dezvoltarea naturala a bisericii

1. Dezvoltarea Naturală a Bisericii
Christian Schwarz

2. Cuprins
Introducere .............................................................................................................................................4
Abandonarea gândirii tehnocrate ........................................................................................................4
Dezvoltarea naturală a bisericii................................................................................................................5
Descoperirea „potențialului biotic”......................................................................................................6
Principiul „totul de la sine” ..................................................................................................................7
Opt trăsături calitative.............................................................................................................................9
Demitologizarea creşterii bisericii ........................................................................................................9
Proiectul internațional de cercetare...................................................................................................10
Este „creşterea” criteriul potrivit?......................................................................................................11
Prima trăsătură calitativă: Conducere care împuterniceşte ................................................................12
A doua trăsătură calitativă: Slujire orientată în funcție darurile spirituale ..........................................13
A treia trăsătură calitativă: Spiritualitate pasionată............................................................................14
A patra trăsătură calitativă: Structuri funcționale...............................................................................14
A cincea trăsătură calitativă: Serviciu de închinare inspirator.............................................................15
A şasea trăsătură calitativă: Grupe mici integrale &/ integratoare .....................................................17
A şaptea trăsătură calitativă: Evanghelizare orientată pe nevoi..........................................................18
Darul evanghelizării .......................................................................................................................19
A opta trăsătură calitativă: Relații bazate pe dragoste .......................................................................19
Buna-dispoziție..............................................................................................................................20
Nici o trăsătură calitativă nu poate lipsi .............................................................................................20
Ipoteza 65 .........................................................................................................................................21
Abordarea calitativă ..........................................................................................................................22
De ce sunt inadecvate obiectivele creşterii cantitative? .....................................................................24
Sunt „bune” bisericile mari? ..............................................................................................................25
Partea a doua. Factorul minim...............................................................................................................27
Concentrarea Energiilor.....................................................................................................................27
Scândura cea mai mică din butoi .......................................................................................................29
Exemple din agricultură.....................................................................................................................30
Factorul minim sau maxim?...............................................................................................................31
Puncte tari şi slabe.............................................................................................................................31
Atenție la „modele”.......................................................................................................................32

3. Partea a treia . Şase principii biotice ......................................................................................................33
Principiul 1 – Interdependența...........................................................................................................34
Principiul 2 – Multiplicarea ................................................................................................................35
Principiul 3-Transformarea Energiei...................................................................................................36
Principiul 4 – Multifuncționalitatea....................................................................................................37
Principiul 5- Simbioza.........................................................................................................................38
Principiul 6 – Funcționalitatea............................................................................................................38
Biotic =opusul obişnuitului.................................................................................................................39
Să învățăm să gândim biotic...............................................................................................................40
Partea a patra. O nouă paradigmă.........................................................................................................42
Polaritatea în Biblie ...........................................................................................................................42
Pericole din extreme..........................................................................................................................44
Paradima tehnocrată.........................................................................................................................46
Paradigma Spiritualistă......................................................................................................................47
Efectul paradigmelor greşite..............................................................................................................49
Consecințele teologice.......................................................................................................................50
Practic, ce înseamnă asta?.................................................................................................................52
Putem „face" o biserica să crească?...................................................................................................52
Fundătura pragmatismului ................................................................................................................54
Creşterea bisericii prin puterea Duhului Sfânt....................................................................................56

4. Introducere1
Abandonarea gândirii tehnocrate
De ce sunt atât de mulți creştini sceptici cu privire la mişcarea de creştere a bisericii? Să fie oare pentru
că ei nu doresc creşterea propriilor lor biserici? Sau pentru că nu le place evaluarea eficacității lucram în
bisericile lor? Sau pentru că prioritatea lor numărul unu nu este Marea însărcinare?
Nu mă îndoiesc că există oameni care se potrivesc acestor descrieri, insă criticile adresate principiilor de-
acum acceptatei mişcări de creştere a bisericii nu vin numai din cercurile lor. Am întâlnit mulți creştini
care nu numai că îi iubesc pe cei pierduți, ci au şi o metodă bine gândită de slujire, dar care, din anumite
motive nu au îmbrățişat niciodată mişcarea de creştere a bisericii.
Lor li se pare că această mişcare prezintă reguli şi principii simpliste „care oricum nu dau rezultate în
lumea reală". Din punctul lor de vedere, cei ce o îmbrățişează încearcă să facă, prin propria lor putere,
ceea ce numai Dumnezeu poate face. Indiferent dacă această impresie este corectă sau nu, aceasta este
imaginea pe care mişcarea de creştere a bisericii o are în ochii multor credincioşi: un efort tehnocrat şi
nimic mai mult, chiar şi în situațiile în care se pune accentul pe aspectul spiritual.
Ce înseamnă să încerci să creşti biserica prin efortul tău personal? Priviți caricatura de mai jos: o căruță
cu roți pătrate încărcată cu roți perfect rotunde, trasă şi împinsă de doi oameni. Ei sunt oameni devotați
care muncesc din greu, însă munca lor este înceată, monotonă şi frustrantă.
Pentru mine, imaginea de mat jos este mai mult decât o caricatură. Ea este o descriere profetică a unei
părți semnificative a trupului lui Hristos. Biserica se mişcă, dar într-un ritm plictisitor de încet. De ce?
Dacă i-ai întreba pe cei doi, poate că îți vor răspunde: „Din cauza împotrivirii acerbe pe care o
întâmpinăm", sau poate „Pentru că urcăm la deal!" Aceste răspunsuri nu sunt însă complet greşite!
Creştini fiind, uneori întâmpinăm împotriviri şi urcuşul bisericii poate fi chiar foarte abrupt. Dar e mai
greu să parcurgi un drum având instrumente nepotrivite.
Ilustrația ne învață că Dumnezeu ne-a dat deja tot ce avem nevoie pentru creşterea bisericii şi că noi nu
folosim întotdeauna, aşa cum trebuie ceea ce am primit. Aceasta este adevărata problemă. In loc să
folosim mijloacele lui Dumnezeu, noi încercăm sa lucrăm prin propriile noastre puteri - trăgând şi
împingând din greu. Asta înțeleg eu prin „creşterea tehnocrată a bisericii". Nu se pune problema ca
lucrătorii din ilustrație sunt nespirituali şi nici că scopul lor, acela de a mişca biserica este greşit.
Problema este că metodele lor sunt ineficace, deoarece nu sunt în concordanță cu planul lui Dumnezeu.
1
Notă: acest material reprezintă o variantă foarte uşor adaptată a Dezvoltării naturale a creşterii bisericii de către
Christian Schwarz. Abordarea uneori curajoasă i se atribuie.

5. Această carte se bazează pe o abordare diferită a creşterii bisericii. în institutul meu am ales să o numim
dezvoltarea „naturală" sau „biotică" a bisericii. „Biotic" nu implică altceva decât o redescoperire a legilor
vieții (în limba greacă, bios). Intenția noastră este sa lăsăm automatismele lui Dumnezeu de creştere să
înflorească, în loc să ne risipim energia în programe omeneşti.
Dezvoltarea naturală a bisericii
De ce am denumit această abordare; „dezvoltarea naturală a bisericii?” . Natural înseamnă a învăța de la
natură. A învăța de la natură înseamnă a învăța de la creația lui Dumnezeu. Şi a învăța de la creația lui
Dumnezeu înseamnă a învăța de la Dumnezeu Creatorul. Pentru a ilustra această idee aş dori să mă
folosesc de imaginea de pe pagina următoare. Ea zugrăveşte câteva principii ale creşterii organice.
Majoritatea autorilor care scriu din perspectiva creşterii bisericii vor confirma valoarea instructivă a
acestor principii. Problema multor concepte populare este însă că nu sunt suficient de profunde. Unele
sunt literalmente superficiale. Ele scapă din vedere realitățile subterane care influențează viața cum ar
fi: compoziția solului, contribuția sistemului de rădăcini sau rolul foarte important al viermilor. De ce
creşte iarba din această imagine? Să fie oare datorită principiului cantitativ de creştere care spune: „Voi
creşte 20 de centimetri până la sfârşitul lui iunie 1997?" S-ar putea ca acesta să fie secretul (vom
examina mai târziu obiectivele). Acum vreau doar să subliniez nevoia de a recunoaşte realitățile
„subterane", fără de care nu putem răspunde la întrebările de tipul „de ce" are loc creşterea.
Dezvoltarea naturală a bisericii se concentrează asupra ceea ce se întâmplă în subteran.
Aplicarea legilor observabile şi a paradigmelor naturii în domeniul teologiei este foarte controversată.
Recunosc aceasta dificultate. Acest tip de raționament teologic numit theoiogia naturális poate crea
dificultăți mari atunci când este aplicat teologiei pure, cum ar fi 'cunoaşterea lui Dumnezeu'. El crează
iluzia că îl putem percepe şi înțelege pe Dumnezeu prin noi înşine - fără Hristos, fără cruce şi fără
revelație. în această carte însă, noi ne ocupăm de principiile creşterii bisericii şi nu de întrebări privind
caracterul lui Dumnezeu. în acest context, mie mi se pare că a învăța de la creație nu este numai legitim,
ci şi obligatoriu!
Isus însuşi a folosit adesea pilde din natură şi agricultură pentru a ilustra natura împărăției lui Dumnezeu
- crinii din câmpie, sămânța care creşte de la sine, creşterea seminței de muştar, cele patru tipuri de
pământ, pomul şi rodul lui, legea semănatului şi a seceratului. Unii exegeți pretind că Isus a folosit
aceste exemple doar pentru că ascultătorii Săi trăiau într-o societate agrară şi ca urmare se raportau cel
mai bine la asemenea ilustrații. Nu cred că această explicație este însă suficientă Este puțin probabil că
dacă Isus ar umbla astăzi printre noi, ar înlocui pildele inspirate din natură cu pilde inspirate din lumea
computerelor, ca de exemplu: „împărăția lui Dumnezeu se aseamănă cu un program de computer - ceea
ce obții este determinat de ceea ce introduci". Acest gen de ilustrații tehnocrate nu ar putea zugrăvi
tainele vieții. Sfera biotică se bazează pe cu totul alte principii decât cea nebiotică. Un exemplu tipic al
abordării biotice se află în Matei 6:28: „Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp".
„Uitați-vâ" nu prinde însă toate implicațiile termenului grecesc katamothete. Aceasta este forma
accentuată a lui manthano care înseamnă „învățați", „observați", „studiați" sau „cercetați". în greacă, de
obicei când se foloseşte kata înaintea unui verb i se accentuează acțiunea. în contextul nostru, aceasta
înseamnă: învățați, observați, studiați sau cercetați cu atenție.

