii pentru rezolvarea unei
probleme, cu atât există mai multe şanse de a adopta soluţia cea mai bună şi potrivită.
5
Milcu Marius, Op. Cit., Pg 46
6
Ibidem
6

7. Astfel se poate deduce că conflictul este de fapt cheia esenţială pentru progresul societăţii,
cu condiţia ca cei care au rol declanşator în conflict să conştientizeze acest lucru şi să nu îl
privească ca pe un proces malign care trebuie înlăturat cât mai repede cu putinţă.
De asemenea, se remarcă faptul că în literatura de specialitate sunt mai des
prezentate modalităţi de a rezolva, evita conflictul sau de a-i face faţă, mult mai puţin fiind
evidenţiate modalităţile de a-l escalada pentru a fi folosit în scopuri pozitive. Este o
concepţie general acceptată că în cazul unei situaţii dificile este de preferat să se apeleze la
soluţionarea de probleme, decât la sporirea conflictului întrucât conflictul poate genera
pierderi, în timp ce soluţionarea problemelor va rezulta în împlinirea satisfăcătoare a
nevoilor părţilor implicate.
Deseori conflictul este văzut ca fiind o problemă de personalitate, însă Fisher
afirmă că nu personalitatea este cea care creează conflictul ci comportamentul este acela
care are o influenţă majoră în apariţia conflictului. Această concepţie greşită este strâns
legată şi de faptul că conflictul este considerat în mod eronat ca fiind patologic. De
asemenea mulţi cred că conflictul este caracterizat în mod necesar şi de reacţii de furie şi
mânie, uitând să facă diferenţa între conflictele afective şi cele de idei. Sigur că în cele mai
multe conflicte sunt implicate şi emoţii, apărând des sentimente de tristeţe, supărare,
dorinţă de câştig dar şi mânie în unele cazuri. Însă nu toate conflictele au şi o latură
afectivă, un exemplu în acest sens fiind confruntarea dintre doi avocaţi la curtea de
judecată. În acest caz este puţin probabil ca cei doi să manifeste reacţii de mânie, fiind mai
degrabă caracterizaţi de profesionalism şi etică profesională.
1.3 Conflictul între realitate şi mit
Conflictul, la fel ca orice alt lucru, are şi părţi bune şi părţi mai puţin bune,
putând fi privit atât ca fenomen pozitiv şi ca fenomen negativ cu efecte constructive dar şi
distructive. Multă vreme acest fenomen a fost privit ca fiind exclusiv negativ, mare
consumator de resurse şi un real impediment în calea dezvoltării societăţii. De cele mai
multe ori, atunci când pronunţăm cuvântul conflict, ne gândim la furie, mânie, reacţii
nepotrivite, având tendinţa de a reacţiona cu agresiune, negare sau rezistenţă. Însă în
esenţă, conflictul nu este un lucru rău, negativ ci este un fapt natural caracteristic unei
societăţi complexe. Poate deveni un lucru dăunător dacă nu e gestionat în mod corect.
Există riscul să fie privit ca un concurs de tip pierdere-câştig, ceea ce din start va afecta
dispoziţia actorilor sociali implicaţi, de a găsi soluţii optime care să fie satisfăcătoare
pentru ambele părţi.
7

8. Nu trebuie căzut nici în cealaltă extremă, de a crede că acest fenomen este în
mod exclusiv doar pozitiv. Cea mai bună cale este cea de mijloc, de a pune în balanţă
conflictul şi de a observa atât oportunităţile, cât şi disfuncţionalităţile care pot apărea în
cadrul unui asemenea proces. Se poate apela la stimularea controlată a diferenţelor şi
opoziţiilor, însă poate reprezenta un real pericol pentru stabilitatea oricărei structuri
sociale. Dacă această terapie socială este folosită în mod abuziv şi inconştient, poate
submina funcţionalitatea structurilor sociale, ajungându-se chiar la dispariţia acestor
structuri. Un alt risc major constă în generarea unor fenomene psihoindividuale nedorite,
cum ar fi anxietatea nevrotică, frustararea.
Ideia formării unor profesionişti specializaţi în provocarea, dezvoltarea,
controlul şi rezolvarea conflictului, e de natură să liniştească vocile care se tem de riscurile
unei asemenea terapii sociale. Însă este de preferat ca aceşti specialişti să rămână
independenţi de structurile sociale în cauză şi să formeze o structură, organizaţie
independentă la serviciile căreia să se apeleze ori de câte ori situaţia o cere.
1.3.1 Efecte constructive
Conflictul devine un lucru dezirabil şi un factor de progres atunci când permite
identificarea unor surse de disconfort şi disfuncţionalităţi, dar şi atunci cînd scoate la
suprafaţă probleme aflate în stare latentă dar care au nevoie să fie rezolvate. Însă conflictul
devine cu adevărat benefic dacă reuşeşte să conştientizeze şi să implice participanţii în
rezolvarea problemelor identificate. Un alt lucru pozitiv care se poate obţine prin
intermediul unui conflict constă în clarificarea unor scopuri, probleme, soluţii, permiţând
astfel centrarea pe scopuri şi obiective prioritare pentru actorii sociali implicaţi. De
asemenea, conflictul poate contribui la determinarea şi descărcarea unor tensiuni
periculoase, reducând astfel nivelul emoţiilor, anxietatea, stresul participanţilor. Se poate
spune că prin acest mod blochează de fapt în mod formal apelul la comportamente
agresive.
Într-un final aspectele raţionale ajung să predomine asupra celor emoţionale,
fiind un training eficient în ajustarea percepţiilor şi comportamentelor. Conflictul poate
induce persoanelor implicate o anumită stare motivaţională de acţiune, stimulează
creativitatea socială, inducând acelor persoane o stare de activare, vigilenţă socială. Un alt
aspect pozitiv care se poate obţine în urma conflictului, constă în restructurarea
comunicării, iar odată cu acest lucru eforturile participanţilor se pot îndrepta spre
8

9. negociere, fiind luate în calcul abordări de tip câştig-câştig. Analizând efectele şi în
perioada postconflict, se remarcă o îmbunătăţire considerabilă în coeziunea grupurilor.
La nivelul structurilor sociale se remarcă efectele constructive ale conflictului,
printre aceste efecte se pot enumera: flexibilizarea şi creşterea capacităţii de adaptare,
precum şi menţinerea unei anumite stări de vitalitate şi energie. Totodată măreşte şi
rezistenţa actorilor sociali la presiunile exterioare. Privind spre participanţii la conflict, se
poate observa că acest fenomen are puterea de a restructura sistemele lor de valori, însă în
acelaşi timp recunoaşte şi valorizează la maxim diferenţele individuale. De asemenea,
conflictul poate ajuta la separarea participanţilor de problemă, de sursa neînţelegerilor,
focalizând atenţia lor pe interese ci nu pe poziţiile ocupate. Nu în ultimul rând, se poate
spune despre conflict că generează mai multe posibilităţi de soluţionare înainte de luarea
unei decizii finale, astfel este permisă planificarea interacţiunilor viitoare.
1.3.2 Efecte distructive
Mai sus au fost enumerate multiplele efecte constructive pe care le poate aduce
conflictul în viaţa persoanelor implicate, însă e nevoie să se facă o trecere în revistă şi a
efectelor distructive care pot apărea în urma acestui fenomen. Printre cele mai nedorite
efecte care apar în rândul participanţilor se numără utilizarea mecanismelor agresive,
obstructive pentru soluţionarea problemelor şi dezacordurilor. Astfel apar comportamente
inadecvate ale participanţilor, stresul şi anxietatea pot foarte uşor să acapareze psihicul
indivizilor. În aceste condiţii, moralul actorilor sociali este afectat iar eficienţa,
productivitatea sau creativitatea lor sau a grupului scade considerabil. Conflictul poate
primi o conotaţie exclusiv emoţională, aspectele raţionale dispar în penumbră. Sistemele
valorice existente devin rigide, prejudecăţile şi discriminările sunt amplificate iar
diferenţele individuale exacerbate.
Un asemenea fenomen poate vulnerabiliza grav relaţiile dintre actorii sociale,
un timp îndelungat coeziunea grupurilor poate înregistra o scădere majoră. Comunicarea,
de asemenea are de suferit, eforturile participanţilor se canalizează mai degrabă spre
confuntare decât spre cooperare. De această dată nu se mai apelează la abordarea de tip
câştig-câştig, ci se merge pe strategia câştig-pierdere, însă prin acest mod participanţii vor
resimţi insatisfacţie şi resentimente legate de soluţionarea problemelor.
Totodată există şi riscul să apară confuzii la nivelul scopurilor, problemelor,
soluţiilor, în acest context pot foarte uşor să apară la suprafaţă false probleme. Atenţia
participanţilor se poate concentra pe poziţiile ocupate ci nu pe interese. Ei pot de altfel să
9

10. fie foarte ancoraţi de sursa problemei, în mare măsură existând riscul degenerării
conflictului. Fără dar şi poate, conflictul este predispus să aibe o intensitate nimicitoare,
poate deveni o situaţie socială permanantă iar alternativele de soluţionare pot fi reduse
drastic. Pentru o mai bună înţelegere a efectelor constructive şi distructive care pot apărea
în urma conflictului, este recomandat să se vizualize figura 1 (Anexa 1).
1.4 Tipologia conflictelor
În literatura de specialitate apar foarte des diferite clasificări ale acestui
fenomen, luând în considerare mai multe aspecte. Astfel se pot identifica o serie întreagă
de conflicte în funcţie de următoarele criterii: localizare, aparenţă, nivel, rezultat al
conflictului, natură intrinsecă, sisteme-părţi implicate, orientare, mod de percepere al
adversarului.
1.4.1 Criteriul localizării
Primul criteriu enunţat, cel al localizării împarte conflictul în două categorii: de
factură internă şi de factură externă. Cele două forme sunt strâns legate una de cealaltă,
deoarece o persoană care este măcinată de un conflict intern, inevitabil va genera unul sau
mai multe conflicte externe, fie datorită exteriorizării stării sale emoţionale, fie datorită
unor acte care trădează adevărata sa stare ,,întrucât este adesea privat şi ascuns, poate
participa la declanşarea sau amplificarea conflictului interpersonal, în special dacă
individul interpretează eronat comportarea, motivele sau nevoile altora, gândeşte iraţional
sau îşi bazează judecata pe sentimente contradictorii.”7
Reversul medaliei este valabil şi în
acest sens, factorul extern poate deveni o sursă a conflictului intern.
Mai mulţi psihanalişti şi-au exprimat punctul de vedere cu privire la conflictul
intern. Sigmund Freud face distincţia între mai multe forme de conflicte potenţiale făcînd
apel la componentele personalităţii: Sine, Eu şi Supra-eu. Se remarcă aşadar conflictul între
Eu şi lumea exterioară, Eu şi Sine, şi conflictul între pulsiuni. Acesta din urmă apare atunci
când una din pulsiuni este preluată de Eu şi alta refuzată. În schimb, Adolf Adler consideră
că persoanele care se confruntă cu un conflict intrapsihic, au tendinţa de a dezvolta
fenomenul compensării sau supracompensării. Mai pe larg spus, aceste persoane dezvoltă
un defect sau complex în motivaţia de a dezvolta alte abilităţi excepţionale care să
compenseze ceea ce li se pare că le lipseşte. Privit însă dintr-o perspectivă non-
7
Stoica-Constantin Ana, Conflictul interpersonal: prevenire, rezolvare şi diminuarea efectelor, Iaşi,
Editura Polirom, An 2004, Pg 78
10

