1. Realizarea educatiei morale prin activitati cu continut religios
Educaţia religioasă este una din laturile educaţiei, alături de educaţia intelectuală,
educaţia fizică, educaţia estetică, educaţia civică etc. Toate aceste componente
contribuie la realizarea idealului educaţional.
Educaţia religioasă este importantă întrucât în lumea modernă există tendinţa de a
considera viaţa morală independentă de exigenţele religiei. În trăirea religioasă îşi
au originea influenţe adânci, care pot determina pe om la fapte morale, în
conformitate cu imperativele divinităţii. Educaţia religioasă este temelia educaţiei
morale; preceptele moralei creştine nu sunt produsul raţiunii omeneşti, ca în etica
filosofică, ci sunt revelate. De aceea, creştinul are certitudinea că Dumnezeu nu
este o simplă construcţie a speculaţi
ei, ci că El există aievea.
Educaţia religioasă are şi însemnătate culturală, întrucât prin cultură spiritul
transcende natura. Cultura este deci urmarea acestei năzuinţe şi, ca atare, este
înzestrarea spirituală a omului care, chinuit de nostalgia după fericire şi
desăvârşire, zămisleşte opere ce-l înalţă şi-l înnobilează.
Educaţia religioasă este importantă şi din punct de vedere social; ea înseamnă
educaţia omului în comunitate , prin comunitate şi pentru comunitate.
Reperele axiologice ale educaţiei religioase sunt: iubirea, încrederea şi libertatea.
Când este apt copilul să asimileze valorile esenţiale ale umanităţii?
La ce vârstă e mai potrivit să introducem educaţia religioasă?
Care sunt argumentele de ordin psihopedagogic ce stau la baza unui astfel de
demers didactic?
Sunt întrebări asupra cărora au meditat şi continuă să mediteze toţi cei ce se ocupă
de educarea copiilor. Răspunsurile converg asupra ideii că educaţia începe – ea
trebuie să înceapă – de la cea mai fragedă vârstă.
- Un argument se referă la faptul că la această vârstă copiii învaţă foarte uşor.
Psihologii vorbesc de marea plasticitate a sistemului nervos, specifică primelor

2. stadii şi dezvoltare psiho- motorie premergătoare şcolarităţii.
- Preşcolarii dispun de o bogată viaţă afectivă şi o mare sensibilitate, ceea ce-i face
foarte receptivi la tot ce este adresat sferei sentimentelor.
- Aceasta este perioada "de ce-urilor", când copiii adresează o serie de întrebări
părinţilor şi educatorilor, cum ar fi : Cine a făcut lumea? De ce vine Moş Crăciun?
Cine este îngeraşul păzitor? Cine este Moş Nicolae? De ce ne aduce daruri?
Activităţile moral-religioase pot satisface curiozitatea copiilor, ajutându-i să
găsească răspunsuri la problemele şi tulburătoarele întrebări pe care şi le pun.
Educaţia religioasă la vârsta preşcolară pune accent pe latura afectivă şi face apel
la sensibilitatea copiilor.
Fiecare cadru didactic va avea libertatea de a-şi concepe modul în care va
desfăşura acest tip de activităţi.
Preoţii vor avea rolul de consilieri pe teme religioase într-o relaţie de parteneriat
profesional cu educatoarea sau învăţătoarea şi părinţii copiilor.
Se va ţine cont permanent de opţiunea părinţilor privind participarea copiilor la
activităţi cu conţinut religios. Să nu uităm că educaţia religioasă a copiilor începe
în familie şi trebuie să continue firesc la grădiniţă şi apoi la şcoală. Acest lucru va
fi posibil numai dacă influenţele celor trei factori (familie, grădiniţă, şcoală) sunt
unitare şi în concordanţă cu particularităţile de vârstă ale copiilor.