6. Ce trebuie să studiem deci cu atenție? Nu frumusețea crinilor ci mecanismul lor de creştere („cum cresc
ei"). Trebuie să studiem, să examinăm, să medităm asupra acestui mecanism şi să învățăm de la el -toate
aceste aspecte sunt incluse în forma imperativă a verbului kata-mathete. Isus ne spune că trebuie să
facem toate acestea pentru a înțelege principiile împărăției lui Dumnezeu.
Descoperirea „potențialului biotic”
Fiecare cercetător al creației lui Dumnezeu - creştin şi necreştin deopotrivă - se va împiedica, în cele din
urmă de ceea ce oamenii ce ştiință numesc „potențialul biotic". Ecologiştii îl definesc: „Capacitatea
inerenta a unui organism, sau a unei specii, de a se reproduce Şi de a supraviețui". Acest concept este
complet străin lumii tehnologice. Nici un aparat nu are capacitatea inerentă de a se reproduce. Un
automat de făcut cafea poate face cafea (slavă Domnului!), dar nu va face niciodată un alt automat de
făcut cafea. în natură însă, desfăşurarea lucrurilor este cu totul alta: un arbore de cafea produce boabe
de cafea care, la rândul lor pot da naştere alți arbori de cafea, încă de la început. Dumnezeu a
intenționat să imprime acest mecanism de perpetuare în creația Sa. Acesta este secretul vieții, un prin-
cipiu divin al creației.
Atunci când avem de-a face cu procese naturale este important ca acest potențial inerent să se poată
manifesta din plin. Diferența dintre potențialul biotic şi creşterea empirică (atât în laborator, cât şi pe
teren) este denumită „împotrivirea mediului". în timp ce este evident că această creştere nu poate fi
„fabricată" sau forțată, este importantă reducerea la minim a împotrivirii mediului pentru a obține
condițiile optime pentru creştere.
Acelaşi principiu este adevărat şi in cazul dezvoltării bisericii. Nu ar trebui să încercăm să „fabricăm"
creşterea bisericii ci, mai degrabă să eliberăm potențialul biotic pe care Dumnezeu l-a pus în fiecare
biserică. Sarcina noastră este să reducem obstacolele din calea creşterii („împotrivirea mediului") atât
din afara cât şi din interiorul bisericii. Din moment ce avem foarte puțin control asupra factorilor
exteriori, ar trebui să ne concentrăm asupra îndepărtării obstacolelor interne din calea creşterii şi
multiplicării bisericii. în felul acesta, creşterea bisericii poate avea loc „de la sine". Dumnezeu va face
ceea ce a promis. El va face să crească (1 Corinteni 3:6).
Principiul auto-organizării se regăseşte în întreaga creație. Pentru a denumi acest fenomen, cercetările
seculare în domeniul sistemelor folosesc termenul „auto-poiesis" (auto-creator). Un termen mai potrivit
ar fi „teo-poiesis" (creat de Dumnezeu). Acest principiu scoate la lumină un mare mister. Dacă-I aplicăm
„organismului bisericii", ne confruntam cu următoarea întrebare: cum putem organiza auto-
organizarea? Ce se poate face pentru a eliberare potențialul biotic - automatismele de creştere prin care
însuşi Dumnezeu îşi creşte biserica? Cele patru „cărămizi" ale dezvoltării naturale a bisericii - trăsăturile
calitative, strategia minimă, principiile biotice şi noua paradigmă - încearcă să răspundă acestei întrebări.
Mare parte din literatura seculară care se ocupă de auto-organizare, are o pronunțată nuanță ezoterică,
lucru care face şi mai dificilă abordarea acestui subiect. Diferența dintre dezvoltarea naturală şi ezoterică
a bisericii este însă comparabilă cu diferența dintre astronomie şi astrologie!
Necreştinii care descoperă acest fenomen au întotdeauna tendința să-i ataşeze false conotații religioase.
în loc să lege auto-organizarea de singurul şi adevăratul Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos,
Creatorul cerului şi al pământului, mulți autori introduc concepte oculte fictive. Deşi aceasta nu schimbă
originea divină a principiului - niciodată interpretările umane greşite ale principiilor divine nu le vor
altera - necesită însă o investigare şi verificare biblică aprofundată.

7. Principiul „totul de la sine”
Expresia „automatisme de creştere" stă la baza definiției noastre a „dezvoltării naturale a bisericii" (vezi
următoarea pagină). Conceptul biblic din spatele acestei expresii este cel mai bine descris în pasajul din
Marcu 4:26-29: „El a mai zis: 'Cu împărăția lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânța în
pământ; fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânța încolțeşte şi creşte fără să ştie el cum.
Pământul rodeşte singur. întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic; şi când este coaptă
roadă, pune îndată secerea în ea, pentru că a venit secerişul'".
Această pildă arată, în mod clar ceea ce pot şi trebuie să facă oamenii şi ceea ce nu pot face. Oamenii
trebuie să semene şi să secere, se pot culca şi se pot trezi, lată însă ceea ce ei nu pot niciodată face: nu
pot produce roade. In acest text descoperim misterioasa afirmație: pământul aduce roadă „de la sine".
Cei mai mulți comentatori sunt de acord că acest „de la sine" este cheia înțelegerii pildei. Ce înseamnă
însă aceasta?
Termenul folosit în greceşte automate - în traducere literală - este „automat". Acest pasaj din Marcu
vorbeşte deci explicit de „automatisme de creştere!" Bineînțeles că, în concepția ebraică acest auto-
matism nu poartă semnificația unei zeități de genul „Mama Natură", în contextul pildei, cuvântul
înseamnă pur şi simplu „fără cauze aparente", creşterea fiind, prin definiție atribuită „lui Dumnezeu
însuşi". Aplicarea acestui concept vieții bisericii sugerează faptul că, anumite dezvoltări au loc „de la
sine" sau „automat". Creştinii ştiu însă, chiar dacă acest lucru nu poate fi demonstrat empiric că roadă
care se dezvoltă aparent de la sine este în realitate produsă de Dumnezeu. „Automatismul" este de fapt
„teomatism"!
Asta înțeleg eu prin principiul „totul de la sine". Acest principiu nu este doar ceva frumos. Eu sunt
convins că el este însăşi esența creşterii bisericii. Bisericile care cresc folosesc acest principiu. El este „se-
cretul" succesului lor!
Unii o fac în mod deliberat, alții instinctual. Ceea ce contează, la urma urmei este aplicarea lui. De fapt,
unora le este greu să se gândească la el. Lucrarea lor este exemplară în practică, un model de la care
poți învăța. Astfel de teorii ale bisericilor nu pot explica însă cu acuratețe secretul creşterii lor şi cu
siguranță că nu pot oferi concepte repro-ductibile pentru alte biserici. Ne vom ocupa mai târziu de
această problemă în detaliu.
Ce înseamnă „dezvoltarea naturală a bisericii'?
Eliberarea automatismelor
prin care Dumnezeu însuşi îşi creşte biserica Sa
Am descoperit principiile dezvoltării naturale a bisericii în trei surse diferite:
1. Cercetările noastre empirice asupra bisericilor care cresc şi asupra celor care nu cresc. Asta nu
înseamnă însă că am acceptat, orbeşte explicațiile oferite de aceste biserici cu privire la creşterea sau
lipsa lor de creştere.
2. Observarea naturii, adică a creației lui Dumnezeu. Aşa cum am văzut deja, Biblia însăşi ne îndeamnă
la aceasta.
3. Studierea Scripturii. în întreaga Biblie am întâlnit, în mod constant, principiile biotice ale dezvoltării
bisericii - deşi nu în aceşti termeni tehnici.