11. psihanalitică, conflictul intern este văzut ca fiind fie o caracteristică normală a psihicului şi
condiţie necesară pentru progres şi autodepăşire, fie o consecinţă negativă rezultată din
perturbarea personalităţii.
În cadrul conflictelor externe pot fi implicate două sau mai multe persoane,
grupuri, organizaţii sau state, precum şi valori sau ideologii. Astfel se pot distinge conflicte
interpersonale, intragrupale, intergrupale şi internaţionale. Complexitatea conflictului
interpersonal depinde de varietatea relaţiilor şi a raportului dintre indivizi; avem de-a face
cu conflicte între persoane care trăiesc împreună sub acelaşi acoperiş (cupluri, părinţi-
copii), între vecini, între profesor şi elev, student. Conflicte pot apărea şi la locul de muncă
între patron şi angajat, între colegi de serviciu sau între client şi ofertant. Conflictul
intragrupal poate apare în clasa de elevi sau în colectivul didactiv, într-o organizaţie sau în
interiorul unui partid politic. Următoarul tip de conflict, cel intergrupal implică grupări
rasiale, etnice, politice, în timp ce conflictul internaţional se referă la confruntarea dintre
două sau mai multe state naţionale, precum şi dintre organizaţii internaţionale.
1.4.2 Criteriul aparenţei
Din acest punct de vedere, Morton Deutsch distinge între conflictul manifest
sau simptomul, şi conflictul nemanifest, subteran sau cauza. Acest autor introduce şi o altă
tipologie a conflictelor, luând în calcul relaţiile existente între situaţia obiectivă şi percepţia
părţilor aflate în conflict asupra acestei situaţii. Au fost identificare şase tipuri de conflicte:
veridic, contingent, deplasat, de atribuire, latent şi falsul conflict.
Conflictul veridic există în mod real şi este perceput corect de către părţile
implicate, însă este o situaţie rar întâlnită în viaţa socială. Acest tip de conflict este greu de
rezolvat pe cale amiabilă, dar se pot face progrese remarcabile dacă ambele părţi sunt
stimulate să îşi dorească să rezolve respectiva situaţie conflictuală, dacă priorităţile sunt
stabilite împreună şi dacă ambele părţi acceptă folosirea unor mecanisme instituţionale de
rezolvare a conflictului, cum ar fi medierea sau arbitrajul. Pe de altă parte, existenţa
conflictului contingent este ,,dependentă de rearanjarea circumstaţelor, fapt care nu e însă
recunoscut de părţilor implicate... ar putea dispărea în situaţia în care părţile participante
identifică anumite resurse alternative disponibile, ce le pot satisface astfel nevoile
conflictuale.”8
În cadrul unui conflict deplasat, părţile implicate încearcă să discute şi să se
convinga reciproc de existenţa unor aspecte greşite. Cu alte cuvinte, atenţia nu cade pe
8
Milcu Marius, Op. Cit., Pg 51
11

12. conflictul neexprimat ci se îndreaptă spre alte aspecte decât cele care l-au provocat.
Conflictul de atribuire există între părţi stabilite în mod eronat, fapt ce conduce la stabilirea
unor soluţii greşite. Aceste atribuiri pot fi voluntare sau involuntare.
Conflictul latent nu se manifestă din mai multe cauze posibile: a fost reprimat
sau deplasat către alte obiective şi actori sociali, se bucură de o atribuire defectuoasă sau
pentru că încă nu există la nivel psihologic. Falsul conflict apare în momentul în care nu
există nici o bază reală, obiectivă pentru acesta şi principala cauză pentru apariţia lui sunt
erorile şi deficienţele percepţiei sociale. Pe fondul unei atmosfere competitive, de
suspiciune şi ostilitate, acest tip de conflict se poate dezvolta într-unul verdic.
1.4.3 Criteriul nivelului
Luând în considerarea acest criteriu se pot identifica cinci tipuri de conflicte:
disconfortul, incidentul, neînţelegerea, tensiunea şi criza. Disconfortul este cea mai uşoară
formă de conflict; în cadrul lui individul are sentimentul neclar că ceva nu este în ordine
dar de obicei nu se verbalizează acest lucru. În schimb, incidentul este un conflict
neprevăzut dar fără efecte devastatoare şi poate fi exprimat sub forma unui schimb de
cuvinte scurt şi acut, sau în gesturi şi fapte supărătoare.
Neînţelegerea semnifică de fapt discrepanţa dintre sensul comunicat şi cel
receptat, apare astfel o înţelegere greşită a motivelor şi faptelor. Poate fi întâlnită sub
următoarele forme: ,,atribuirea unui alt sens pentru un cuvânt cheie, deplasarea accentului
pe un alt cuvânt sau grup de cuvinte, pierderea contextului semnificativ, neînţelegerea ideii
generale şi a intenţiei emiţătorului, citirea printre rânduri a unei semnificaţii pe care
emiţătorul nu a avut-o în vedere, sau umplerea arbitrară a unei lacune a mesajului.”9
Tensiunea este similară cu disconfortul dar mult mai intensă. Într-un asemenea
caz atât atitudina cât şi relaţia dintre părţile implicate se negativizează, devine în cele din
urmă o sursă de stres şi îngrijorare, având şi potenţial exploziv. Atunci când intervine
criza, comportamentul scapă de sub controlul raţional şi îşi face simţită prezenţa violenţa
fizică sau verbală.
1.4.4 Criteriul câştigătorul conflictului
Luând în considerare rezultatul conflictului, Morton Deutsch realizează o nouă
tipologie, având în vedere de această dată trei tipuri de conflicte: de sumă zero în care o
parte câştigă iar cealaltă pierde, de cooperare totală în care ambele părţi pot pierde sau pot
9
Stoica-Constantin Ana, Op. Cit., Pg 37
12

13. câştiga, şi în cele din urmă există conflictul cu motive mixte în urma căreia ambele părţi fie
pot câştiga sau pierde, fie doar o parte câştigă şi cealaltă pierde.
1.4.5 Criteriul naturii intrinseci a conflictului
Conform acestui criteriu se pot identifica următoarele tipuri de conflicte:
psihologice, biologice, socioculturale şi de evoluţie. Cele biologice au la bază fie boli
organice, foamete şi lipsă de adăpost, fie dezvoltarea defectuoasă a organismului. Lipsa
unui echilibru al gradelor de activare şi nonactivare temperamentală poate de asemenea
duce la generarea conflictelor de tip biologic. În timp ce unele persoane pot fi mai lente şi
lipsite de energie, altele pot avea un surplus de energie. Totodată şi tulburările de balanţă
emoţională contribuie la apariţia acestor conflicte. Printre conflictele socioculturale şi de
evoluţie se remarcă conflictele între familie şi şcoală, conflictele determinate de
adolescenţă, menopauză, pensionare sau somaj.
1.4.6 Criteriul sistemelor părţilor implicate
Se pot remarca două perechi de conflicte: endogene-exogene şi simetrice-
asimetrice. În cadrul conflictelor endogene, părţile implicate sunt de fapt subsisteme ale
unui sistem mai larg, ce are propriile metode de control al conflictului. Cel mai ilustrativ
exemplu în acest sens îl constituie conflictul dintr doi cetăţeni ai unui stat. În schimb
conflctul dintre două state este exogen deoarece nu prea există un suprasistem apt care să
controleze un astfel de conflict. În conflictele simetrice părţile implicate sunt similare, în
timp ce în conflictele asimetrice se observă o disproporţionalitate a părţilor.
1.4.7 Criteriul scopului
În funcţie de acest criteriu se pot distinge conflictele orientate spre problemă şi
cele orientate spre structură. Prima categorie se rezolvă prin soluţionarea problemei
cauzatoare, iar cea de-a doua urmăreşte schimbarea structurii unui sistem sau suprasistem.
1.4.8 Criteriul percepţiei adversarului
Percepţia adversarului poate stabili în ce tip de conflict se înscrie o anumită
situaţie, dacă este o luptă, un joc sau o dezbatere. Lupta este dominată de componenta
afectivă, acţiunile sunt determinate de puternice impulsiuni emoţionale, adesea fiind
13

14. ignorată latura raţională. Oponentul este perceput ca un duşman care ameninţă autonomia,
asupra lui concentrânduse toată atenţia pentru a fi anihilat din mediul său fie prin
distrugere, ameninţare sau alungare. Componenta raţională intervine la nivelul jocului, în
cadrul căreia situaţia este analizată cu mare grijă. De această dată atenţia este focalizată pe
situaţie ci nu pe oponent, şi pe o strategie mai inteligentă prin care se poate obţine un
control mai mare. Dezbaterea este dominată de componenta ideologică, deoarece se
doreşte să se obţină prin intermediul unor schimburi de stimuli verbali o schimbare la
nivelul ideilor adversarului. Urmăreşte de fapt aducerea oponentului la propriul mod de a
gândi şi vizualiza lucrurile.
În cele din urmă trebuie făcută o distincţie clară între conflictele de nevoi şi
cele de interese, deoarece se întâlnesc destul de des confuzii dintre aceste două concepte
diferite. Interesele sunt efemere şi superficiale, făcând referire la lucruri concrete care pot
fi schimbate sau asupra cărora se poate ajunge la un compromis, cum ar fi terenurile, banii,
locul de muncă. În schimb, nevoile sunt fundamentale şi de durată, fiind lucruri abstracte
care nu pot fi schimbate precum identitatea, recunoaşterea, respectul, siguranţa. Cele mai
dăunătoare conflicte sunt cele care implică nevoile, însă adesea multe dispute sunt văzute
ca fiind conflicte de interese, când de fapt au la bază anumite nevoi fundamentale.
1.5 Managementul conflictului
Asupra rezolvării conflictului, întâlnită în literatura de specialitate şi sub
exprimarea managementul conflictului, autorii şi-au îndreptat atenţia mult mai târziu, abia
după anii 1960 apar studii referitoare la această problematică, cu precădere înspre
rezolvarea conflictelor armate.
J. Burton elaborează o definiţie care să descrie managementul conflictului,
rezolvarea lui fiind vazută ca ,,lichidarea conflictului prin metode analitice, care presupun
accederea la rădăcina problemei şi obţinerea unui rezultat ce este văzut de ambele părţi ca
o soluţie permanentă a problemei.”10
Metodele analitice se referă în principal la examinare
riguroasă a problemei conflictului, planificarea soluţionării şi raţionamentul obiectiv, lipsit
de emoţionalitate. De asemenea trebuie identificată foarte clar sursa problemei, fără să se
facă confuzie între conflictul manifest şi cel real. În cele din urmă, un rezultat care nu este
acceptat de către ambele părţi poate conduce la o reactivare a conflictului.
Se poate spune că, cel puţin în momentul de faţă, managementul conflictului
este mai degrabă o disciplină practică, decât teoretică. În cadrul acestei discipline fiind
10
Ibidem, Pg 42
14