Fiecare sărbătoare religioasă va putea fi pregătită printr-o suită de activităţi, cum ar
fi : povestiri, memorizări, activităţi muzicale, artistico- plastice, practice, serbări,
plimbări şi vizite la locaşuri sfinte, vizionarea unor casete video şi audio etc. Toate
acestea sunt foarte importante în pregătirea psihologică a copiilor, pentru
înţelegerea şi trăirea afectivă a momentelor religioase propriu- zise.
Se vor folosi texte şi cântece cu conţinut moral- religios, accesibil vârstei
preşcolare şi şcolare, precum şi planşe ilustrate, dar şi şabloanele (de exemplu :
îngeri, cizmuliţe, clopoţei etc.) necesare activităţilor practice. De asemenea,
casetele video şi audio, CD- urile pot constitui materiale didactice foarte preţioase
în aceste activităţi. Din fiecare text (cântec) se vor extrage pilde cu conţinut moral-
religios, folositoare comportamentului de zi cu zi al copiilor.

3. Textele şi cântecele sunt valabile pentru toţi copiii aparţinând tuturor confesiunilor
religioase, acestea venind în sprijinul ideii de a- i învăţa pe copii să convieţuiască
unii cu alţii.
Se vor avea în vedere finalităţile specifice acestor tipuri de activităţi : - la grădiniţă;
- la clasa I; - pentru a realiza o "trecere" firească de la grădiniţă la şcoală, pe
tărâmul educaţiei religioase.
Predarea elementelor de educaţie religioasă la preşcolari este facultativă. Nu va fi
planificat un orar precis al acestor tipuri de activităţi. Acestea vor fi organizate cu
prilejul diferitelor situaţii ivite în fiecare colectivitate de copii sau cu prilejul
sărbătoririi diferitelor evenimente religioase, specifice fiecărui colţ de ţară.
Nu este important cât de des facem aceste activităţi sau cât de mult mergem la
biserică cu preşcolarii şi şcolarii. Este importantă intensitatea trăirilor afective
simţite de copii în aceste momente şi cum se răsfrâng ele în comportamentul lor
moral de zi cu zi. Ei trebuie să fie ajutaţi să-şi deschidă mintea şi sufletul spre
credinţă nu trebuie să facem din copiii noştri nişte fanatici din punct de vedere
religios şi nici să riscăm să- i îndepărtăm de adevăratele valori spirituale, prin abuz
de termeni şi concepte dogmatice, pentru că astfel riscăm să obţinem exact efectul
contrar scopurilor pe care ni le- am propus.
Educaţia este posibilă la toate vârstele, dar pentru realizarea ei este necesar
sinergismul între harul divin şi strădaniile pentru desăvârşire a celor educaţi : "
Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la
el" (Apocalipsa 3, 20).
Educaţia religioasă este influenţată de anumiţi factori : predispoziţia religioasă a
copilului, mediul în care trăieşte, experienţa copilului. Viaţa religioasă a oamenilor
se aprinde din viaţa religioasă a altora, prin exteriorizările trăirilor religioase ale
acestora, dar şi prin cuvânt : "credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui
Hristos" (Romani 10, 17).
Este bine să cultivăm calităţi morale ca : integritatea, fermitatea, perseverenţa,
deoarece ele îmbracă pe posesori cu o putere irezistibilă – o putere ce-l întăreşte să
facă binele, să reziste răului şi să suporte împotrivirea – întocmai ca Cel care este
"Lumina Lumii" – Domnul nostru Iisus Hristos. "Eu sunt Lumina Lumii. Cine mă
urmează pe Mine nu va umbla în întuneric ci va avea lumina vieţii" (Ioan 8; 12)
Read more:

4. Educatia Morala si Educatia Religios-Morala
EDUCAŢIA MORALĂ implică ideea de „complexitate“, deoarece fenomenul moral în sine
implică trebuinţele şi relaţiile morale, individuale sau de grup, moravurile sau deprinderile
morale; acestea fac parte din structura fenomenului moral, la care se adaugă şi nivelurile
constitutive ale comportamentului uman. Personalitatea activă şi creatoare a omului, formată prin
educaţie trebuie să fie armonioasă, capabilă să exercite rolurile cu care societatea o investeşte, să
se dezvolte liber şi integral.