8. Nici observarea bisericilor şi nici a naturii nu are voie să devină vreodată temeiul stabilirii unor standarde
absolute. Dacă un concept contrazice adevărurile biblice, creştinii trebuie să-l respingă chiar dacă
aparent este folosit cu „succes". Nu tot ce observăm în natură este un „principiu biotic" care trebuie
folosit în dezvoltarea naturală a bisericii. Sarcina noastră este de a discerne biblic şi cu atenție ceea ce
este şi ceea ce nu este legitim teologic.
Deosebirile majore dintre dezvoltarea naturală a bisericii şi alte concepte ale creşterii bisericii pot fi
exprimate în trei idei principale:
1. Dezvoltarea naturală a bisericii respinge abordările pur pragmatice şi neteologice („scopul scuză
mijloacele") şi le înlocuieşte cu un punct de plecare orientat pe principii.
2. Dezvoltarea naturală a bisericii nu are o abordare cantitativă („Cum putem determina mai mulți
oameni să vină la bisrică?"), ci consideră calitatea vieții bisericii drept cheia dezvoltării bisericii.
3. Dezvoltarea naturală a bisericii nu încearcă să „producă" creşterea bisericii, ci mai degrabă să
elibereze automatismele de creştere prin care Dumnezeu însuşi îşi zideşte biserica.
4.
Dezvoltarea naturală a bisericii înseamnă abandonarea pragmatismului superficial, a logicii simpliste de
tip cauză-efect, a concentrării asupra cantității, a metodelor manipulatoare de marketing şi a atitudinilor
discutabile de genul „pot-fac". înseamnă abandonarea rețetelor omeneşti de succes şi însuşirea
principilor creşterii date de Dumnezeu însuşi întregii Sale creații.
Pentru a clarifica diferența dintre dezvoltarea naturală a bisericii şi celelalte abordări predominante, în
această carte voi folosi trei termeni cheie: paradigmele „tehnocrată", „spiritualistă" şi „biotică".
Termenii aceştia denotă perspective de ansamblu asupra vieții care vor fi explicate în detaliu în partea a
patra (paginile 83-102). In momentul în care vom înțelege presupozițiile care stau la baza acestor tipare
diferite de gândire, vom pricepe de ce dezvoltarea naturală a bisericii nu se poate aştepta la o acceptare
generală între creştini.
Paradigma tehnocrată Paradigma spiritualistă Paradigma biotică
Supraestimarea importanței
instituțiilor, programelor,
metodelor etc.
Subestimarea importanței
instituțiilor, programelor,
metodelor etc.
Abordarea teologică ce
subliniază dezvoltarea naturală a
bisericii.
Partea întâi

9. Opt trăsături calitative
Exista trăsături calitative distincte mai dezvoltate în bisericile care cresc decât în cele ce nu cresc? Nu
cumva dezvoltarea acestor trăsături calitative distincte să fie „ cheia succesului" în bisericile ce cresc şi,
ca urmare, dezvoltarea lor să fie o abordare mai potrivită decât încercarea de a răspunde întrebării
pragmatice: „ Cum putem determina mai mulți oameni să vină la biserică?" Aceasta este însăşi ținta
cercetărilor noastre. Rezultatele descoperite pun sub semnul întrebării mare parte din ceea ce a fost
etichetat până în prezent a fi „principii ale creşterii bisericii".
Demitologizarea creşterii bisericii
O privire asupra literaturii pe tema creşterii bisericii poate crea contuzie. O pleiadă de programe susțin:
„Faceți ceea ce facem noi şi veți obține aceleaşi rezultate". Din păcate, multe dintre aceste concepte se
contrazic între ele. Un grup consideră că „megabiserica" este cea mai eficace cale de a influența o
comunitate cu Evanghelia, în timp ce altul susține că mărimea optimă a bisericii este grupul mic ase-
mănător majorității grupurilor de studiu biblic în case. Unii susțin că adevărata cheie a succesului este un
serviciu de închinare orientat pe necreştini, în timp ce alții subliniază faptul că scopul serviciului divin
este exclusiv închinarea şi echiparea sfinților. Un grup este convins că strategiile de marketing trebuie
integrate în planificarea bisericii, în timp ce alții se bucură de o creştere sănătoasă a bisericii fără să fi
auzit măcar de astfel de metode.
Senzația mea este că discuțiile din trecut nu au făcut o suficientă distincție între „modele" (- concepte cu
care anumite biserici, dintr-o anumită zonă a lumii au avut o experiență pozitivă) şi „principii" (= care se
aplică oricărei biserici din orice zonă a lumii). Astfel că unele modele se prezintă drept principii universal
valabile, în timp ce principiile absolute cu aplicație universală sunt uneori percepute drept „unul dintre
modele".
în diagrama următoare am încercat să ilustrez diferența dintre aceste două abordări. Când vorbesc
despre urmărirea unui model, mă refer la încercarea unei biserici de a aplica, în propria sa situație
metodele folosite într-o altă biserică de succes (cel mai adesea o megabiserica). Această procedură este
deosebit de fascinantă deoarece, într-o anumită măsură, viziunea pe care cineva vrea s-o împlinească în
propria biserică este deja vizibilă în biserica model.
Abordarea orientată pe principiu este însă diferită de aceasta, deşi, la fel ca şi prima şi ea presupune că
avem multe de învățat de la bisericile model. în loc să se limiteze însă la un singur model extraordinar,
această abordare analizează sute de biserici model, atât mari cât şi mici, pentru a descoperi care
elemente se dovedesc a fi principii universale şi relevante pentru orice biserică şi care, deşi pot fi
interesante, nu sunt principii universal valabile pentru creşterea eficace a bisericii. Obținerea principiilor
se face apoi prin abstractizare, adică prin dezbrăcarea modelelor observabile de orice nuanță specifică,
locală sau culturală. Principiile astfel obținute sunt particularizate situației concrete a unei biserici
specifice. Pentru unii, această abordare greoaie orientată pe principiu (abstractizare urmată de
particularizare) este mai puțin atractivă decât simpla imitare fidelă a unui model de biserică de succes.
Dezvoltarea naturală a bisericii, aşa cum este ea descrisă în această carte este o abordare orientată pe
principii. Nu este nimic greşit în a fi inspirat de o biserică model. Dacă vrem însă să depăşim entuziasmul

10. şi să transferăm elementele reproductibile, trebuie să căutăm să descoperim principiile universale care
stau la baza oricărui tip de creştere a bisericii.
A învăța de la bisericile care cresc înseamnă a analiza acțiunile lor pentru a descoperi principiile
universale. Aceasta înseamnă mai mult decât simpla adoptare a explicațiilor pe care liderii bisericilor le
oferă adesea ca fiind cheia succesului lor. Fiecare principiu prezentat în această carte l-am învățat din
experiența bisericilor care cresc şi, destul de interesant, adesea de la biserici care ar respinge modul în
care abordăm „noi" creşterea bisericii. S-ar putea foarte bine ca aceste biserici să vadă „succesul" lor
într-o manieră cu totul diferită, să folosească un jargon cu totul diferit şi să nu fi auzit niciodată de
principiile dezvoltării naturale a bisericii. Cu toate acestea, se poate demonstra că ei lucrează şi slujesc -
conştient sau nu - pe baza acestor principii.
Proiectul internațional de cercetare
Cum poate cineva descoperi principii universal aplicabile de creştere a bisericii? Răspunsul la această
întrebare nu este o chestiune de intuiție şi nici de studiere a unui număr limitat de biserici model. Există
un singur mod de a afla răspunsul la această întrebare, şi anume, o cercetare ştiințifică autentică a
bisericilor din întreaga lume. înțelegerea acestui fapt a oferit cadrul necesar proiectului nostru de
cercetare. Pentru a putea acumula baza de date suficient de mare necesară elaborării unor concluzii
ştiințifice semnificative, era obligatoriu să analizăm cel puțin 1000 de biserici de pe toate cele cinci
continente. Aveam nevoie de biserici mari şi mici, în creştere şi în descreştere, persecutate şi susținute
de stat, carismatice şi neharismatice, modele renumite şi necunoscute. Aveam nevoie de o secțiune
încrucişată de biserici în zone în care are loc trezire spirituală (cum sunt Brazilia sau Coreea), cât şi în
zone care se califică, conform standardelor internaționale drept „în curs de dezvoltare spirituală" (cum
ar fi Germania).
Acest studiu a devenit cel mai cuprinzător proiect de cercetare a cauzelor creşterii bisericii făcut
vreodată. La acest studiu au participat biserici din 32 de țări. Chestionarul care trebuia completat de 30
de membri ai fiecărei biserici implicate a fost tradus în 18 limbi. în cele din urmă, am avut sarcina de a
analiza 4,2 milioane de răspunsuri. Aceste răspunsuri, dacă ar fi fost tăiate şi lipite împreună s-ar fi întins
de la Bucureşti la Veneția, sau de la Timişoara la Salzburg. Altfel spus, dacă ne-am fi plimbat pe Ecuator
şi dacă, la fiecare zece metri am fi răspuns unei întrebări, am fi înconjurat pământul înainte de a
răspunde ultimei întrebări!
Motivația acestui efort uriaş a fost înțelegerea faptului că, fără un asemenea studiu cuprinzător era
imposibil de stabilit care din „principiile moderne de succes" sunt universal aplicabile şi care sunt doar
nişte simple „mituri". Ceea ce adesea se presupunea „prin definiție" a fi un principiu al creşterii bisericii",
nu era nimic altceva decât ideea îndrăgită a unui anumit pastor. Astfel de idei, deduse din experiența
personală a unui anumit autor nu sunt neapărat greşite, noi putând învăța mult din ele. Ele însă nu
trebuie confundate cu principiile universale de creştere a bisericii.