15. incluse studierea şi exersarea unor tehnici din domeniul gândirii, comportamentului şi
comunicării, dar şi rezolvarea problemelor, medierea, negocierea. Principiile şi tehnicile
care sunt utilizate pentru a rezolva conflictele rămân aproape identifiece indiferent de
domeniul problematicii. Fie că se doreşte a se soluţiona conflicte din viaţa personală sau
profesională, tehnicile rămân universal valabile.
Această disciplină se fundamentează pe câteva idei de bază printre care
concepţia conform căreia conflictul are un sens larg, luând în calcul diferenţele mici sau
mari dintre indivizi. A doua ideie de bază ţine de acceptarea conflictului, recunoaşterea
omniprezenţei sale, dacă este ignorat conflictul are tendinţa de a se dezvolta în mod
malign. O a treia concepţie se referă la transformarea conflictelor din evenimente negative
şi distructive, în oportunităţi şi şanse de progres. O ultimă idee propune abordarea unei
tactici de genul ,,victorie-victorie” care să fie mulţumitoare pentru toate părţile implicate în
conflict.
La nivel mondial, dimensiunile acestei discipline au crescut în mod
considerabil, fiind introdusă în planurile de învăţământ atât de la nivelul primar, cît şi cel
universitar. Totodată, au fost publicate lucrări care abordează această disciplină. Un alt pas
în acest sens, a fost parcurc prin infiinţarea unor înstituţii specializate şi prin iniţierea
formelor de perfecţionare ştiinţifică de tipul masteratelor şi a doctoratelor. La ora actuală,
în întreaga lume funcţionează instituţii, comisii şi programe care pot oferi resurse şi
servicii în acest domeniu. Un exemplu elocvent în acest sens îl constituie Reţeaua
Internaţională pentru Rezolvarea Conflictelor (CRN) care se ocupă cu cercetarea,
dezvoltarea, predarea şi implementarea teoriei şi practicii din managementul conflictului.
Această reţea internaţională oferă nouă tipuri de servicii printre care se numără: pregătirea
de profesori, grupe de consultanţă, asistenţă pentru predarea acestei discipline în
învăţământul şcolar, materiale didactice sub formă de cărţi, casete audio şi video,
sprijinirea profesioniştilor din acest domeniu, precum şi organizarea de workshop-uri
disponibile atât pentru organizaţii profesionale, cât şi pentru persoanele particulare.
Această disciplină se află încă la începuturi în România, dar cu paşi mici şi
siguri începe să se înstaleze în mediul universitar românesc. De asemenea au fost înfiinţate
anumite ONG-uri de profil, cum ar fi Centrul de Mediere şi Securitate comunitară de la
Iaşi, care militează pentru recunoaşterea legală a profesiei de mediator.
15

16. Capitolul II
Cuplul - celula de bază a societăţii
Cuplul este considerat a fi celula de bază a societăţii fără de care nu se poate
realiza nici progresul, nici evoluţia sistemului social şi cultural. În prezent când vorbim
16

17. despre un cuplu ne referim la un parteneriat de comun acord între un bărbat şi o femeie,
care au scopuri şi valori comune şi care sunt uniţi de sentimente de iubire. Însă aceste
lucruri sunt mai degrabă caracteristice cuplului modern, cel tradiţional având alte motive
de uniune conjugală. În modelul tradiţional, părinţii aveau o foarte mare influenţă în
formarea noului cuplu, ei aveau ,,sarcina alegerii celor mai potriviţi soţi pentru copiii lor,
care să corespundă posibilităţii de a spori averea şi de a asigura supravieţuirea liniei
familiale…nu sentimentele de afecţiune şi liberă alegere a viitorilor soţi stăteau la baza
unei căsătorii, ci interesele celor două familii.”11
La momentul de faţă există şi cupluri formate din parteneri de acelaşi sex,
aceştia însă nu sunt priviţi ca fiind normă ci ca o anomalie. Deşi într-un număr redus de
ţări a fost legiferată posibilitatea uniunii legale a unui astfel de cuplu, majoritatea
culturilor şi religiilor încă blamează o astfel de asociere conjugală.
2.1 Evoluţia cuplului
Privind istoric evoluţia relaţiilor dintre sexe se poate observa că au existat
perioade de matriarhat, patriarhat sau perioade în care s-au conturat forme latente de
egalitate între bărbat şi femeie. Astfel primele forme de familii au la bază conceptul de
matriarhat care în esenţă n-a însemnat exercitarea autorităţii de către femeie, ci
recunoaşterea descendenţei uterine. Se vorbeşte despre clanul nediferenţiat şi cel
diferenţiat în care se practica poliandria care putea fi de două feluri: de tip nair în care
bărbaţii aceleiaşi femei sunt străini între ei, sau de tip tibetan în care bărbaţii sunt fraţi
între ei.
A treia formă de familie este familia sindiasmică (familia pereche), care se
reduce aproape la monogamie dar fără a implica şi credinţa conjugală. În această formă de
uniune paternitatea copilului este recunoscută cu certitudine, lucru mai greu de realizat în
primele forme familiale şi pentru prima dată începe să se afirme dominaţia bărbatului
asupra femeii.
A patra formă de familie este familia patriarhală în rândul căreia se
înregistrează două forme diferite: familia romană cunoscută şi sub numele de familia
paternelă, şi familia germanică. La romani statul femeii era clar stabilit ,,soţia nu era
privită ca un partener de viaţă, ci ca una din persoanele casei, din care fac parte fiii, sclavii
11
Ciupercă Cristian, Cuplul modern-între emancipare şi disoluţie, Alexandria, Editura Tipoalex, An 2000,
Pg 65
17

18. eliberaţi, clienţii şi sclavii.”12
Autoritatea în cadrul familiei patriarhale era deţinută de cel
mai în vârstă adult de sex masculin numit ,,pater familias”. Familia era constituită din soţ
şi soţie, descendenţii necăsătoriţi indiferent de sex şi descendenţii bărbaţi căsătoriţi
împreună cu soţiile şi copii lor. Apare şi o formă derivată a familei patriarhale, numită
familia tulpină care era mai mult caracteristică populaţiilor ce se ocupau cu pescuitul şi
păduritul. Din familie fac parte pater familias, descendenţii necăsătoriţi şi doar unul din
descendenţii căsătoriţi împreună cu soţia şi copii săi.
În Evul Mediu apare familia tradiţională în care se constată că diferenţele
dintre bărbat şi femeie devin tot mai pregnante. În această perioadă începe să se practice
la nivel general monogamia. Femeia avea ca îndatoriri fundamentale: maternitatea,
conducerea gospodăriei şi în plan relaţional trebuia să îşi demonstreze obedienţa şi
răbdarea faţă de soţ. Începând cu secolul XVI se dezvoltă familia modernă care era
compusă din soţ, soţie şi copiii lor necăsătoriţi. Pe de o parte, femeia devine limitată doar
la rolul de soţie şi mamă, doar văduvele şi celibatarele puteau să intre în lumea afacerilor.
Pe de altă parte, bărbatul este acela care ia toate hotărârile fundamentale şi care hotărăşte
asupra viitorului copiiilor.
Secolul XX este caracterizat de creşterea accentuării idealurilor feministe,
identitatea şi autoritatea femeii ajunge să fie recunoscută atât în plan conjugal cât şi
profesional. Spre sfârşitul secolului apare un nou tip de familie, cea restructurată care
poate lua o multitudine de forme, începând de la cupluri fără descendenţi, concubinaje,
căsătorii deschise, până la familii reconstituite.
2.2 Tipologia cuplului
Relaţiile diferă de la un cuplu la altul, pe de o parte datorită faptului că fiecare
persoană este unică prin felul său de a fi, iar pe de altă parte intervine contextul cultural şi
social în care un cuplu se dezvoltă. Cu toate acestea s-a încercat să se clasifice cuplurile în
diferite categorii luând în calcul mai mulţi factori printre care putem enumera: relaţiile,
temperamentul, personalitatea, comunicarea, relaţiile sexuale.
2.2.1 Criteriul relaţional
Luând în considerare aspectul relaţional, M. A. Fitzpatrick identifică patru
tipuri principale de cupluri: tradiţional, separat, independent şi mixt; fiecare dintre acestea
având propriile caracteristici şi trăsături.
12
Ibidem, Pg 16
18

19. În cadrul cuplului tradiţional se observă o abordare tradiţională vizavi de
rolurile sexuale şi împărţirea sarcinilor casnice astfel că ,,uniunea conjugală se întemeiază
pe baza tradiţională a inegalităţii, şi atunci există riscul grav ca antagonismul natural al
sexelor să fie viciat sau exploatat.”13
Dar acest tip de cuplu întâmpină cele mai puţine
conflicte pentru că de cele mai multe ori reuşesc să cadă de acord în privinţa treburilor
conjugale. Există însă riscul ca soţia tradiţională să îşi ascundă adevăratele sentimente, fapt
care poate declanşa stări depresive sau alte afecţiuni psihosomatice, care pot include dureri
de cap, de stomac şi tulburări digestive, sau dimpotrivă sentimentele refulate pot să iasă la
iveală prin descărcări periodice de mânie.
Partenerii din cadrul cuplului separat au tendinţa de a se detaşa unul de celălalt
şi de a petrece mult timp pe cont propriu. Această distanţere intervine şi pe fondul unei
potenţiale explozii de sentimente care ar putea apare în cazul în care cuplul s-ar confrunta
cu conflicte deschise. Adevăratele probleme pot apare pe termen lung, mai ales în
momentul în care unul din parteneri ar descoperi că este atras de altcineva. În acest caz
cuplul se poate destrăma rapid.
Pe de altă parte, cuplul independent are o comunicare directă tocmai de aceea
de multe ori discută atât lucruri semnificative, cât şi nesemnificative, fapt care poate
declanşa destule neînţelegeri. Între parteneri nu există convenţii cu privire la treburile
casnice sau la dovezile de iubire şi deseori ajung să pună problema separării sau a
divorţului. Pentru ca un astfel de cuplu să poată rezista în timp e nevoie ca ambii parteneri
să înveţe cum să se stăpânească şi cum să comunice eficient. Cuplul mixt poate avea
trăsături corespunzătoare fiecărui cuplu enumerat mai sus, însă pot exista anumite
caracteristici predominante care îl vor încadra în una dintre cele 3 tipologii, iar în funcţie
de aceasta se vor urma şi recomandările specifice.
2.2.2 Criteriul temperamental
Unul dintre lucrurile deja întipărite în mintea multor oameni, se referă la faptul
că persoanele cu caractere diferite, chiar opuse, se atrag. Intervine aici criteriul
complementarităţii potrivit căreia partenerul ideal este acela care este diferit faţă de
partenera sa şi care ca o piesă de puzzle completează persoană respectivă. Astfel se pot
13
Lilar Suzanne, Cuplul, Iaşi, Editura Institutul European, An 2008, Pg 322
19