- Majoritatea pedagogilor consideră că personalitatea aceasta activă,
armonioasă şi creatoare, care se dezvoltă liber şi integral, trebuie să fie AUTONOMĂ(în om,nu
în afara lui). Omul este în acelaşi timp şi propriul său legiuitor şi propriul său supus.
În morala creştină, omul nu este creatorul propriei sale fiinţe (căci Dumnezeu
este creatorul omului) şi nici al raţiunii existenţei sale, deci nu poate fi propriul său legiuitor
moral şi nici creatorul orânduirii morale în cadrul căreia el îşi desfăşoară activitatea. Din punct
de vedere creştin-ortodox, legea morală este HETERONOMĂ (în afara omului), aceasta fiind de
fapt o TEONOMIE (în Dumnezeu), deoarece Dumnezeu este, în ultimă analiză, izvorul tuturor
legilor morale.
- Morala creştin-ortodoxă respectă libertatea de gândire şi de acţiune a
fiecărui om; nimeni nu obligă pe nimeni să adere forţat la o morală sau alta, nimeni nu obligă pe
nimeni să CREADĂ în Dumnezeu şi SĂ RESPECTE legile sale morale. Dacă respecţi legea
morală a lui Dumnezeu, nu înseamnă că eşti “fanatic”. Dacă a respecta ”Decalogul” şi “Legea
iubirii” este fanatism religios, atunci ar trebui or să se redefinească termenul ”fanatism”, ori să se
răstoarne întregul sistem de valori cultural-creştine.
- Omul alege LIBER să respecte legile lui Dumnezeu prin propria sa voinţă şi nu prin
constrângere. La şcoală, elevului i se prezintă învăţătura creştin-ortodoxă depre Dumnezeu şi
despre legile sale morale, însă el nu este CONSTRÂNS să le şi accepte ! Elevul va hotărî dacă va
accepta, la sfârşitul acţiunii actului educativ (educaţional), învăţătura de credinţă despre
Dumnezeu şi Legile Sale Morale; numai el va hotărâ dacă va trăi şi se va comporta din punct de
vedere moral ”religios” sau “nonreligios”. De aceea elevul, omul, trebuie să fie educat “moral” şi
“religios-moral”: pentru a-şi putea manifesta dreptul de alegere. Cunoscând, elevul poate alege:
modul de interpretare a lumii şi a vieţii, în care poate trăi ca om pe această lume, între BINE şi
RĂU.Pentru că poţi trăi şi educat moral într-un sens religios, dar poţi trăi educat moral şi în sens
nereligios, trebuie să cunoşti “realitatea” morală a ambelor sensuri, pentru a putea alege.
Diferenţa dintre cele două sensuri ale educaţiei morale (religioase sau laice) este -dacă putem
spune astfel- în punctele de “referinţă”:
- morală laică-se raportează la experienţa generală de viaţă a oamenilor şi
experienţa moral- individuală a acestora;
- morală religioasă- se raportează la Dumnezeu-Omul Mântuitorul Iisus

5. -Hristos-model desăvârşit al moralei creştine- şi în acelaşi timp la modul moral raţional de viaţă
al omului în relaţia lui cu Dumnezeu,cu semenii şi cu sine însuşi.
Putem deci aprecia că între cele două este doar distincţie, nu opoziţie.
Nu pledăm pentru o educaţie (strictă şi constângătoare) obligatoriu religios-morală, cât pledăm
pentru înţelegerea necesităţii şi posibilităţi ca prin aceasta să încercăm să-i facem pe copii (elevi-
tineri)mai buni, mai înţelepţi, mai drepţi. Temeiul comportamentului moral-religios este
respectarea Legii morale a Lui Dumnezeu-“Decalogul”, “Fericirile” şi “Legea iubirii” ; cel care
crede în Dumnezeu, îl iubeşte pe Dumnezeu şi-i respectă poruncile, care i-au fost date omului ,
nu ca pe un chin, ci ca un îndreptar, pentru viaţă în iubire nesfârşită a lui Dumnezeu faţă de om.