11. Unul din criteriile cele mai importante pentru cercetarea noastră a fost standardul ştiințific înalt.
Sociologul şi psihologul Christoph Schalk a acceptat să preia coordonarea proiectului şi să slujească drept
consilier ştiințific al lui doar după ce a identificat câteva puncte slabe în procedurile de testare folosite
de noi până acum trei ani. Pe baza unor standarde riguroase pentru verificarea temeiniciei, obiectivitătii
şi validității el a întocmit un nou chestionar şi a folosit metode recunoscute din ştiințele sociale pentru
analizarea datelor obținute. Acest proiect este de fapt a cincea etapă a unei serii de proiecte începute cu zece
ani în urmă în rândul populației vorbitoare de limbă germană din Europa. Deşi, în primii ani metodologia a lăsat
mult de dorit, am dobândit totuşi o înțelegere inițială a principiilor de creştere a bisericii pe care ne-am bazat
studiile ulterioare.
Din câte ştiu eu, studiul nostru a oferit primul răspuns ştiințific mondial verificabil la întrebarea: „Care principii de
creştere a bisericii sunt adevărate, indiferent de cultură sau de perspectiva teologică?" Ne-am străduit să găsim un
răspuns valid la întrebarea: „Ce ar trebui să facă, fiecare biserică şi fiecare creştin, pentru a împlini Marea
însărcinare?"
Este „creşterea” criteriul potrivit?
În mişcarea de creştere a bisericii circulă o presupoziție nerostită conform căreia „adunările în creştere" sunt în
mod automat „biserici bune". Este însă această presupoziție corectă? în literatura privind creşterea bisericii, găsim
o mare varietate de răspunsuri la această întrebare însă, în cele din urmă, ele nu sunt altceva decât simple opinii
sau bănuieli. în realitate, în timp ce creşterea cantitativa a unei biserici (mărimea şi rata de creştere) putea fi
măsurată cu un anumit grad de precizie, nu exista încă nici o procedură sigură de măsurare a creşterii calitative pe
baza unor criterii obiective şi demonstrabile. Eforturile noastre din ultimii zece ani s-au concentrat asupra
elaborării unui astfel de instrument de evaluare a bisericilor. Acum, după ce am încheiat cercetările noastre la nivel
internațional, avem la dispoziție o procedură prin care fiecare biserică îşi poate determina indicele calității (IC), pe
baza celor opt trăsături calitative descrise în următoarele pagini (pentru detalii vedeți paginile 38-39).
Prima imagine de pe pagina următoare prezintă patru tipuri diferite de biserici, în funcție de relația dintre calitate
şi cantitate.
a. Cadranul din dreapta sus: biserici cu o calitate peste medie (IC peste 56, o caracteristică a tuturor bisericilor cu o
rată de creştere peste medie) şi cu o creştere cantitativă peste medie a participării la închinare (zece procente sau
mai mult pe an, pe o perioadă de cinci ani).
b. Cadranul din stânga sus: biserici cu o calitate peste medie, dar cu o scădere a participării la închinare.
c. Cadranul din stânga jos: biserici cu o calitate sub medie (IC sub 45, o caracteristică a tuturor bisericilor în
descreştere) şi cu o scădere a participării la închinare.
d. Cadranul din dreapta jos: biserici cu o calitate sub medie şi cu o participare la închinare peste medie.
Datorită informațiilor acumulate în urma cercetărilor noastre, putem, în sfârşit înceta să mai speculăm cu privire la
aceste patru feluri de biserici, deoarece avem în fața noastră exemple reale documentate. A doua diagramă de pe
pagina următoare arată cât la sută din bisericile analizate intră în cele patru tipuri de biserici. În viitor voi folosi
această diagramă pentru a ilustra comportamentul real,
tipic al acestor biserici în diferite domenii.
Calitate şi cantitate

12. În momentul în care veți vedea „matricea celor patru", vă rugăm să nu presupuneți că am analizat numai biserici
reprezentative ale acestor patru categorii pentru a testa validitatea principiilor propuse de noi. Pentru a determina
care întrebări indicau cel mai bine calitatea şi potențialul de creştere al unei biserici, am evaluat toate bisericile
implicate în proiect şi nu doar cele 27% care intră în cele patru categorii ale diagramei! Răspunsurile date de
bisericile ce intră în aceste
patru categorii specifice, comunică după părerea mea, cel mai clar semnificația practică a principiilor călăuzitoare
din spatele întrebărilor.
Prima trăsătură calitativă: Conducere care împuterniceşte
Literatura produsă de mişcarea de creştere a bisericii pe tema conducerii, susține în mod tipic că stilul de
conducere al pastorilor din bisericile în creştere este mai degrabă orientat pe proiect decât pe oameni,
pe scopuri decât pe relații, mai autoritar decât orientat pe echipă. Căutând modele care să merite
imitate, unii autori au gravitat probabil pe lângă biserici mari care au tendința de a folosi acest tip de
conducere şi nu pe lângă biserici în creştere. După cum vom vedea în continuare (paginile 46-48), acesta
deosebire este semnificativă. Cercetările noastre au avut rezultate diferite de ceea ce literatura
existentă produsă de mişcarea de creştere a bisericii (inclusiv propriile mele scrieri) ne-ar fi făcut să
bănuim. Deşi „orientarea pe scop" este într-adevăr o trăsătură importantă a conducerii este interesant
de observat că acesta nu este un domeniu în care liderii bisericilor în creştere se deosebesc foarte mult
de liderii celor care nu cresc. Studiul nostru a demonstrat că, în timp ce pastorii bisericilor în creştere nu
sunt de obicei oameni „orientați pe oameni" care se pierd în interacțiunea individuală, totuşi, în medie,
ei sunt cumva mai orientați pe relații, persoane şi parteneriat decât colegii lor din bisericile aflate în
declin (vezi graficul de mai jos).
Deosebirea principală este probabil cel mai bine descrisă de cuvântul „împuternicire". Liderii bisericilor
în creştere se concentrează pe împuternicirea altor creştini în lucrare. Ei nu folosesc laicii ca pe nişte
„ajutoare" în împlinirea propriilor lor scopuri şi a propriilor lor viziuni. Ci, mai degrabă ei inversează
piramida autorității, astfel încât liderul ajută laicii să-şi împlinească potențialul spiritual pus de
Dumnezeu în ei. Aceşti pastori echipează, sprijină, motivează şi mentorează alți creştini, ajutându-i să
devină ceea ce Dumnezeu doreşte să devină. Dacă privim mai îndeaproape acest proces, înțelegem de
ce aceşti pastori trebuie să fie orientați atât pe relații cât şi pe scopuri. „Bipolaritatea", ce va fi explicată
în partea a patra, drept o paradigmă teologică a dezvoltării naturale a bisericii, trebuie să fie întrupată în
personalitatea liderului. Ne-am întâlnit aici cu ceea ce am descris în introducere drept principiul „totul
de la sine". Liderii care se autoîmputernicesc, împuternicind pe alții se bucură de creşterea datorată
principiului „totul de la sine". în loc să se ocupe ei înşişi de marea majoritate a responsabilităților din
biserică, ei investesc cea mai mare parte a timpului lor în ucenicizare, delegare şi multiplicare. Ca
urmare, energia pe care o cheltuiesc ei se poate multiplica la nesfârşit. în felul acesta are loc „auto-
organizarea" spirituală, care eliberează energia lui Dumnezeu şi nu efortul şi presiunea umană, pentru a
pune biserica în mişcare. Rezultatele obținute în urma acestui proiect pun sub semnul întrebării tendința
existentă în literatura mişcării de creştere a bisericii de a ilustra principiile de conducere folosind
exemple din megabiserici. în multe situații, exemplele lor arată lideri atât de ingenioşi şi de talentați
încât este nerealist să fie prezentați drept „modele reproductible". Vestea bună este că nu e necesar ca

13. pastorii bisericilor în creştere să fie celebri. Majoritatea pastorilor care au obținut calificativele cele mai
bune în sondajul nostru sunt foarte puțin cunoscuți. însă, în general vorbind ei ne-au oferit principii
fundamentale de conducere mult mai utile decât faimoasele „celebrități spirituale" mondiale.
Este evident că modelul de conducere prezentat aici nu este popular nici printre tehnocrați şi nici printre
spiritualişti. Tehnocrații tind să graviteze în jurul unui „guru" care poate fi un cleric clasic sau un
manager al creşterii bisericii distant şi respectat, în timp ce spiritualiştii tind să aibă dificultăți cu
supunerea față de orice formă de conducere.
A doua trăsătură calitativă: Slujire orientată în funcție darurile spirituale
Trăsătura calitativă „Slujire orientată pe daruri" ilustrează deosebit de bine ceea ce noi am numit „automatisme
divine de creştere". Abordarea orientată pe daruri reflectă convingerea că Dumnezeu hotărăşte, în mod suveran
care creştin este cel mai potrivit să facă o anumită lucrare. Rolul conducerii bisericii este să-i ajute pe membrii ei
să-şi identifice darurile şi să-i integreze într-o lucrare corespunzătoare, în general, atunci când creştinii slujesc în
domeniul înzestrării lor spirituale, ei acționează mai puțin prin propria lor putere şi mai mult prin puterea Duhului
Sfânt. în felul acesta oameni obişnuiți pot realiza lucruri extraordinare!
Un rezultat corolar interesant al cercetării noastre a fost descoperirea faptului că nici un factor nu influențează mai
mult satisfacția creştinilor ca folosirea sau nefolosirea darurilor lor. Concluziile noastre demonstrează o relație
deosebit de importantă între „orientarea pe daruri" („Implicarea mea personală în slujire se potriveşte cu darurile
mele") şi „bucuria de a trăi" („Mă consider a fi o persoană fericită, mulțumită").
Nici una dintre cele opt trăsături calitative nu au avut o atât de mare influență asupra vieții personale şi asupra
vieții întregii biserici ca „slujirea orientată pe daruri". De aceea, nu sunt deloc surprins de faptul că instrumentele
practice elaborate pentru această trăsătură calitativă au fost cel mai bine primite dintre toate materialele noastre
pentru creşterea bisericii. Aici creşterea bisericii nu este doar o temă pentru câțiva strategi ai bisericii, ci este un
element crucial pentru viața fiecărui creştin.
Din păcate, în ultimii ani unii au perceput greşit abordarea orientării pe daruri ca pe un moft trecător al mişcării de
creştere a bisericii. Descoperirea şi folosirea darurilor spirituale este însă singura modalitate practică de a pune în
aplicare teza Reformei: „preoția tuturor credincioşilor".
Cum se poate însă realiza aceasta din moment ce creştinii nici măcar nu îşi recunosc darurile şi chemarea divină?
Un sondaj făcut de noi printre 1600 de creştini activi, vorbitori de limbă germană din Europa, arată că 80% dintre ei
nu-şi cunosct darurile. Acesta mi se pare a fi unul dintre motivele principale pentru care „preoția tuturor cre-
dincioşilor" n-a fost, în cea mai mare măsură niciodată realizată în țările Reformei.
Împotrivirea față de abordarea orientată pe daruri provine din falsele paradigme teologice care cu perseverență
sufocă şi inhibă mare parte a creştinătății. Gânditorii tehnocrați au tendința de a drcta care sunt lucrările pe care şi
le pot asuma laicii şi apoi caută frenetic „voluntari" care să le împlinească viziunea. Dacă nu găsesc nici unul, încep
să facă presiuni. Oamenii trebuie să se conformeze cadrului de referință preconceput al liderilor lor.
prin contrast, „spiritualiştii" se împotrivesc adesea potrivirii darurilor lor într-un plan prestabilit, deoarece sunt
ostili, în general, față de orice structură bisericească. Aceasta, din punctul lor de vedere, nu ar fi cu adevărat