20. întâlni relaţii în care unul din parteneri este temperamental şi exploziv, iar celălalt este
tăcut şi foarte calm. De obicei, temperamentalul va produce conflictele iar celălalt le va
aplana. În funcţie de temperamentul partenerilor, se pot identifica mai multe tipuri de
cupluri care la prima vedere vor părea disfuncţionale, dar care pot reuşi să convieţuiască
atît timp cât ambii parteneri vor găsi modalităţi de a-şi satisface reciproc dorinţele şi
nevoile.
În cadrul cuplului părinte-copil, unul din parteneri se poartă copilăreşte avînd
nevoie de un partener protector care să îi poarte de grijă, în mare parte pentru că prezintă
sentimente de insecuritate şi dependenţă. Un caz total diferit este cuplul stăpân-sclav, în
cadrul acestui cuplu se întâlnesc probleme referitoare la autoritate şi control. Datorită
nesiguranţei pe care o resimte, unul din parteneri devine sclav şi se subordonează celuilalt.
Stăpânul deţine controlul şi autoritatea atât în relaţie, cât şi în viaţa partenerului său care va
ajunge să îşi trăiască viaţa după regulile impuse de persoana autoritară. În cazul bărbaţilor,
acest exces de autoritate intervine pe baza unui eşec sexual ,,în toate cazurile în care nu a
reuşit să se impună sexual şi amoros, bărbatul are tentaţia ca, rănit în demnitatea lui virilă,
să se impună prin alte mijloace.”14
Cuplul câinele-pisica se ceartă în mod permanent din
cauza oricărui fleac, existând mereu între ei o stare tensionată. În cadrul cuplului idolul-
fanul, unul din parteneri ajunge să îşi idolatrizeze jumătatea datorită faptului că în mintea
sa persistă teama de o posibilă competiţie care i-ar putea fura perechea.
2.2.3 Criteriul personalităţii
Traiul în doi nu este adesea atât de uşor pe cât ne-am putea imagina. Nu
întotdeauna planurile de viitor ale celor doi parteneri coincid, nu întotdeauna există o
suprapunere perfectă între interesele, dorinţele sau pasiunile celor doi. În cazul în care
ambii parteneri reuşesc să găsească puterea de a-şi păstra propria individualitate, dar avînd
totuşi în vedere bunăstarea cuplului, putem vorbi despre o relaţie în adevăratul sens al
cuvântului. Tipul de relaţie care se stabileşte între parteneri diferă în funcţie de
personalităţile implicate, astfel Carmen Lynch, psiholog american specializat în terapia de
cuplu, teoretizează o tipologie a relaţiilor, având ca punct de plecare trăsăturile de
personalitate ale partenerilor implicaţi.
Se pot identifica cupluri care au la baza lor o relaţie de supravieţuire, unul din
parteneri simte în mod permanent nevoia de a avea pe cineva lângă el, devenind dependent
de prezenţa celeilalte persoane. Apare frecvent mentalitatea ,,fără tine sunt nimic, cu tine
14
Ibidem, Pg 299
20

21. sunt totul”. Relaţia se bazează mai mult pe satisfacarea propriilor nevoi decât pe ceea ce
partenerul este capabil să ofere cu adevărat. Fiecare încearcă să obţină de la celălalt ceea ce
lui îi lipseşte. Există un risc crescut ca în condiţii de presiune relaţia să se destrame sau să
apară abuzurile, fapt care se datorează în principal lipsei intereselor comune sau a
calităţilor complementare. Deseori apar confuzii cu privire la limita spaţiului personal,
unul din parteneri poate manifesta resentimente faţă de celălalt atunci când este neglijat, iar
orice sclipire ce aduce a independenţă va fi văzută ca un pericol pentru relaţia respectivă.
Un exemplu elocvent în acest caz este un cuplu în care unul din parteneri se confruntă cu
dependenţa de droguri, partenerul viciat va avea nevoie de o persoană puternică care să îl
stimuleze şi fără de care nu va reuşi să se vindece de viciu.
Există însă şi cupluri care se dezvoltă pe baza unei relaţii de validare, unul din
parteneri având tendinţa de a căuta în partener validarea propriilor trăsături, a celor fizice şi
intelectuale, a statutului social, a sexualităţii sau a stării financiare. În prim plan se pun
banii şi sexul, romantismul şi iubirea cad pe planul secund; de obicei cei care îşi doresc o
astfel de relaţie sunt .adolescenţii şi persoanele până în 30 de ani. Unul dintre dezavantajele
majore e că relaţia ajunge să se bazeze pe nesiguranţă şi pe superficialitate, iar de cele mai
multe ori, nici unul dintre cei doi nu ştie cu exactitate care sunt aşteptările celuilalt. Acest
tip de relaţie poate supravieţui doar atunci când ambii partenerii reuşesc singuri, prin
mijloace proprii, să-şi confirme calităţile de care se simţeau nesiguri. Acesta fiind singurul
mod prin care sunt pregătiţi să vadă în celălalt şi alte calităţi în afara celor fizice şi
materiale.
Cuplul care se sedimentează pe o relaţie stereotip, pare la prima vedere perfect
îndeplinind toate criteriile externe şi interne de compatibilitate, iar toţi cei din jur se
aşteaptă ca cei doi să rămână împreună. Bazele unei astfel de relaţii se pune pe timpul
liceului sau în anii studenţei, iar cele mai multe cupluri ajung să se căsătorească. El poate
avea jobul perfect, iar ea poate fi soţia ideală, casa lor fiind de asemenea pe măsura
aşteptărilor. Atenţia lor poate fi îndreptată fie spre îngrijirea copiilor, fie spre carieră,
ajungând să se neglijeze unul pe celălalt. În asemenea condiţii, riscul apariţiei monotoniei
este destul de pregnant, cuplul poate ieşi din impas doar dacă învaţă să comunice eficient la
nivel emoţional. Totodată, partenerii se pot găsi în mijlocul unei lupte pentru putere,
conflictele pornesc de cele mai multe ori de la dorinţa de a păstra iluzia de cuplu perfect cu
care i-au obişnuit pe cei din jur.
Atunci când între parteneri există o relaţie de acceptare, există din plin şi
încredere, sprijin, bucurie. Partenerul devine nu doar iubit, ci şi prieten, confident,
21

22. profesor. Deşi sunt individualităţi distincte, partenerii au visuri, valori, aspiraţii comune şi
mii de proiecte pe care visează să le împlinească împreună.
În cadrul unui cuplu se poate stabili şi o relaţie în care aspectul de bază să
rămână afirmarea individualităţii. O astfel de relaţie pune accent pe afirmarea nevoilor şi a
dorinţelor fiecărui partener în parte, precum şi pe încurajarea dezvoltării personale a
individului. Încercările partenerilor de a se autodescoperi, de a completa ceea ce le lipseşte
sunt definitorii pentru această relaţie. Cei doi se sprijină reciproc în atingerea obiectivelor
personale chiar dacă acestea nu au legatură cu propriile obiective. De asemenea partenerii
apreciază diferenţele existente între ei atât timp cât le deschide noi perspective şi nu le
afectează independenţa.
2.2.4 Criteriul stilului sexual
Iubirea este foarte importantă într-un cuplu, însă la fel de important este şi
sexul pentru că împlineşte şi desăvârşeşte iubirea, totodată se constată că ,,este greu să
clădeşti o relaţie extraordinară, de multe ori chiar imposibil, fără elementul sex.”15
Luând
în calcul afecţiunea, erotismul şi legăturile emoţionale, psihologul şi terapeutul pe
probleme sexuale Barry McCarthy susţine existenţa a patru tipologii de stiluri sexuale
specifice cuplurilor, de aici reiese şi o nouă clasificare a tipurilor de cupluri.
Cuplul complementar, unul dintre cele mai des întâlnite cupluri, are o
individualitate sexuală bine definită. Ambii parteneri au libertatea de a vorbi şi de a-şi face
cunoscute partenerului propriile preferinţe şi dorinţe sexuale, asttfel cei doi se completează
şi se împlinesc reciproc. Pe rând, fiecare poate prelua rolul de iniţiator în dormitor, dar în
acelaşi timp poate refuza sau întrerupe activitatea sexuală, propunând în schimb o altă
manieră de a realiza comunicarea sexuală şi emotională. Pe de o parte punctul forte al
acestui stil este flexibilitatea rolului individual în cuplu, iar pe de altă parte punctul slab
este regăsit în riscul ca actul sexual să fie atacat de rutină, devenind monoton şi banal. Un
alt minus ce se poate constata odată cu trecerea timpului, constă în faptul că sexualitatea
acestui cuplu tinde să scadă pe masură ce partenerii avansează în relaţie şi îşi asumă roluri
mai profunde, cum ar fi cele de părinţi.
Cuplul tradiţional este stabil şi bine sudat, dar totodată previzibil şi rigid. În
plan sentimental, relaţia tradiţională are la bază siguranţa, acceptarea, aprecierea, femeia
fiind cea care se va preocupa de intimitatea emoţională şi de menţinerea afecţiunii. Pe plan
sexual, bărbatul este cel care domină şi controlează latura erotică a cuplului, cel care
15
Zig Ziglar, Secretul căsniciei fericite, Bucureşti, Editura Curtea Veche, Pg 149
22