Abia după ce, prin cunoaşterea învăţăturii despre Dumnezeu şi a Legii Sale morale, omul, prin
propria sa voinţă şi din iubire pentru Dumnezeu, acceptă respectarea poruncilor lui Dumnezeu şi
le integrează în propriul comportament, aplicându-le în relaţiile cu semeni, putem spune că omul
se uneşte tainic, mistic, după har, cu Dumnezeu. La contemplaţia lui Dumnezeu se ajunge prin
respectarea Legilor Morale ale lui Dumnezeu şi nu invers.
În şcoala românească azi trebuie să lăsăm elevul să aibă acces şi la educaţia moral-religioasă şi la
educaţia morală laică.
Deşi valorile morale în religia creştină se fundamentează, în/ pe Dumnezeu, viaţa morală rămâne
ceea ce este în esenţa sa: realizarea liberă a valorilor morale, căci credinciosul rămâne cu
libertatea sa de a alege. Termenii de personalitate morală creştină şi libertate, conlucrează şi se
întrepătrund reciproc :“omul are două aripi: harul şi libertatea” şi pe amândouă le are de la
Dumnezeu.
Fiinţa moralităţii în religia creştină îndreptăţeşte o concepţie teonomă, fiindcă persoana noastră
nu împlineşte o lege străină nouă, ci legea propriei noastre fiinţe. Omul credincios cunoaşte şi
respectă astfel valorile şi normele date de Creatorul său şi prin aceasta ascultă de poruncile
Acestuia, dar nu împotriva naturii sale, ci tocmai în conformitate cu ea. Pentru creştin, binele
moral este inseparabil de noţiunea de Dumnezeu, deci a face bine este sinonim cu a face voia lui
Dumnezeu, din iubire pentru Dumnezeu,aproapele, sine. Educaţia este un fenomen pur omenesc;
animalele pentru a deveni ceea ce sunt, nu au nevoie de educaţie, dar omul, pentru a deveni OM,
trebuie să capete o educaţie corespunzătoare. Educaţia este asociată omenescului, exlude
hazardul, pentru a se înfăptui urmăreşte realizarea unui scop liber ales şi în ea stă un element
fundamental: legătura SPIRITUALĂ dintre OM şi OM. Factorii esenţiali într-o asemenea
legătură rămăn iubirea, încrederea şi libertatea.
Din punct de vedere creştin-ortodox, educaţia religios morală încearcă să perfecţioneze omul,
creaţie a lui Dumnezeu, în cu şi prin Hristos, Dumnezeu-Omul. Ca şi Creaţia absolută,
ea(educaţia) se bazează pe dragostea dintre oameni. Din dragoste izvorăşte încrederea, iar acolo
unde este iubire şi încredere izvorăşte LIBERTATEA. Fără libertate, nu poate exista viaţa
morală (Libertatea înţeleasă ca disciplină spiritualizată).
Educaţia religios-morală creştină este o acţiune specific umană, care se desfăşoară conştient de
către un EDUCATOR, conform unui PLAN şi unei METODE bine precizate. Ea este susţinută
de iubire, de încredere şi de HARUL lui Dumnezeu şi are drept scop realizarea caracterului

6. religios-moral cu desăvârşirea lui în personalitatea creştină.
Educaţia este o acţiune care vizează întregul, armonia trup-suflet din om. Sufletul însă, ca esenţă
spirituală şi deci superioară, stăpâneşte corpul şi-l conduce spre ţintele sau idealurile făurite de el
sau descoperite de Dumnezeu. Prin educaţie se poate nădăjdui realizarea unităţii morale, unitate
ce dirijează apoi în mod statornic viaţa şi toate acţiunile omului. Astfel se realizează şi caracterul
moral.