14. „spiritual". în plus, o mare parte dintre spiritualişti plasează darurile spirituale exclusiv în domeniul
extraordinarului, spectaculosului sau al supranaturalului, ceea ce desigur că împiedică includerea darurilor
spirituale în procesul de planificare a creşterii bisericii.
A treia trăsătură calitativă: Spiritualitate pasionată
Cercetările noastre au arătat în mod clar că dezvoltarea bisericii nu depinde nici de convingerile spirituale (cum ar
fi carismatică sau ne-carismatică) şi nici de anumite practici spirituale (cum ar fi rugăciuni liturgice sau „luptă
spirituală") considerate de unele grupuri drept cauzele creşterii lor. Altceva diferențiază bisericile în creştere de
cele în descreştere, pe cele peste media calității de cele de sub această medie, şi anume: „Sunt creştinii din această
biserică 'înflăcărați'"? Trăiesc ei o viață dedicată şi îşi practică ei credința cu bucurie şi entuziasm?" Din moment ce
există diferențe semnificative în acest domeniu între bisericile în creştere şi cele în descreştere (din diverse „culturi
spirituale"), am numit această trăsătură calitativă „spiritualitate pasionată".
Conceptul de „pasiune spirituală" şi noțiunea larg răspândită de trăire a credinței ca „îndeplinire a datoriei" par a fi
reciproc exclusive. Am observat că în bisericile care tind spre „legalism" (unde a fi creştin înseamnă a aparține
bisericii locale, a avea doctrina adevărată, codul moral adevărat, etc.), pasiunea spirituală este de obicei sub
medie.
Natura acestei trăsături calitative devine evidentă atunci când se examinează viața de rugăciune a creştinilor
intervievați. în vreme ce timpul (cantitativ) pe care un creştin îl petrece în rugăciune are un rol minor în ceea ce
priveşte calitatea şi creşterea bisericii, indiferent dacă rugăciunea este văzută ca o „experiență inspiratoare" sau
nu, ea are o relație semnificativă atât cu calitatea cât şi cu cantitatea bisericii (diagrama din stânga). Rezultate
similare au fost descoperite în ceea ce priveşte folosirea personală a Bibliei şi a altor factori care afectează
spiritualitatea personală. Această trăsătură calitativă a fost larg criticată în trecut: „Pasiunea, în sine, nu este
reflectarea loialității cuiva față de adevăr". Acest argument susține ca până şi sectele sunt caracterizate de un mare
entuziasm. Această observație este, desigur, adevărată. Deşi încă nu am cercetat cauzele creşterii sectelor, mi se
pare că entuziasmul lor este motivul principal pentru care unele dintre aceste grupuri se bucură de o creştere
impresionantă. Aceasta nu validează însă deloc adevărul teologic al pretențiilor lor. Doctrinele lor rămân false din
punct de vedere teologic, în ciuda entuziasmului şi „succesului creşterii numerice".
Pe de altă parte, doar „doctrina curată", aşa cum arată nenumărate exemple, nu induce creştere. O biserică,
indiferent cât de ortodoxă îi este dogma şi perspectiva asupra Scripturii, nu se poate aştepta să experimenteze
creştere, atâta timp cât membrii ei nu învață să-şi trăiască credința cu entuziasm contagios şi să şi-o împărtăşească
celor din jurul lor.
Acolo unde „apărarea ortodoxiei" înlocuieşte exprimarea unei credințe pasionate în Hristos, se poate remarca
amprenta unei paradigme false. Pe un asemenea teren ideologic va înflori un fanatism rigid şi nu o pasiune cu
adevărat liberă. „Spiritualitatea pasionată" demonstrează în mod empiric esența teologică a creşterii bisericii: viața
de credință ca o relație autentică cu Isus Hristos.
A patra trăsătură calitativă: Structuri funcționale
Este foarte interesant că trăsătura calitativă: „structuri funcționale" s-a dovedit a fi de departe cea mai
controversată dintre cele opt trăsături calitative. Acesta este domenii ul în care paradigmele false care
influențează în mod conştient sau inconştient pe cei mai mulți creştini sunt cel mai dăunătoare.
Spiritualiştii au tendința de a nu avea încredere în structuri, considerându-le nespirituale, în timp ce
membrii taberei tehnocrate consideră anumite structuri ca fiind însăşi esența bisericii lui Isus Hristos. Cei

15. mai tradiționalişti dintre ei se simt mai amenințați de adjectivul „funcțional" decât de substantivul
„structură". „Funcțional" este pentru ei un criteriu neteologic, pragmatic şi nespiritual. Cercetările
noastre au confirmat, pentru prima dată o relație extrem de negativă între tradiționalism şi atât
creşterea cât şi calitatea bisericii (vezi diagrama de pe pagina următoare).
Evaluarea informațiilor culese de la cele peste 1000 de biserici de pe toate continentele a fost deosebit
de interesantă mai ales cu privire la această trăsătură calitativă. în ciuda uriaşei diferențe structurale
între diferitele biserici aparținând diferitelor confesiuni din diferite culturi, bisericile care au un indice
calitativ înalt au câteva elemente fundamentale comune. Unul dintre cele 15 sub-principii care compun
„structurile funcționale", a patra trăsătură calitativă este „principiul liderului de departament" (vezi
diagrama din stânga jos). Am ales acest sub-principiu deoarece este tipic esenței acestei trăsături
calitative: dezvoltarea structurilor ce promovează o continuă multiplicare a lucrării. Liderii nu doar
conduc, ci şi formează alți lideri.
Oricine acceptă această perspectivă va evalua în mod continuu în ce măsură structurile existente
îmbunătățesc auto-organizarea bisericii. Elementele care nu îndeplinesc acest standard (precum
structurile de conducere descurajante, slujbele neadecvate de închinare, conceptele financiar
descurajatoare) vor fi schimbate sau eliminate. Prin acest proces de continuă auto-înnoire structurală,
rădăcinile tradiționalismului pot fi în mare parte eliminate. Una dintre cele mai mari bariere în calea
recunoaşterii importanței structurilor în dezvoltarea bisericii este larg răspândita părere conform căreia
„structura" şi „viața" sunt opuse. Este însă interesant faptul că cercetările biologice au evidențiat că
materia moartă nu se deosebeşte de organismele vii prin substanță, aşa cum cred unii, ci prin structura
specifică a relațiilor dintre părțile individuale ce le compun. Cu alte cuvinte, în creația lui Dumnezeu, viul
şi neviul, bioticul şi nebioticul sunt formate din substanțe materiale identice şi se deosebesc doar prin
structura lor.
Această legătură intimă între viață şi structură a fost exprimată mai întâi la creație. Actul creației a fost
un act de formare şi modelare. Opusul „formei" este pământul neformat, masa amorfă, grămada de lut.
Ori de câte ori Dumnezeu suflă din Duhul Său într-un bulgăre de lut fără formă, apare atât viața cât şi
forma. Un act creator similar are loc oriunde Dumnezeu îşi revarsă Duhul Său astăzi în biserică -dându-i
astfel structură şi formă.
A cincea trăsătură calitativă: Serviciu de închinare inspirator
Care este elementul comun care face deosebirea dintre serviciile de închinare ale bisericilor în creştere
şi ale celor în descreştere, ale celor Peste şi ale celor sub medie? Cu alte cuvinte, ce ar trebui să ia în
considerare orice biserică atunci când îşi planifică serviciile de închinare? Se pare că nu există nici un alt
domeniu al vieții bisericii în care importanta distincție dintre 'modele' şi 'principii' (vezi paginile 16-1 7)
să fie atât de des ignorată. Nenumărați creştini consideră că trebuie să adopte un anumit model de
închinare deoarece li se pare că întruchipează un anumit principiu al creşterii bisericii. Cercetările
noastre au aruncat ceva lumină empirică asupra ceței din jurul discuțiilor actuale privind serviciile de
închinare. Să luăm următorul exemplu: mulți creştini sunt convinşi că închinarea concepută în primul