23. iniţiază preludiul şi actul sexual. Conflictele sunt destul de rare şi vor fi cauzate de
inegalitatea pe care se bazează această relaţie sau de lipsa unei intimităţi sexuale profunde,
dar de cele mai multe ori se va evita să se admită că există neînţelegeri, insatisfacţii sau
probleme la acest capitol, luându-se o atitudine fermă în privinţa lor abia atunci când se
cronicizează. Un alt neajuns în acest cuplu, constă în faptul că nevoile de conexiune
emotională şi sexuală ale femeii sunt trecute cu vederea, rezultând astfel lipsa ei de
implicare în stimularea şi mentinerea sexualitătii partenerului.
Cuplul ,,sufletelor pereche” formează un cuplu de parteneri fraţi iar pentru că
există aşteptări reciproce foarte mari, infidelitatea sexuală este de neiertat şi de cele mai
multe ori echivalează cu sfârşitul relaţiei. Cei doi parteneri au foarte multe pasiuni în
comun şi iubesc aceleaşi lucruri, astfel ei ajung să fie de nedespărţit şi să facă toate
activităţile împreună. Între cei doi există o acceptare reciprocă, tolerându-şi slăbiciunile şi
vulnerabilităţile, teama de respingere fiind inexistentă. Nevoile celuilalt devin o prioritate
chiar în defavoarea propriilor nevoi. Cu trecerea timpului apare şi riscul pierderii
interesului şi a dorinţelor erotice faţă de partener. Cei doi se tem să vorbească deschis
despre îngrijorările lor sexuale din cauza fricii de a nu-l răni pe celălalt.
Stilul emoţional-expresiv este caracterizat de foarte multă energie, aventură,
senzualitate şi spontaneitate, iar cuplul căruia îi este caracteristic ajunge să fie dependent
de adrenalina şi de drama pe care o va aduce orice conflict în viaţa lor. Actul sexual este de
cele mai multe ori spontan, pasional şi intens. Din punct de vedere sexual, partenerii au o
largă viziune luând în considerare şi alternative sexuale precum jucării sexuale sau
materiale pornografice însă studiile au demonstrat că ,,bărbatului care se uită la filmele
pornografice sau la revistele Playboy, Penthouse sau altele de acelaşi gen după un timp i se
pare că soţia lui este tot mai puţin atrăgătoare.”16
Se observă că latura sexuală primează în
faţa celei emoţionale, partenerii având tendinţa de a se folosi de sex pentru a-şi masca
problemele afective reale sau pentru a-şi rezolva conflictele. Marile dezavantaje se reflectă
în faptul că acest mod de abordare poate deveni epuizant la un moment dat, iar în locul
consolidării relaţiei vor apare sentimente de instabilitate şi nesiguranţă.
2.2.5 Criteriul comunicării
Succesul vieţii de cuplu depinde în mare parte de modul în care comunicarea se
produce între cei doi parteneri, însă modul de comunicare variază de la un cuplu la altul.
16
Ibidem, Pg 168
23

24. Luând în calcul acest factor s-au stabilit trei tipuri principale de cupluri: de cursă lungă,
glacial şi inocenţilor.
În cadrul cuplului de cursă lungă cei doi parteneri au comportamente total
diferite. În timp ce unul dintre parteneri este foarte afectuos şi îi place să-si arate dragostea
într-un mod spontan şi direct, celălalt preferă faptele concrete în faţa dovezilor dulci de
iubire. Unul are tendinţa de a sufoca, iar celălalt de a se simţi sufocat dar relatia celor doi
are şanse mari de supravieţuire dacă ambii vor învăţa să facă compromisuri.
În cuplul glacial există mari probleme de comunicare emoţională deoarece
afectivitatea nu este percepută în mod corect sau nu este împărtăşită la momentul oportun.
Într-o astfel de relaţie va fi nevoie de mult timp, iubire şi răbdare pentru a trece testul
timpului. Cei doi parteneri trebuie să înveţe din propriile greşeli, asigurându-se că nu le vor
mai repeta şi în viitor.
Cuplul inocenţilor este caracterizat de sentimentul de dezamăgire şi de
deziluzie cauzat de faptul că visurile de iubire ale celor doi parteneri nu sunt compatibile
cu ceea ce au ei în prezent. Cei doi se iubesc dar în sinea lor se întreabă cum ar fi arătat
viaţa alături de altcineva. Deşi nu reuşesc întotdeauna să fie pe aceeaşi lungime de undă,
cei doi îşi intuiesc uneori nevoile şi dorintele mai bine decât pe cele proprii.
2.3. Relaţii incompatibile
Iubirea este cea care uneşte de cele mai multe ori doi parteneri, William Arthur
Ward observă efectele pozitive ale acestui sentiment ,,iubirea dă un ţel vieţii, o logică şi o
direcţie. Iubirea dă vieţii bucurie, savoare, zâmbet, încântare şi frumuseţe. Iubirea ne face
să dăruim, să ne sacrificăm, să fim la dispoziţie şi să cântăm din suflet. Iubirea este cea
care face face căsnicia să meargă ca pe roate.”17
Însă specialiştii au demonstrat că există
anumite relaţii incompatibile care nu reuşesc să supravieţuiască în timp oricât de mult s-ar
strădui cei doi parteneri să îşi facă relaţia să funcţioneze. A fost identificate cinci tipuri de
astfel de relaţii.
Relaţiile misionare sunt acele relaţii în care unul dintre parteneri încearcă să îl
convertească pe celălalt, dorind în mod constant să îşi conducă partenerul pe făgaşul unui
alt stil de viaţă. O astfel de relaţie este sortită eşecului deoarece iubirea nu este bazată pe
realitate, iar unul din parteneri ajunge să îşi îndrepte toată energia către celălalt,
nepăsându-i de sine. Aceste relaţii nu trebuie confundate cu relaţiile normale în care un
partener este mai puternic decât celălalt şi în consecinţă îl va încuraja şi îl va susţine.
17
Ibidem, Pg 201
24

25. Relaţiile de sacrificiu sunt acele relaţii în cadrul căreia una dintre persoane este
mereu în gardă pentru a o salva pe cealaltă din căderile sale fizice sau emoţionale. În mod
normal, pentru a se crea un echilibru benefic ambii parteneri trebuie să aibe grijă unul de
celălalt. Sigur este adevărat că există anumite perioade de timp când unul dintre parteneri
trebuie să aibă mai multă grija de celălalt decât de obicei, dar nu pe această bază trebuie să
se dezvolte relaţia.
Relaţiile exotice sunt relaţii bazate pe fascinaţie, care se naşte datorită
diferenţelor rasiale, culturale sau etnice existente între cei doi parteneri. Când doi oameni
provin din culturi diferite, sau au credinţe şi obiceiuri diverse, vor fi nevoiţi să se confrunte
cu multe provocări în relaţia lor. Totuşi, astfel de relaţii pot rezista dacă prin acest amestec
de culturi se va ajunge la un anume tip de armonie.
Atunci când între parteneri există o mare diferenţă de vârstă, relaţia poate avea
de suferit, dar la fel de bine pot exista şi excepţii care să demonstreze că iubirea nu are
vârstă. De cele mai multe ori aceste relaţii sunt privite cu reticenţă de cei din jur. Se poate
spune că există o oarecare asemănare între relaţia de acest tip şi cea exotică, pentru că
ambele au la baza lor acea fascinaţie. Însă de acestă dată fascinaţia porneşte de la
apartenenţa celuilalt la altă generaţie. Relaţia rebelă se aseamănă cu scenariile serialelor
soap sau ale telenovelelor, o persoană ajungând să se îndrăgostească de cineva nepotrivit.
Dacă sentimentul este inocent şi sincer, ci nu este doar o pasă prin care trec cei doi, atunci
relaţia ar putea rezista. În schimb, dacă e doar o pură dorinţă de a experimenta şi partea
aventuroasă a vieţii, atunci relaţia s-ar putea încheia destul de repede.
2.4 Fazele unui cuplu
Societatea este într-o continuă schimbare, lucru care devine evident în aproape
toate capitolele vieţii. Astfel, dragostea sau cel puţin ceea ce se crede că ar fi dragoste a
început să apară de la vârste fragede, cum ar fi 13-15 ani. Aceşti copii nu pot înţelege ce
înseamnă de fapt dragostea adevărată, ceea ce va conduce la anumite experienţe neplăcute
care i-ar putea marca pe viaţă. Până la vârsta de 25 ani, partenerul ideal trebuie să fie o
persoană care să alunge plictisul din viaţa partenerului său. În următoarea etapă, cuprinsă
între 25 şi 30 de ani, se formează familia bazată pe înţelegerea între parteneri. După 30 de
ani intervine nevoia de stabilitate iar persoanele care nu sunt încă căsătorite s-ar putea
speria de gândul că vor rămîne singure. La 40 de ani viaţa de familie este considerată o
prioritate, iar lipsa comunicării şi a înţelegerii poate produce rupturi definitive. În mod
deosebit în această etapă poate să apară rutina în cuplu pentru că atenţia partenerilor este
25

26. îndreptată spre rolul de părinte. Astfel, cei doi pierd din vedere importanţa menţinerii vieţii
intime cât mai active. După vârsta de 50 ani, relaţia se va baza mai mult pe înţelegere şi
afecţiune.
Toate cuplurile experimentează sentimentul de fericire în perioada de început,
cea de seducţie şi în luna de miere. Însă după aceşti 2-3 ani, lucrurile ajung să se schimbe
pentru că partenerii îşi arată adevărata personalitate şi responsabilităţile de cuplu, familiale,
profesionale şi financiare devin din ce în ce mai mari. Unele cupluri reuşesc să depăşească
acestă perioadă fatidică şi să îşi menţină fericirea mai mult timp pentru că au învăţat să
treacă cu uşurinţă peste crizele şi conflictele din viaţa conjugală.
Succesul unei relaţii fericite şi împlinite se construieşte pe o serie de valori
acceptate de ambii parteneri, dar la fel de importantă este şi cunoaşterea dinamicii de
cuplu. Pentru ca cei doi parteneri să poată duce un efort susţinut de a clădi o relaţie
sănătoasă, trebuie întâi de toate să înţeleagă care sunt etapele cu care se vor confrunta şi
cum să le facă faţă. Specialiştii au analizat viaţa cuplului şi au stabilit că există 5 etape
principale care se desfăşoară în viaţa oricărui cuplu care rezistă la testul timpului: luna de
miere, lupta pentru putere, împărţirea puterii, angajamentul şi deschiderea către celălalt.
Aceste etape sunt inevitabile şi se întrepătrund, nu se poate trece la o etapă fără a o finaliza
pe cea anterioară. Însă fiecare cuplu are propriul ritm de dezvoltare, tocmai de aceea se
poate întâmpla să se repete anumite etape sau să se oscileze între ele.
În etapa romantică, sau aşa numita lună de miere, cei doi parteneri sunt
îndrăgostiţi până peste cap şi totul pare să meargă ca pe roate. Cei doi nu se concentrează
atât de mult pe defectele lor ci mai mult încearcă să se impresioneze reciproc. Ambii
experimentează un oarecare sentiment de nesiguranţă privind stabilitatea cuplului şi
încearcă să găsească lucruri pe care le-ar avea în comun. Conflictele sunt evitate pe cât
posibil tocmai pentru a proteja relaţia. Lungimea acestei etape poate varia de la două luni
până la doi ani, după care partenerii pot încerca să se schimbe reciproc ceea ce va conduce
la etapa următoare.
Diferenţele dintre parteneri devin din ce în ce mai evidente şi fiecare va încerca
să obţină puţină putere sau libertate şi spaţiu. Această etapă este esenţială pentru
supravieţuirea cuplului, mulţi ajung să se despartă tocmai pentru că se concentrează mai
mult pe nevoile proprii ignorând cu nonşalanţă necesităţile sau nemulţumirile partenerului.
Ca să treacă cu brio de acestă etapă, cei doi trebuie să îşi dorească să lupte pentru relaţia
lor şi să înţeleagă că diferenţele dintre ei sunt normale. Totodată este nevoie ca fiecare să
îşi definească identitatea în cadrul cuplului şi să nu se lase dominat de partener.
26