Educaţia religioasă este o componentă a formării spirituale a omului,care presupune asimilarea şi
operarea în viaţa de zi cu zi cu noţiuni ce ţin de cultura religioasă, de formarea în spiritul moralei
creştine prin iubirea de Dumnezeu, de aproapele ,de sine. Religia creştină este un mod de viaţă şi
doreşte să formeze la elevi anumite atitudini în faţa lumii,vieţii şi a morţii.În viaţa
omului,educaţia religioasă poate aduce mai multă bunătate,echilibru şi rezistenţă în faţa
problemelor curente, a dificultăţilor şi încercărilor. Sentimentul religios este o sursă de energie şi
de putere morală,deoarece avem în faţă modelul perfecţiunii:Dumnezeu-Omul Iisus Hristos,
Mântuitorul nostru.
Educaţia religioasă nu se confundă cu catehizarea şi exclude prozelitismul şi constrângerea.
EDUCAŢIA RELIGIOS-MORALĂ face loc unui element esenţial: harul lui Dumnezeu. Forţele
omului şi încercările sale nu pot duce la împlinire nimic fără ajutorul lui Dumnezeu. Fiul Lui
Dumnezeu S-a Întrupat şi cu scopul de a se face educator al oamenilor şi a dus la ultima
desăvârşire şi chipul educatorului creştin. În El, cu El, prin El, prin urcarea la culmea unde a
purtat El firea omenească pe calea schimbării şi neincetatei creşteri în duh, stă TAINA
EDUCAŢIEI RELIGIOS-MORALE: TAINA JERTFEI CELUI MAI MARE PUSĂ ÎN
RIDICAREA SPRE SINE A CELUI MAI MIC, TAINA RIDICĂRII LA DESĂVÂRŞIREA
CREŞTINĂ.
Referinte :
1. Bontaş, Ioan, – „Pedagogie“, Ed. All, Buc.1994
2.Călugăru, Dumitru, pr. prof. – „Catehetica“, manual pentru Institutele teologice, E.I.B.M. al B.O.R., Buc.1984
3. Cucoş, C.-“Educaţia religioasă.Conţinut şi forme de realizare”,E.D.P.,Buc. 1996
4.Maciuc, Irina-“Introducere în studiul educaţiei cu privire specială asupra educaţiei religioase”, Ed.Reportografiei Universităţii Craiova, Craiova
1999
5. Stoica, Marin,-„Pedagogie şi psihologie”, Ed. Gheorghe Alexandru, Craiova, 2002
sursa imaginii : freeschoolclipart.com

7. Necesitatea educatiei morale de la cea mai frageda varsta
eoria si practica stiintifica au demonstrat ca educatia morala trebuie inceputa inca din primii ani
de viata ai copilului si continuata apoi in mod sistematic in tot cursul vietii. Aceasta cu atat mai
mult cu cat la varsta copilariei este mai receptiv la diversele influente care se exercita asupra lui.
Pedagogia stiintifica a combatut acele teorii care sustineau ca se transmit, pe calea ereditatii,
calitatile si defectele morale ale parintilor, exagerand in acest fel rolul ereditatii si minimalizand
rolul educatiei si al educatoarei. De asemenea, au fost infirmate acele teorii care sustineau ca
mediul in care traieste copilul ii imprima insusirile morale, negand posibilitatea educatiei de ai
influenta acest factor. La fel de gresita este si teoria care sustine ca morala, normele si pri
ncipiile ei nu ar fi accesibile copiilor, deoarece nivelul dezvoltarii lor ar fi corespunzator etapei
primitive din istoria societatii omenesti, pe care copilul o reproduce in mod fidel.
Conceptia stiintifica asupra educatiei morale se fundamenteaza pe datele psihologiei copilului si
pe practica educativ inaintata. Aceasta conceptie ne ajuta sa intelegem nu numai ca este posibila
educatia morala de la cea mai frageda varsta dar mai ales necesitatea ei.