16. rând pentru necreştini („serviciul pentru cei care îl caută pe Dumnezeu"), modelat în mod strălucit de
Biserica Willow Creek Community şi nu numai, este expresia unui principiu al mişcării de creştere a
bisericii. Am vorbit cu numeroşi pastori care se află într-un proces de transformare a serviciilor lor într-
un tip de serviciu conceput pentru „căutători" şi care nici măcar nu au verificat dacă acest tip de
evanghelizare este potrivit contextului lor - deoarece aceasta este doar una dintre numeroasele abordări
potrivite. Ei presupun însă că serviciu pentru „căutători" este un principiu universal, deşi se poato
demonstra că acest lucru nu este adevărat.
În cercetările noastre, am selectat toate bisericile care au raportat o „foarte puternică" orientare spre
câştigarea necreştinilor prin serviciile lor de închinare. Am descoperit că această poziție nu era tipică
pentru nici una dintre categoriile de biserici, nici pentru cele în creş tere, nici pentru cele în descreştere
şi nici pentru cele cu indicele calității mai mic sau mai mare de medie (vezi diagrama din stânga de pe
pagina 31).
Aceasta nu înseamnă însă că aşa-numitul serviciu pentru „căutători'' nu este o metodă evanghelistică
foarte bună care n-ar merita adoptată de o anumită biserică. înseamnă pur şi simplu că această forma
de evanghelizare nu poate fi considerată drept principiu al creşterii bisericii. Serviciile se pot concentra
asupra creştinilor sau necreştinilor, pot fi liturgice sau libere, limbajul lor poate fi „bisericesc" sau
secular" - fără ca să influențeze creşterea bisericii. Există însă un criteriu care se dovedeşte a fi factorul
decisiv şi anume:
Este serviciul de închinare o 'experiență inspiratoare' pentru participanți?" Răspunsurile la cele
unsprezece întrebări puse bisericilor cu privire la serviciile lor de închinare au indicat toate în aceeaşi
direcție. Acesta este criteriul care separă într-o manieră convingătoare bisericile în creştere de cele
stagnante sau în descreştere.
Termenul „inspirator" merită clarificat. Trebuie înțeles în sensul literal de inspiratio şi înseamnă o
inspirație care vine de la Duhul lui Dumnezeu. Ori de câte ori Duhul lui Dumnezeu este cu adevărat la
lucru (şi unde prezența Sa nu este doar presupusă), El va avea un efect concret asupra modului în care
este condus serviciul de închinare, inclusiv asupra întregii atmosfere a adunării. Oamenii care participă la
servicii cu adevărat „inspirate" spun în mod tipic că a merge la biserică este „plăcut".
Ţinând cont de acesta, sursa probablilă a opoziție la această trăsătură calitativă devine evidentă: creştinii
care merg la biserică pentru a-şi îndeplini responsabilitatea creştinească. Aceşti oameni nu merg la
biserică deoarece aceasta este o experiență îmbucurătoare şi inspiratoare, ci pentru a fi pe placul
pastorului sau al lui Dumnezeu. Unii chiar cred că Dumnezeu va binecuvânta „credincioşia" lor de a par-
ticipa la servicii neplăcute şi plictisitoare. Creştinii care gândesc astfel tind să facă presiuni şi asupra altor
creştini pentru a participa la biserică. Ei nu au înțeles automatismele divine de creştere manifestate în
mod special la serviciul de închinare. Când închinarea este inspiratoare ea atrage oamenii „de la sine".
Paradigma spiritualistă are şi ea o influență negativă asupra serviciilor de închinare. Spiritualismul
sugerează că „adevărata spiritualitate" are loc în mod exclusiv în „omul dinăuntru". Factori precum un
loc de închinare aranjat cu gust, o echipă de uşieri bine organizată, un moderator competent sau o

17. aranjare logică a programului sunt neimportanți pentru spiritualişti sau nasc suspiciunea că ar putea
contribui la exteriorizarea credinței.
A şasea trăsătură calitativă: Grupe mici integrale &/ integratoare
Cercetările noastre în bisericile în creştere şi în descreştere de pe întreg mapamondul au demonstrat că
multiplicarea continuă a grupurilor mici este un principiu universal de creştere a bisericii. Ba mai mult,
au arătat de asemenea şi cum ar trebui să fie viața acestor grupuri mici pentru a putea avea un efect
pozitiv atât asupra calității cât şi asupra creşterii cantitative a bisericii. Grupele trebuie să fie inte-
gratoare (holistice), capabile să treacă dincolo de discutarea unui pasaj biblic pentru a-i găsi
aplicabilitatea în viața zilnică. în aceste grupuri, membrii pot să îşi aducă în discuție problemele şi
întrebările personale arzătoare care îi preocupă.
Grupele mici integrale sunt cadrul natural în care creştinii învață să slujească atât pe cei din interiorul cât
şi pe cei din afara grupului, folosindu-şi darurile lor spirituale. Multiplicarea planificată a grupurilor mici
este posibilă prin formarea continuă a liderilor ca efect natural al vieții normale a grupului mic. înțelesul
termenului „ucenicizarea" primeşte o semnificație practică în contextul grupurilor mici integratoare:
transferul de viață şi nu doar învățarea mecanică a unor concepte abstracte.
Unul din rezultatele cercetării noastre este foarte provocator. După ce am lansat următoarea afirmație
pastorilor intervievați: „Pentru noi este mai important ca membrii să participe la grupurile mici decât la
serviciile de închinare", le-am cerut să treacă răspunsul care exprimă cel mai bine situația din biserica
lor. Diagrama de mai jos arată că atât bisericile în creştere cât şi cele în descreştere, atât cele aflate
peste media calitativă cât şi cele de sub această medie au răspuns negativ. Ca urmare, putem fi siguri că
acesta nu este un principiu universal de creştere a bisericii şi, de aceea, nu influențează indicele calitativ
al bisericii. Aceasta este o poziție radicală de periferie.
Şi totuşi, dacă aruncăm o privire mai atentă asupra rezultatelor, constatăm că această poziție „radicală
de periferie" este mai obişnuită în bisericile aflate deasupra indicelui calitativ mediu decât în celelalte.
Aceasta înseamnă că există o tendință mai accentuată de a da prioritate grupurilor mici față de serviciul
de închinare (o alternativă ciudată în esență) în bisericile cu un indice mare al calității şi în bisericile în
creştere numerică. Această concluzie nu transformă prioritatea grupurilor mici față de serviciul de
închinare într-un principiu universal de creştere a bisericii, deoarece un principiu nu trebuie neglijat de
nici o biserică, în nici o situație. Ea ne permite totuşi să deducem importanța acordată grupurilor mici în
bisericile în creştere: ele nu sunt ceva suplimentar asemenea unui hobby plăcut dar opțional. Nu, o bună
parte a esenței bisericii se desfăşoară în aceste grupuri mici. Cercetările noastre au confirmat faptul că,
cu cât creşte mai mult o biserică, cu atât principiul grupului mic este mai decisiv privind creşterea ei
viitoare.

18. După ce am procesat toate cele 4,2 milioane de răspunsuri, am calculat care dintre cele 170 de variabile
este cea mai importantă în creşterea bisericii. Nu întâmplător sondajul nostru computerizat a indicat
această variabilă din domeniul „grupurilor mici integratoare": „Biserica noastră promovează, în mod
conştient multiplicarea grupurilor mici prin divizarea celulelor" (vezi diagrama din dreapta, sus).
Dacă ar fi să alegem un singur principiu ca fiind „cel mai important" - chiar dacă cercetările noastre au
arătat importanța interschimbului dintre toate principiile fundamentale - atunci, fără îndoială acesta ar fi
multiplicarea grupurilor mici.
Pentru a da greutatea cuvenită importanței strategice a grupurilor mici, am pregătit aproape toate
materialele pentru creşterea bisericii astfel încât să poată fi folosite în contextul grupurilor mici. Am des-
coperit, de exemplu, că există o diferență enormă între a discuta cu liderii bisericii, despre
„evanghelizare", „relații în dragoste" sau „slujire orientată pe daruri" şi integrarea fiecărui creştin din
biserică într-un grup mic şi implicarea lui într-un proces prin care atât el cât şi ea să experimenteze
practic semnificația acestor termeni în viața grupului.
A şaptea trăsătură calitativă: Evanghelizare orientată pe nevoi
Cu greu am putea găsi un alt aspect al creşterii bisericii care să fie mai încărcat cu clişee, dogme şi mituri
decât acela al evanghelizării. Acest lucru este adevărat atât pentru cei ce privesc evanghelizarea cu scep-
ticism, cât şi pentru aceia care au făcut din ea chemarea vieții lor. Cele mai multe discuții pe această
temă au creat şi mai multă confuzie între metodele de evanghelizare folosite cu succes de către una sau
mai multe biserici şi adevăratele principiile evanghelizării care se aplică, fără excepție, fiecărei biserici.
Din nefericire, „studiile privind evanghelizarea" s-au limitat la a determina eficacitatea diferitelor
programe individuale de evanghelizare. Fără îndoială, aceste studii pot determina „succesul" unor
asemenea evenimente, dar ele nu pot demonstra dacă ele sunt sau nu principii universale (compară cu
paginile 16-1 7). Ori de câte ori se presupune, în mod automat că un „program de succes" este un
principiu universal de „creştere a bisericii" - un obicei creştin din trecut - se crează o mare confuzie.
Cercetările noastre au infirmat o teză foarte des susținută în grupurile active evanghelistic: „fiecare
creştin este un evanghelist". Există însă un sâmbure de adevăr (demonstrabil empiric) în această
afirmație. Este, într-adevăr, responsabilitatea fiecărui creştin să-şi folosească darurile specifice pentru
împlinirea Marti însărcinări. Aceasta nu-l transformă însă, în mod automat, într-un evanghelist.
Evanghelişti sunt doar cei care au primit de la Dumnezeu darul corespunzător. întruna din cercetările
noastre anterioare, am confirmat teza lui C. Peter Wagner conform căreia darul de evanghelist nu se
aplică la mai mult de 10% dintre toți creştinii.
Trebuie să facem deosebire între creştinii înzestrați pentru evanghelizare şi ceilalți care au fost chemați
de Dumnezeu la alte lucrări. Dacă, într-adevăr, „toți creştinii sunt evanghelişti", atunci nu ar mai fi nevo-
ie să descoperim acele zece procente care au, cu adevărat, acest dar. De asemenea, în acest caz, acei
zece la sută care au darul evanghelizării s-ar simți folosiți ineficient în timp ce pretențiile asupra celorlalți
nouăzeci la sută ar fi prea mari. Acest model frustrant este însă prea tehnocrat. Cercetările noastre au