27. În etapa următoare cei doi au ocazia de a-şi pune bazele unei relaţii sănătoase şi
durabile pentru că în această perioadă pot avea loc schimbări pozitive, dar şi negative.
Fiecare acceptă realitatea şi comportamentul celuilalt, fapt ce conduce la instalarea liniştii.
Există însă pericolul de a se ajunge la individualism exagerat şi îndepărtarea de celălalt. Un
alt risc este reprezentat de apariţia plictiselii, cei doi pot simţi că nu au nimic în comun iar
viitorul comun încă pare nesigur. Angajamentul presupune că ambii parteneri sunt pregătiţi
pentru o căsnicie, deşi mulţi fac greşeala de a face acest pas încă din perioada curtării.
Cuplul este acum mult mai matur şi relaţia capătă un caracter platonic. Relaţia devine de
fapt un parteneriat de viaţă în care cei doi sunt împreună nu pe baza unei nevoi ci pe baza
unei alegeri. În etapa finală cuplul învaţă să convieţuiască în lumea din jur, fiind momentul
în care pot apare copiii, un proiect sau o afacere. Există însă şi riscul unei implicări prea
exagerate în lumea exterioară, viaţa de cuplu ajungând să fie neglijată. Trebuie găsit un
echilibru între cele două lumi iar compromisul va uşura munca depusă pentru
supravieţuirea cuplului.
Există însă şi o altă etapizare mult mai complexă, care de această dată cuprinde
nouă paşi pe care un cuplu îi poate parcurge. Din prima etapă fac parte simplele întâlniri la
cafenea sau restaurant în care femeia va trebui să se ridice pe cât posibil la aşteptările
bărbatului. În cea de-a doua etapă cei doi încep să se cunoască, bărbaţii fiind mai mult
interesaţi de femeile care le acordă mai multă atenţie şi care arată că sunt preocupate de
sănătatea, viitorul şi cariera lor. În următoarea etapă se poate conştientiza dacă cei doi sunt
compatibili sau nu, iar în cazul unei incompatibilităţii cel mai bine este ca relaţia să se
sfârşească cât mai repede pentru a cauza cât mai puţină suferinţă.
În etapa a patra se poate vorbi despre începutul unei relaţii stabile iar întâlnirile
pot avea loc zilnic sau săptămânal. Romantismul devine cuvântul de ordine pentru etapa
următoare deoarece bărbaţii îşi vor curta asidu partenera şi îi vor face declaraţii de
dragoste. Romantismul ajunge curând să fie înlocuit de obişnuinţă pentru că intervine etapa
a şasea ân care partenerii nu se mai chinuie să se comporte ireproşabil ci îşi arată adevărata
faţă. Această etapă se instalazează la aproximativ trei luni de zile de la începerea relaţiei şi
multe femei ajung să fie dezamăgite de faptul că partenerii lor nu mai sunt la fel de atenţi
cu ele ,,majoritatea femeilor regretă dispariţia perioadei în care au fost curtate, iar bărbatul
este dezamăgit de banalitatea traiului împreună.”18
Etapa a şaptea este caracteristică cuplului stabil. Un cuplu reuşit este cel care
are o relaţie monogamă, iar ambii parteneri pun interesele celuilalt mai presus decât cele
18
Wendy Grant, Rezolvarea conflictelor, Bucureşti, Editura Teora, An 1998, Pg 54
27

28. familiale sau profesionale. Timpul petrecut împreună este clarificator în această privinţă,
dacă cei doi preferă să stea în compania celuilalt chiar dacă nu au de realizat o activitate
comună, atunci se poate vorbi despre un cuplu sudat şi stabilit. Următoarea etapă, cea
premaritală, devine o perioadă în care partenerii ajung să locuiască împreună. Deşi cei doi
îşi manifestă fizic afecţiunea, ei nu se mai sărută şi se îmbrăţişează la fel de mult, pasiunea
fiind înlocuită cu sentimente mult mai profunde. Gradul de încredere este crescut, ambii
parteneri ajung să îşi mărturisească secretele pe care le-au tăinuit până atunci. În etapa
finală se produce cererea în căsătorie, majoritatea bărbaţilor fac acest pas după aproximativ
18 luni de la începerea relaţiei.
Capitolul III
Conflictele în cadrul cuplului
Viaţa alături de o persoană înseamnă o învăţare şi o experienţă neîntreruptă.
Necesităţile oamenilor se modifică şi trebuie comunicate alături de sentimente, dacă se
doreşte să se menţină o relaţie strânsă. Simpla convieţuire cu cineva nu înseamnă în mod
necesar o relaţie cu respectiva persoană, adevărata relaţie se clădeşte pe o comunicare
apropiată.
Pe măsură ce relaţia progresează şi devină stabilă, multe temeri şi nesiguranţe
se vor diminua şi de cele mai multe ori vor dispărea complet dar atunci când există, ele pot
28

29. tensiona relaţia. Dacă aceste temeri şi îndoieli nu sunt comunicate în mod corect, se poate
ajunge la neînţelegeri însemnate. Multe relaţii eşuează tocmai pentru că atunci când unul
din parteneri încearcă să-şi comunice sentimentele care i-au fost jignite, nu reuşeşte decât
să creeze conflicte.
Succesul celei mai importante relaţii din viaţă va depinde de felul în care cei
doi parteneri se autoevaluează, precum şi de modul în care îşi exprimă şi comunică
gândurile şi sentimentele, inclusiv de modul în care este discutată problema. Important este
ca ambii parteneri să înveţe să fie ascultători activi, astfel se va putea reduce stresul şi
resentimentele. Practic 50% din comunicare înseamnă ascultare.
3.1 Principalele cauze care produc conflicte
O sursă importantă a conflictului din cadrul cuplurilor este modalitatea diferită
în care gândesc cele două sexe. Aceste diferenţe le putem înţelege mai bine dacă suntem
conştienţi de modul diferit în care am fost concepuţi ,,gândirea femeii ar fi de tipul
emisferă cerebrală dreaptă, ea este mai intuitivă, mai subtilă, mai globală (căci ţine seama
deopotrivă de trup, de inimă şi de suflet), mai relaţională…la bărbat, gândirea acestuia s-ar
localiza la nivelul emisferei cerebrale stângi, zonă a raţiunii, a logicii şi a abstractizării.”19
Cercetările indică că bărbaţii aplică în mod frecvent logica, asta în timp ce femeile se
bazează mai mult pe intuiţie.
Deseori când o femeie este rănită, deprimată sau furioasă, ea are nevoie de
empatia bărbatului nu de o soluţie din partea lui. Atunci când nervii le sunt întinşi la
maxim, bărbaţii pot avea nevoie de spaţiu pentru a-şi descărca sentimentele, să facă o
activitate sau să se relaxeze cu prietenii nefiind obligatoriu să discute despre problema lor
ci pur şi simplu să se îndepărteze de problemele de acasă. Mulţi bărbaţi consideră ilogic
modul în care o femeie abordează anumite situaţii încât au obiceiul să ridice din umeri şi să
aleagă părăsirea locului confruntării, refuzând orice discuţie. O mare parte a conflictelor
pot fi evitate prin cunoaşterea caracterului altei persoane, prin înţelegerea strategiilor sale
de gândire şi prin acceptarea lor fără a încerca să le schimbaţi prea mult.
Domeniile care declanşează cel mai frecvent conflicte sunt: lipsa de
comunicare, plictiseala şi lipsa de împlinire, obiectivele şi valorile diferite, hobyurile şi
preocupările, prioritatea acordată profesiunii, banii, intervenţiile unor membrii din familiile
partenerilor, copiii, egoismul, gelozia, reamintirea constantă a slăbiciunilor partenerului,
19
Leleu Gerard, Cum să fim fericiţi în cuplu- intimitate senzualitate, sexualitate, Bucureşti, Ediura Trei, An
2003, Pg 139
29

30. alcoolul şi drogurile.
3.1.1 Comunicarea
Comunicarea este vitală în viaţa unui cuplu iar atunci când lipseşte sau se
realizează în mod eronat, cuplul are de suportat consecinţe grave. Importanţa unei bune
comunicări este de necontestat ,,comunicarea bazată pe respectul pentru adevăr,
consideraţia pentru celălalt şi disponibilitatea de a împărtăşi percepţii, idei, trăiri sau
dorinţe personale este esenţială pentru o uniune durabilă, armonioasă şi autentică.”20
Comunicarea înseamnă mult mai mult decât transmiterea de informaţii, ea
implică o ascultare activă reciprocă iar cei doi parteneri devin pe rând emiţător şi receptor.
Însă a asculta nu este întotdeauna uşor, de cele mai multe ori oamenii falimentează la acest
capitol pentru că nu înţeleg că a asculta înseamnă mai mult decât a auzi, acesta fiind doar
primul nivel al ascultării. Următoarele nivele se referă la înţelegerea, reţinerea, analiza şi
evaluarea conţinului transmis de emităţor. Ascultarea reală implică voinţa de a focaliza
atenţia asupra mesajelor emise de interlocutor. Ascultarea înseamnă angajamentul de a
înţelege lumea celuilalt, sentimentele şi gândurile sale, lăsând temporar la o parte propriile
credinţe, nevoi sau prejudecăţi.
Comunicarea este cea care modelează relaţia dintre cei doi parteneri, astfel că
dacă avem de-a face cu o comunicarea explozivă, relaţia va fi intensă, însă atunci când
comunicarea este eficientă relaţia devine satisfăcătoare. Pe de altă parte, comunicare
precară va determina o relaţie nesatisfăcătoare, iar o comunicare eronată va transforma
relaţia într-una rece şi lipsită de viaţă.
Într-o relaţie intensă, comunicarea este explozivă şi de cele mai multe ori au
loc discuţii în contradictoriu, ciocnirii de caractere, certuri urmate de împăcări şi împăcări
urmate de noi certuri. Viaţa unui astfel de cuplu este întotdeauna aflată pe o margine de
prăpastie. Dragostea lor este întreţinută prin împacari şi certuri, acesta fiind modul lor de a
nu lăsa rutina să-şi facă simţită prezenţa. O viaţă în care calmul este cuvântul de ordine ar
însemna sfârşitul pentru acest cuplu. Într-o relaţie de acest gen, partenerii îşi manifestă
nemulţumirile cu voce tare. În momentele lor de linişte, cei doi parteneri fie îşi împărtăşesc
insatisfacţiile legate de job, fie îşi planifică concediile la mare sau la munte. Însă nu
întotdeauna reuşesc să se pună de acord, iar joaca de-a şoarecele şi pisica s-ar putea dovedi
obositoare la un moment dat.
20
Nuţă Adrian, Psihologia cuplului, Bucureşti, Editura Sper, An 2006, Pg 138
30