Eficienta muncii educative in gradinita de copii se bazeaza pe faptul ca varsta prescolara este
varsta cea mai favorabila pentru acumularea unor impresii puternice, pentru formarea
deprinderilor de comportare. De asemenea, varsta prescolara este perioada in care apar si se
dezvolta trasaturile de vointa si caracter, in care se schiteaza personalitatea viitoare a omului. La
aceasta varsta copilul este receptiv, sensibil, este usor impresionat de tot ceea ce-l inconjura, are
o putere mare de imitatie.
Varsta prescolara constituie etapa in care copilul incepe sa inteleaga realitatea inconjuratoare,
incepe sa-si insuseasca parerile celor din jurul lui – si cu atat mai mult a celor care-i fac educatia
- , criteriile de apreciere a faptelor si, ca rezultat al procesului educativ, incepe sa devina
constient de greselile sale. Intrebarile copiilor: “Asa-i c-am fost cuminte astazi?”, “Este bine
asa?” constituie de fapt confruntarea criteriilor morale cu propria lor experienta. Prescolarul are,
prin urmare, toate posibilitatile sa-si insuseasca in mod intuitiv si practic cele mai importante
norme de comportare, mai ales in gradinita.
Necesitatea de a incepe educatia morala cat mai timpuriu este justificata si de faptul ca la varsta
prescolara se formeaza cu cea mai mare usurinta automatismele ce stau la baza deprinderilor de
comportare. Activitatea sistematica de educatie morala din gradinita contribuie la formarea
acestor deprinderi elementare de comportare, la perfectionarea deprinderilor insusite si la
trasformarea lor in obisnuinte.
Procesul educatie morale este o activitate constienta, complexa in vederea formarii
convingerilor, sentimentelor si comportamentelor morale si se realizeaza prin imbinarea rationala
a metodelor si procedeelor educative: explicatie, convingere, exercitii cu caracter moral,
incurajare prin organizarea unor situatii educative.

8. In vederea educatiei moral civice a copiilor de varsta prescolara, programa prevede:
- sa se formeze si sa se largeasca sfera de reprezentari si notiuni despre gradinita, familie, mediu
soicial apropiat, orasul(satul) natal, tara;
- sa se formeze reprezentari legate de munca adultilor si relatiile lor de munca;
- sa se cunoasca insemnele tarii;
- sa se cunoasca indatoririle copiilor la varsta prescolara;
- sa se cunoasca unele evenimente si sarbatori din istoria poporului nostru cat si unele sarbatori
nationale;
- sa se dedzvolte sentimente de dragoste pentru limba si cultura poporului nostru;
- sa se formeze deprinderile elementare de munca;
- sa se formeze atitudini si comportamente;
- sa se cultive calitati morale: sinceritate, harnicie, curaj, spirit de intrajutorare, spirit de colectiv.
Aceste obiective se realizeaza in mod gradat, potrivit particularitatilor de varsta ale
copiilor.Astfel, daca la grupa mica li se formeaza reprezentari despre familie si gradinita, la
grupa mijlocie si mare aceste reprezentari depasesc cadrul amintit.Odata cu varsta, formele de
activitate se amplifica.Astfel, alturi de observari, povestiri, memorizaari care se fac la grupa mica
se adauga la grupa mijlocie lecturi dupa imagini, iar la grupa mare convorbiri.
Continutul activitatilor este diferit, specific fiecarei grupe. De exemplu, sunt povestiri pentru
prescolarii de la grupa mica sau mijlocie si povestiri istorice accesibile numai copiilor din grupa
mare.
Varietatea metodelor si procedeelor utilizate in mod adecvat de catre educatoare contribuie la
apropierea copilului de unele aspecte ale vietii, la de dezvoltarea sentimentelor morale, la
formarea unor insusiri importante ale personalitatii.
Organizaarea judicioasa a activitatilor de educatie moral civica asigura insusirea cunostiintelor,
intelegerea fenomenelor sociale accesibile, fixarea unor reprezentari, formarea deprinderilor
elementare de munca, educarea sentimentelor morale inalte, formarea comportamentelor morale.
sursa imaginii: freeschoolclipart.com