19. arătat că în bisericile cu un indice calitativ mare, conducerea ştie cine are acest dar (vezi diagrama din
dreapta), şi-i îndreaptă spre domeniul corespunzător de slujire.
Darul evanghelizării
Sarcina fiecărui creştin este să îşi folosească darurile cu care este înzestrat pentru a sluji necreştinii cu
care se află în relații personale, ajutându-i să audă evanghelia şi încurajându-i să intre în contact cu
biserica locală. Cheia creşterii bisericii este concentrarea eforturilor evanghelistice ale adunării locale
asupra întrebărilor şi nevoilor necreştinilor. Această orientare „pe nevoi" este diferită de „programele
manipulative" în care presiunile aplicate necreştinilor trebuie sa compenseze lipsa orientării pe nevoile
lor.
Este deosebit de interesant de observat că, atât creştinii din bisericile în creştere, cât şi cei din bisericile
aflate în descreştere, au exact acelaşi număr de contacte cu necreştinii (o medie de 8,5 contacte).
Stimularea creştinilor la a dezvolta noi prietenii cu necreştinii nu este, în mod cert, un principiu al
creşterii. Este importantă, mai degrabă folosirea contactelor deja existente pentru evanghelizare. în
fiecare dintre bisericile intervievate, inclusiv în cele ce se plângeau de foarte puține sau chiar de lipsa
totală a contactelor cu „lumea", numărul contactelor cu cei din afara bisericii era deja destul de mare,
astfel că nu era nevoie să se accentueze dezvoltarea de noi relații cu necreştinii.
A opta trăsătură calitativă: Relații bazate pe dragoste
Cu câțiva ani în urmă, când am publicat materiale pentru a ajuta creştini, grupuri şi biserici întregi să
învețe cum să-şi exprime dragos-creştină, unii specialişti au spus că acestea nu sunt „materiale pentru
creşterea icii". Şi totuşi, cercetările noastre au demons-trat o legătură semnificativă între capacitatea
unei biserici de a mani-festa dragoste autentică şi potențialul ei de creştere pe termen lung. în m
'
bisericile în creştere au un „coeficient al dragostei" semnificativ mai mare decât bisericile stagnante sau
în descreştere. Pentru a afla acest „coeficient al dragostei", am întrebat, printre alte-le, cât timp petrec
creştinii în relații interpersonal în afara eveni-mentelor oficiale ale bisericii. De exemplu, cât de des se
invită unii pe alții la masă sau la o ceaşcă de cafea? Cât de generoasă este biserica în împărtăşirea
complimentelor? în ce măsură este pastorul conştient de problemele personale ale lucrătorilor laici din
biserica lui? Cât de mult se râde în biserică? Două dintre cele douăsprezece variabile care compun
„coeficientul dragostei" sunt prezentate în diagramele din dreapta.
Am descoperit că aceste chestiuni pe care unii strategi le consideră drept nerelevante, conțin principii
importante pentru creşterea bisericii. Pentru o şi mai mare claritate, în timp ce „serviciul pentru cău-
tători", la fel ca şi „cruciada evanghelistică" sau „lupta spirituală", nu pot fi considerate principii al
creşterii bisericii (oricât de valoroase sunt ele) - se poate demonstra că există o legătură foarte
importantă între „râsul în biserică" şi creşterea calitativă şi cantitativă a ei. Este interesant că un factor
atât de important, care conform cercetărilor are statutul unui principiu universal de creştere a bisericii,
aproape că nici nu este menționat în literatura despre creşterea bisericii.

20. Dragostea practică autentică are o putere magnetică, generată de Dumnezeu, mult mai eficientă decât
programele evanghelistice care se bazează, aproape în întregime, pe comunicarea verbală. Oamenii nu
vor să ne audă vorbind despre dragoste, ei vor să experimenteze dragostea creştină în acțiune. Cu cât o
biserică este mai tehnocrată, cu atât îi va fi mai dificil să transpună în practică porunca dragostei
creştine. Deoarece paradigma tehnocrată înțelege credința ca fiind, în primul rând împlinirea unor
standarde dogmatice şi morale, ea scade capacitatea creştinilor de a iubi.
Buna-dispoziție
Paradigma spiritualistă este la fel de dăunătoare şi în ce priveşte potențialul de iubire al bisericii. în
contrast cu definiția biblică a dragostei - ca roadă, acțiune sau faptă - aceste biserici promovează mai
degrabă un concept secular al dragostei. Dragostea este văzută ca un sentiment care te copleşeşte (dacă
eşti norocos) şi apoi dispare la fel de misterios cum a şi apărut. Potrivit acestei perspective este imposibil
să masori empiric potențialul dragostei unei biserici şi toate eforturile de a creşte acest potențial sunt
văzute, încă de la început, drept inutile. Este interesant de observat că „factorul minim" cel mai frecvent
al bisericilor cu mai puțin de 1000 de membri este această trăsătura calitativă: „relații bazate pe o
dragoste autentică". Oriunde se remarcă însă lipsa dragostei, dezvoltarea ulterioară a bisericii este grav
afectată.
Nici o trăsătură calitativă nu poate lipsi
Adevărata provocare a proiectului nostru internațional de cercetare a dezvoltarea unei metode
empirice pentru măsurarea celor opt trăsături calitative (care deja se dovediseră relevante pentru
creşterea bisericii în prestudiile noastre) şi pentru compararea acestora între formulat numeroase
întrebări corespunzătoare fiecărui din cele opt domenii care, printre altele, trebuia să împlinească
următoarele criterii:
a. Să evidențieze o legătură demonstrabilă empiric (factor şi chestiune analizată) cu celelalte întrebări
de pe aceeaşi scală (= aceeaşi trăsătură calitativă).
b. Să evidențieze o legătură pozitivă demonstrabilă cu creşterea cantitativă a bisericii (criteriul
validității).
în fiecare țară sondată, am raportat valorile obținute la o medie de 50, adică „biserica medie", deoarece
fiecare țară a avut un indice calitativ de 50 pentru fiecare din cele opt trăsături. Rezultatul studiului a
evidențiat că bisericile în creştere au avut un scor semnificativ peste medie în fiecare din cele opt
categorii, iar bisericile aflate în descreştere au avut un scor similar, însă sub medie (vezi diagrama din
dreapta).
Cercetările noastre au arătat că nu există nici un factor singular care duce la creşterea bisericii.
Creşterea este asociată cu interdependența dintre cele opt elemente. Nici o biserică în care se doreşte
creşterea calitativă şi cantitativă nu-şi poate permite să neglijeze vreuna din aceste opt trăsături
calitative. De exemplu, larg răspândita părere conform căreia „creşterea bisericii este o chestiune exclu-
sivă de rugăciune" este pur şi simplu neadevărată. O asemenea afirmație absolutizează un element al
trăsăturilor calitative, „spiritualitatea pasionată", în detrimentul celorlalte. Dacă această afirmație ar fi
adevărată, înseamnă că biserica ar putea creşte fără cultivarea dra-qostei, fără folosirea darurilor

21. spirituale şi fără evanghelizare. Acest punct de vedere nu numai că nu se poate susține empiric, dar este
şi o învățătură falsă, contrară Scripturii. Multă rugăciune însă puțină draqoste, puține daruri însă fără
evanghelizare, ar fi într-adevăr ciudat! Astfel de exemple demonstrează încă odată contradicțiile
inerente ale „paradigmei spiritualiste".
Nici grupele mici şi nici serviciile de închinare, nici conducerea şi nici'structurile şi nici un alt element
singular nu este „cheia" creşterii bisericii. „Cheia" se găseşte în armonioasa interdependență a tuturor
celor opt elemente. Ar trebui să fim prudenți când cineva ne sfătuieşte să urmăm îndemnul cuiva care
exclude celelalte trăsături calitative.
Pe baza datelor compilate am reuşit, pentru prima oară, să demonstrăm trei teze:
1. Deosebirile dintre bisericile în creştere şi cele în descreştere, în toate cele opt domenii ale calității
sunt foarte semnificative. Ca urmare, bisericile în creştere au, în medie o calitate semnificativ mai înaltă.
2. Există însă excepții de la această regulă: biserici care cresc numeric, dar au un indice al calității sub
medie. Creşterea cantitativă este posibilă şi prin alte metode decât dezvoltarea celor opt factori calitativi
(precum ar fi: un marketing eficient, factori contextuali etc.).
3. Există însă o regulă la care nu am găsit nici o excepție în cele peste 1000 de biserici sondate. Fiecare
biserică în care indicele calității a fost mai mare de 65, în toate cele opt trăsături calitative este în
creştere. Aceasta este poate cea mai spectaculoasă descoperire a cercetărilor noastre.
Ipoteza 65
Afirmația că există o valoare calitativă de la care creşterea cantitativă are întotdeauna loc(în termeni
statistici exacți: o probabilitate de 99,4% poate suna ridicol la prima vedere. Şi totuşi, informațiile acu-
mulate nu permit nici o altă interpretare. La o privire mai atentă, acest fenomen nu mai pare totuşi atât
de surprinzător. Ce înseamnă de fapt ca o biserică să atingă un indice al calității de peste 65, în toate
cele opt domenii?
Daca dezbrăcăm această afirmație de strâmtele haine statistice, în-seamnă că aceasta este o biserică în
care conducerea este pe deplin dedicată creşterii bisericii; aproape fiecare creştin îşi foloseşte darurile
pentru zidirea bisericii; cei mai mulți dintre membrii ei îşi trăiesc credința cu putere şi entuziasm
contagios; structurile bisericii sunt evaluate dacă slujesc sau nu la creşterea bisericii; serviciile de
închinare sunt un moment înălțător pentru majoritatea membrilor; puterea iubitoare şi vindecătoare a
părtăşiei creştine poate fi experimentată în grupurile mici; aproape toți creştinii ajută, cu darurile lor, la
împlinirea Marii însărcinări; dragostea lui Hristos îmbracă toate activitățile bisericii. Vă puteți imagina ca
o asemenea biserică să stagneze sau să descrească?
Ori de câte ori vizitez biserici în care condițiile „ipotezei 65" sunt îndeplinite, am întotdeauna
sentimentul puternic al prezenței Duhului Sfânt. Ceea ce unii consideră a fi 'discutabil' privind această
ipoteză, nu are nimic de-a face cu bisericile care îi dovedesc acuratețea. Nu! Ceea ce este discutabil sau,
mai bine zis nefamiliar este procesul prin care se încearcă exprimarea unor axiome spirituale profunde
prin categorii empirice.