31. O comunicare eficientă va conduce în mod normal la o relaţie satisfăcătoare.
Cei doi parteneri comunică excelent, îşi împărtăşesc problemele, supărările şi bucuriile dar
într-un mod diplomat, evitând cât se poate de mult certurile şi divergenţele. Totuşi există
certuri, dar ele alternează armonios cu împăcările. Cei doi au încredere unul în celălalt iar
dacă li se întâmplă să simtă lipsa unei comunicări eficiente, ei trag imediat semnalul de
alarma şi încep să caute soluţii, rezolvări pentru a imbunătăţii situaţia. Partenerii acestui
cuplu vor apela inclusiv la sedinţele de consiliere familială dacă vor simţi că nu pot să îşi
resolve singuri problemele de cuplu.
Într-o relaţie nesatisfăcătoare, comunicarea reprezintă o reală problemă de
cuplu. Odinioară cei doi parteneri au avut visuri şi planuri împreună, dar care nu s-au mai
concretizat în realitate. Într-o astfel de relaţie, cu timpul se poate instala foarte uşor rutina
şi monotonia, armonia şi pacea fiind doar aparenţe, pentru că de fapt cea care domneşte
este indiferenţa. Cei doi parteneri cred că discuţiile în contradictoriu nu îşi au rostul şi
tocmai de aceea nici nu îşi expun adevăratele sentimente. Obişnuinţa este cea care face
legea în această relaţie, iar pentru a avea şanse de supravieţuire, cuplul trebuie să înveţe să
comunice mai mult, să-şi găsească curajul de a-şi expune părerile, şi nu în ultimul rind să
facă cât mai multe lucruri incitante împreună.
Comunicarea eronată va conduce la o relaţie rece, care aparent va părea una
reuşită. Cei doi par să se înţeleagă bine, iar conflictele de cele mai multe ori intarzie să iasă
la suprafaţă. De fapt, amândoi îşi construiesc o viaţă proprie, se retrag individual în propria
lume, fără să îşi împărtăşească sentimentele, gândurile şi nemulţumirile. Orice formă de
dialog sau de comunicare pare să înrăutăţească situaţia, în loc să o amelioreze. E nevoie ca
cei doi parteneri să descopere care sunt cauzele principale ale distanţării dintre ei şi să-şi
îmbunătăţească împreună capacitatea de comunicare.
3.1.2 Gelozia
Abilitatea de a avea încredere în cineva este vitală, nu doar în cazul relaţiei de
cuplu, dar şi în cazul relaţiilor sociale. Încrederea este baza pe care orice relaţie amoroasă
trebuie să se sedimenteze pentru a putea funcţiona. Lipsa de încredere poate apare dacă
unul din parteneri îşi bănuieşte jumătatea că are anumite secrete sau că nu se străduieşte
suficient pentru a face lucrurile să meargă. În anumite situaţii apare şi bănuiala unei
eventuale aventuri extraconjugale, drept urmare se naşte gelozia.
Gelozia poate fi definită ca fiind ,,un ansamblu de trăiri emoţionale, gânduri şi
acţiuni, care apar şi se dezvoltă atunci când o relaţie semnificativă este percepută ca fiind
31

32. ameninţată de un rival.”21
Gelozia se diferenţiază de invidie, pentru că gelozia implică
posesiunea asupra unui lucru, persoane, în timp ce invidia se aplică doar la dorinţa de a
avea ceva ce doar celălalt are. Gelozia presupune adesea şi invidie, însă invers nu este
posibil.
Gelozia poate fi vazută şi ca o formă de durere, suferinţă, fiind un sentiment
care poate distruge atât persoana geloasă, cât şi celălalt partener. Totodată, ea poate avea şi
efecte pozitive, cât şi negative ,,în doze normale, gelozia poate fi un sentiment pozitiv care
să ne stimuleze, în doze excesive ea devine dorinţă de posesiune şi de control.”22
Gelozia
se naşte în primul rând din trauma unei infidelităţi anterioare, dar şi din nivelul scăzut al
stimei de sine. Dacă unul din parteneri se subconsideră şi crede că celălalt îi este net
superior, în mod constant va resimţi teama de a nu fi părăsit şi de a nu fi înlocuit cu
altcineva mai bun ,,persoanele lipsite de încredere în resursele şi capacităţiile personale,
critice cu ele însele, având complexe de inferioritate pe linia masculinităţii sau feminităţii,
în faţa unui presupus rival vor fi mai predispose să creadă că partenerul îl prefer pe
acesta.”23
Partenerii geloşi pot acţiona din orgoliu şi teama de a nu fi abandonaţi, sau din
nevoia de a controla şi poseda. Pe de altă parte, constrângerile autoimpuse conduc la
pierderea independenţei şi a întegrităţii personale, iar acuzaţiile nefondate de infidelitate
pot să conducă la trădare sau la transformarea sentimentelor, iubirea fiind înlocuită de ură.
În general, bărbaţii sunt mai geloşi decât femeile deoarece le este mai greu să
tolereze infidelitatea. Cu toate acestea, există si bărbaţii care nu manifestă nici un
sentiment de acest gen, ei sunt fie cei care iubesc cu adevărat înţelegând astfel că iubirea
trece de posesivitate, fie cei care au încetat să mai iubească şi au devenit indiferenţi, fie
acei ne-geloşi numiţi de Freud care nu recunosc că sunt geloşi, acest sentiment fiind
refulat.
Există diferenţe considerabile în modul în care femeile şi bărbaţii se comportă
atunci când sunt geloşi ,,bărbaţii manifestă gelozie în special privitor la activitatea sexuală
a partenerelor lor, iar femeile sunt mai geloase la implicarea emoţională a partenerilor.
Bărbaţii tind să nege sentimentele lor de gelozie dar le exprimă adesea prin furie şi
violenţă, în timp ce femeile admit sentimentul dar manifestă depresie. Bărbaţii tind să
21
Ibidem, Pg 79
22
Leleu Gerard, Cum să fim fericiţi în cuplu: între fidelitate şi infidelitate, Bucureşti, Ediura Trei, An 2003,
Pg 113
23
Nuţă Adrian, Op. Cit., Pg 83
32

33. acuze partenerele, pe când femeile tind să se autoacuze.”24
3.1.3 Alte cauze
Plictiseala şi lipsa de împlinire vor produce adesea reacţii negative din partea
celui afectat. Frecvent această situaţie se regăseşte în cazul soţiilor care renunţă la serviciu
pentru a naşte. Nimic nu este mai rău pentru o relaţie decât apariţia monotoniei, deseori cei
doi parteneri se vor simţi prinşi într-o relaţie care nu le aduce satisfacţiile şi împlinirile
dorite. Multe cupluri ajung să se destrame tocmai pentru că simt că nu mai au nimic de
împărţit, nimic nou de descoperit împreună. Singura modalitate de a combate monotonia şi
lipsa de împlinire, este ca cei doi parteneri să depusă împreună un efort susţinut pentru a
găsi mereu lucruri care să le menţină interesul treaz.
Atunci când cei doi parteneri sunt îndrăgostiţi până peste cap, fie ignoră faptul
că au obiective sau aşteptări diferite în viaţă, fie consideră că ele nu contează. Ulterior,
când obiectivele devin importante, se va face simţită nevoia unei discuţii în care să se
stabilească priorităţiile comune iar uneori compromisul va fi unica modalitate de
continuare a relaţiei. Valorile pot fi de asemenea motive de fricţiuni permanente, dacă nu
sunt înţelese în mod corect. Este deosebit de important ca un cuplu să aibe valori şi
obiective comune, care le vor ajuta să îşi stabilească un drum comun în viaţă. Însă având
perspective antagonice, cuplul se va confrunta deseori cu judecăţi de valoare diferite, traiul
în doi fiind greu de dus în astfel de condiţii.
Datorită accentuării independenţei economice a femeii şi a atenţiei acordate
carierei, cuplul modern este oarecum diferit din această perspectivă faţă de cuplul
tradiţional. În lumea contemporană, nu doar bărbatul este răspunzător de partea financiară,
ci şi femeia care a ajuns să aibe un statut egal cu al bărbatului. Ba mai mult, există situaţii
în care soţiile au un salariu mult mai bun decât soţii lor, însă în unele cazuri aceasta devine
un real motiv de frustrare pentru bărbat care se simte atins în ego-ul său masculin. Într-o
lume în care partea financiară contează enorm, banii şi modul în care sunt cheltuiţi pot
cauza frecvent conflicte dacă nu se stabilesc anumite reguli după care să se ghideze cuplul.
Atunci când unul dintre parteneri este cheltuitor şi nepriceput în administrarea bugetului,
va fi necesară preluarea controlului de către celălalt.
Intervenţiile din partea membrilor de familie pot contribui la starea tensionată
din cadrul cuplului, acest lucru fiind cu mult mai vizibil în cazul în care cei doi parteneri
locuiesc împreună cu familia unuia dintre ei ,,prezenţa unor modele diferite de rol
24
Cristian Ciupercă, Op. Cit., Pg 246
33

34. conjugal, imixtiunea psihologică, social şi locativă a părinţilor în spaţiul interpersonal
conjugal al nucleului nou creat, crează condiţii propice unei interacomodări deficitare a
soţilor, favorizând de timpuriu fenomenele disfuncţionale.”25
Trebuie făcută o diferenţă
clară între sfaturile pe care le puteţi urma sau nu, şi intervenţii. Totodată părinţii trebuie să
înţeleagă că este indicat ca ei să se retragă din viaţa tânărului cuplu, pentru a-i lăsa să facă
propriile greşeli.
Atunci când unul din parteneri îşi subapreciază perechea şi îi reaminteşte în
mod constant slăbiciunile, defectele sau lipsurile sale, el nu face altceva decât să erodeze
lent relaţia. Moralul celui subapreciat scade în mod considerabil, iar genul acesta de
cicăleală îl poate determina să refuze cu încăpăţânare încercarea de a se schimba. Nu în
ultimul rând este afectată şi încrederea în sine care poate fi distrusă dacă accentul se pune
în mod exagerat pe slăbiciuni, iar calităţile sunt ignorate cu desăvârşire.
Egoismul constituie un alt motiv ce contribuie la declanşarea discuţiilor
contradictorii, iar dacă persoana egoistă refuză să recunoască că are această problemă, nu
are cum să se transforme iar la un moment dat celălalt partener poate decide că s-a săturat
de această situaţie. În lipsa unei schimbări vizibile şi reale, cuplul se poate destrăma. De
cele mai multe ori, individul egoist nu este conştient de cât de greu poate fi suportat un
astfel de comportament.
Viciile nu au milă de nimeni şi pot devasta orice cuplu, nici măcar dragostea nu
poate învinge în această luptă. Dacă unul dintre parteneri începe să cheltuiască pe băutură
mai mult decât este rezonabil, atunci va fi nevoie de o discuţie deschisă în care lucrurile să
fie analizate la rece, însă adesea cei dependenţi vor refuza să recunoască starea în care se
află. Primul pas spre rezolvarea unei probleme este recunoaşterea existenţei acelei
probleme, fără recunoaştere nu poate exista rezolvare. Problemele legate de droguri sunt
ceva mai complicate şi aproape niciodată nu pot fi rezolvate între parteneri. Deşi la început
efectele unui astfel de viciu nu par chiar aşa de grave, dependenţa poate spori şi în egală
măsură banii cheltuiţi pentru satisfacerea ei, iar în mod indirect vor fi afectate şi alte
domenii ale vieţii de cuplu.
3.2 Strategii şi tehnici de rezolvare a conflictelor
Un cuplu ce are de rezolvat un conflict poate alege să meargă în patru direcţii:
sa-l evite, sa-l menţină la nivelul actual, sa-l reducă sau sa-l escaladeze. În funcţie de aceste
direcţii rezultă competiţia, colaborarea, compromisul, evitarea şi acomodarea, acestea fiind
25
Ibidem, Pg 238
34

35. principalele modalităţi de gestionare a unui conflict.
Competiţia implică încercarea de a câştiga controlul şi puterea printr-o
confruntare directă, fără a se ţine cont de dorinţele sau nevoile celuilalt. Acest stil implică
un oarecare nivel de agresivitate, şi uneori această abordare poate fi productivă.
Colaborarea este la capătul opus competiţiei deoarece implică o reală preocupare vizavi de
nevoile şi dorinţele celuilalt. Colaborarea nu trebuie confundată cu compromisul care este
de fapt calea de mijloc dintre competiţie şi colaborare, în acest caz se încearcă ca nevoile
ambiilor parteneri să fie parţial împlinite. Atunci cînd fac un compromis, partenerii au
tendinţa de a ceda prea repede şi uşor, dar apare riscul ca soluţia adoptată să nu fie de fapt
cea mai potrivită pentru ambele părţi.
Evitarea este o strategie care deseori este caracterizată prin lipsa colaborării şi
cooperării, intervenind pasivitatea. Ambii parteneri au tendinţa de a se închide în ei,
refuzând să recunoască existenţa conflictului sau rolul lor în apariţia lui. Atunci când unul
dintre parteneri renunţă la propriile sale obiective şi nevoi pentru a satisface nevoile
celeuilalt, se poate vorbi despre acomodare.
3.2.1 Strategii greşite
Conflictul în sine nu reprezintă ceva rău dar gestionarea sa greşită poate avea
consecinţe neplăcute. O vorbă jignitoare poate atrage după sine o ripostă şi mai
usturătoare, astfel conflictul se amplifică în loc să se atenueze. Unii oameni ajung să
utilizeze strategii greşite atunci când sunt implicaţi în conflict, ceea ce contribuie la
agravarea situaţiei nu la rezolvarea ei. Aceste tehnici sunt diverse însă printre cele mai des
folosite sunt următoarele: evitarea, non-negocierea, redefinirea, violenţa, minimalizarea,
blamarea, amuţirea interlocutorului, gunnysacking, manipularea, respingerea personală.
Una dintre tehnicile des folosite în acest sens este evitarea. O persoană poate
alege să se îndepărteze fie fizic părăsind locul, fie emoţional dând radioul sau televizorul
mai tare, sau făcând orice activitate care poate distrage atenţia de la ceartă. Non-negocierea
constă în refuzul de a asculta argumentele interlocutorului, acesta neavînd şansa de a-şi
susţine punctul de vedere. Redefinirea se poate întâlni în două variante, una constă în
negarea existenţei conflictului cu scopul de a împiedica analizarea cauzelor acestuia şi
evaluarea responsabilităţilor, iar cealaltă se referă la sugestia făcută interlocutorului vizavi
de poziţia sa văzută ca fiind aberantă întrucât are un substrat patologic.
Unele persoane aleg violenţa ca o soluţie pentru rezolvarea disputelor. Violenţa
este considerată un semn al lipsei de civilizaţie, dar multe persoane, chiar şi din ţări foarte
35

36. dezvoltate, experimentează în relaţiile lor sentimentale manifestări de violenţă fizică. De
fapt trei sferturi dintre cuplurile care au astfel de probleme consideră că aceasta nu le
afectează relaţia, ci dimpotrivă constituie o dovadă de dragoste iar alţii cred că violenţa
este un factor pozitiv ce poate consolida legătura emoţională. Atunci când unul din
parteneri încearcă să minimalizeze cauzele şi efectele unui conflict, urmăreşte de fapt să
lase impresia că motivele de supărare ale celuilalt sunt pretexte ilegitime sau ilogice.
Umorul, poate fi util în anumite moment tensionate, dar poate juca un rol negativ atunci
când se foloseşte pentru a minimaliza motivele ce au declanşat conflictul.
Blamarea implică aruncarea vinei pe un altul, iar cei care recurg la această
tehnică transmit involuntar faptul că nu îşi asumă nici o răspundere pentru declanşarea
conflictului. Autoblamarea urmăreşte să stârnească mila celuilalt, determinându-l astfel să
renunţe la susţinerea propriei poziţii. Atunci când se urmăreşte amuţirea interlocutorului şi
împiedicarea lui de a-şi apăra poziţiase apelează fie la ridicarea tonului, fie la simularea
unor stări fizice şi emotionale cum ar fi: migrenele, palpitaţiile, leşinul. Din timpuri vechi
femeile au folosit leşinul ca mijloc de şantaj sentimental, reuşind să îşi impună voinţa în
faţa dictaturii masculine.
Termenul gunnysack este de origine anglo-saxonă şi se referă la o geantă foarte
încăpătoare în care se pot depozita foarte multe obiecte. Această tehnică constă în
acumularea nemulţumirilor şi supărărilor care nu sunt rostite atunci când sunt produse, ci
sunt exprimate abia atunci când ultima picătură a umplut paharul. Însă această metodă
poate aduce şi reversul medaliei, însuşi persoana căreia i se reproşează anumite lucruri
poate ajunge in aceeaşi postură, la rândul său căutănd lucruri pe care să i le reproşeze
partenerului său. Manipularea poate fi o altă tehnică folosită în rezolvarea conflictelor, însă
în loc să se discute cauzele ce au produs conflictul, se recurge la mijloace de seducţie
pentru aducerea oponentului într-o stare de non-combativitate. Respingerea personală se
referă la retragerea temporară a afecţiunii care este înlocuită de o purtarea rece, distantă,
dispreţuitoare cel puţin până in momentul în care, demoralizat, partenerul hotărăşte să nu
îşi mai apere poziţia.În clipa în care cedează, îi este restituită afecţiunea de care a fost
privat.
3.2.2 Soluţii eficiente
Pentru a putea ajunge la un consens şi rezolva cu succes conflictele din cadrul
cuplului este necesar ca ambii parteneri să înveţe să se aprecieze reciproc, să evite
comparaţiile, să apele la toleranţă, să folosească iertarea cât mai des cu putinţă. şi să înveţe
36

37. să fie fericiţi împreună.
Aprecierea este deosebit de importantă, fiecare persoană simte nevoia de a fi
apreciat şi iubit în primul rând pentru ceea ce reprezintă ca persoană, nu doar pentru faptele
şi lucrurile pe care le poate face. Este recomandat a se evita orice fel de comparaţie a
partenerului actual cu foştii parteneri, nimănui nu-i place să se simtă mereu pus la
microscop pentru a-i fi analizat fiecare defect în parte. Chiar dacă pot apărea momente în
care nervii sunt întinşi la maxim, este bine ca ambii parteneri să îşi amintească că înainte
de orice ei ar trebui să fie cei mai buni priteni, să fie deschişi unul cu celălalt, să se asculte
reciproc şi împreună să lupte pentru binele relaţiei. Cu cât vor fi mai egoişti şi cu cât vor
dori mai tare să-şi impună punctul de vedere, cu atât conflictul va avea şanse să stagneze
fără să se întrevadă o soluţie salvatoare. Dacă vor să aibe o şansă de reuşită, cei doi trebuie
să se tolereze reciproc, să se accepte şi să se iubească trecând peste defecte. Indiferent cui
îi aparţine vina declanşării conflictului, cel care face primul pas dă dovadă de înţelepciune
faţă de cel orgolios.
Unul dintre cele mai distrugătoare lucruri pe care le pot face un cuplu este să
lase un conflict nerezolvat, existând astfel şansa ca situaţia să degenereze. Indicat este ca
cei doi parteneri să nu meargă niciodată supăraţi la culcare, aceasta find de fapt şi singura
modalitate pentru cei doi de a avea un somn odihnitor şi liniştit. Atunci când un conflict
este lăsat nerezolvat, în timp împăcarea devină mai dificilă. Un alt lucru de care trebuie
ţinut seama atunci când situaţia cuplului nu este tocmai roz, este ca aceste lucruri şi
probleme să rămână între ei şi să nu îşi spelele rufele în public. Soluţionarea eficientă a
unui conflict cere separarea individului de problemă şi axarea pe rezolvarea problemei, nu
pe individ. De asemenea nu este recomandat ca partenerii să se lase luaţi în stăpânire de
emoţii şi furie, căci de foarte multe ori pot fi spuse lucruri foarte dureroase în timpul
supărării, lucruri care pot răni şi care se pot vindeca foarte greu, de aceea este mai bine să
se procedeze cu calm şi tact.
Capacitatea de a ierta este deosebit de importantă, de multe ori ea poate face
diferenţa între terminarea sau continuarea relaţiei. Atunci când unul din parteneri greşeşte
şi îi pare rău de ceea ce a făcut, celălalt trebuie să înveţe să ierte şi să nu-i reproşeze acea
greşeală la nesfârşit. A rosti ,,iartă-mă” nu este un lucru totdeauna uşor, de foarte multe ori
aceste cuvinte nu se pot pronunţa decât dacă se renunţă la orgoliu şi mândrie. Pentru a
putea oferi iertare, trebuie înainte înţeles ce înseamnă acest lucru. În ediţia de la 1828 a
Dicţionarului American de limbă engleză apare o explicaţie a verbului a ierta care
37