22. „Ipoteza 65", în nici un caz nu pretinde că orice biserică ce doreşte să crească trebuie sa fi ajuns la un
indice calitativ de 65 în toate cele opt domenii. Această valoare calitativă este în realitate destul de
mare. Marea majoritate a bisericilor în creştere au valori semnificativ mai mici „Ipoteza 65" afirmă
simplu că, ori de câte ori toate cele opt trăsături calitative ajung la 65, probabilitatea statistică de
creştere a bisericii este de 99,4%. Din nou, acesta este unul dintre puținele principii de creştere a
bisericii la care nu am găsit încă, nicăieri în lume, nici o excepție.
Indicii de calitate în trei biserici
Vă rog să priviți cu atenție
diagrama de mai sus care arată
profilul a trei biserici sondate.
Potrivit acestei diagrame, biserica A
are indicele calitativ cel mai mare,
iar biserica B cel mai mic. Putem
oare afla, doar privind la această
diagramă, care biserică este în
creştere numerică? In baza
„ipotezei 65", putem să spunem, cu
o probabilitate de 99,4%, că
biserica C este în creştere deoarece
toate cele opt trăsături calitative au
un indice calitativ de minim 65.
Când sunt întrebat ce trebuie să se
întâmple pentru a atrage mai Nu-i
drum uşoi mulți oameni la serviciile
noastre de închinare am un singur
răspuns care poate fi oferit pe baze
ştiințifice: „Trebuie să atingem un indice calitativ de minim 65 în toate cele opt domenii". S-ar putea ca răspunsul
meu să nu fie prea popular, dar este adevărat. Atunci, de ce este el atât de rar menționat în discuțiile despre
creşterea numărului participanților la închinare?
Pentru a nu fi greşit înțeles, „ipoteza 65" nu presupune, în nici un fel, că o asemenea creştere se poate atinge uşor.
Ba mai mult, acesta nu este un truc sau o metodă de reparație rapidă care promite un buton de apăsat pentru o
creştere instantanee. în realitate ea este o cărare dificilă.
Abordarea calitativă

23. Abordarea calitativă, aşa cum a fost ea descrisa în secțiunile anterioare, are o semnificație extraordinară pentru
lucrarea practică. întrebarea noastră fundamentală nu este: „Cum atragem mai mulți oamenii la serviciile noastre
de închinare?", ci mai degrabă: „Cum
putem creşte în fiecare dintre aceste opt
trăsături calitative?" în spatele acestei
întrebări stă convingerea puternică
fundamentată atât teologic cât şi
empiric, că o calitate autentică va avea,
în cele din urmă, un r impact pozitiv
asupra creşterii cantitative.
În dezvoltarea naturală a bisericii, noi nu
pornim de la manifestările exterioare
ale creşterii, cum ar fi creşterea
numărului participanților la serviciile de
închinare, ci de la cauzele spirituale şi
strategice din spatele ei, aşa cum sunt
descrise ele în cele opt trăsături
calitative. „Ipoteza 65", pe care am
prezentat-o anterior este pentru mine
do-vada că principiul „totul de la sine",
descris în introducere este mai mult
decât o teorie frumoasă. Se poate
demonstra că acest principiu dă într-
adevăr roade, lucru care nu ar trebui să
ne surprindă deoarece este dat de Dumnezeu. Ceea ce am descris prin cuvintele omeneşti imperfecte este doar un
efort uman de a înțelege mai bine un principiu divin.
Pe baza acestor fapte demonstrate empiric, eu sunt radical împotriva larg răspânditei teze a mişcării de
creştere a bisericii, conform căreia, dezvoltarea cantitativă necesită un set diferit de metode decât
dezvoltarea calitativă. în lumina acestor cercetări avem toate motivele să tragem concluzia complet
opusă. Cu siguranță, „metodele" care duc Ia creşterea calității vor genera şi o creştere cantitativă, ca un
„efect secundar" natural.
în lumina sondajului nostru pare foarte discutabilă folosirea repetată ca standard a „bisericilor în
creştere" (un criteriu pur cantitativ). Pe paginile anterioare, am văzut suficiente exemple de „biserici în
creştere" care au un indice calitativ sub medie. Acestea sunt bisericile în care majoritatea creştinilor nu-
şi cunosc darurile, în care dragostea demonstrată este puțină, în care rareori se rostesc rugăciuni
pasionate în care oamenii nu prea se bucură unii de alții şi în care nu prea ai de ce să râzi. Şi totuşi, ele
cresc. Dacă „creşterea numerică" ar fi singurul criteriu de care să ținem cont, atunci ar trebui să ne
întoarcem spre aceste biserici pentru a afla „rețeta succesului" lor. In realitate nrea avem ce să învățăm
de la ele! M-aş aventura să spun că avem mai multe de învățat de la bisericile în descreştere care au un
indice al calității peste medie (un fenomen rar), decât de la bisericile în creştere cu un indice al calității
sub medie. Dacă vi se pare absurd, vă recomand o rapidă trecere în revistă a diagramelor de la paginile

24. 22-37 care compară aceste două categorii. Acest exercițiu ar trebui să convingă până şi pe cei mai
puternici proponenți ai abordării cantitative că orientarea pe calitatea bisericii este de departe cel mai
benefic punct de pornire.
Unii specialişti în creşterea bisericii reacționează foarte negativ la abordarea calitativă deoarece a fost
folosită greşit în trecut. Până în prezent a fost imposibilă determinarea cu precizie a calității vieții unei
biserici. Aceasta a permis bisericilor care nu au experimentat niciodată^ creşterea numerică să se auto-
justifice, apelând la aşa-zisa lor înaltă calitate - despre care spuneau că ar fi mult mai importantă decât
creşterea numerică. Nimeni nu mai poate folosi în prezent această scuză. Cercetările noastre au arătat
că în majoritatea cazurilor, lipsa creşterii cantitative se datorează calității scăzute a bisericii. De la un
anumit nivel calitativ în sus, nu există biserici stagnante sau în descreştere.
De ce sunt inadecvate obiectivele creşterii cantitative?
În multe cărți din domeniul creşterii bisericii întâlnim foarte adesea un mit puternic înrădăcinat: o
biserică ce doreşte să crească trebuie sa îşi stabilească un obiectiv cantitativ, de exemplu: „Până în anul
2002, numărul participanților la programele noastre de închinare va fi de 3.400". Majoritatea publicului
creştin identifică această provocare cu mişcarea de creştere a bisericii. Şi totuşi, studiul nostru arata ca
numai 31% din bisericile cu o creştere peste medie au acest gen de obiective. Cu alte cuvinte, şapte din
zece biserici cu rata cea mai mare a creşterii, cresc fără obiective cantitative - şi evident că se descurcă
destul de bine (vezi diagrama). Deşi această statistică, în sine, nu spune prea mult despre utilitatea (sau
impactul negativ al) obiectivelor creşterii cantitative, ea ne arată că nu avem de-a face cu un principiu
universal de creştere a bisericii.
Pentru a nu fi greşit înțeles, aş dori să subliniez că nu cunosc nici o biserică în creştere care se descurcă
fără puterea motivatoare a obiectivelor concrete. Bisericile au nevoie de obiective precise, provoca-
toare, bine delimitate în timp şi măsurabile pentru a creşte. Exprimarea acestor obiective în termenii
participării la serviciile de închinare însă, mi se pare superficială. în ce fel este o afirmație de genul: „în
viitorul apropiat, 3.400 de
persoane se vor aduna în
sanctuarul nostru" un factor
motivator concret? Desigur,
putem fi uimiți de cifra propusă,
însă aceasta nu motivează pe
nimeni să facă paşi concreți spre
creşterea bisericii.
Cred că în acest caz s-a pierdut
din vedere ceva fundamental.
Obiectivele pot motiva oamenii
doar atunci când ating domenii
pe care ei le pot influența.

25. Numărul magic 3.400 nu este prea motivator, iar stabilirea unei asemenea cifre poate deveni
dăunătoare. Căci, în ce fel ar putea un membru de rând al bise-ricii contribui semnificativ la atingerea
lui? în schimb, a iubi mai mult membrii altui grup, a primi cu cordialitate oaspeții la serviciile noastre de
închinare, a invita cunoştințele necreştine la o cafea, a te devota să te rogi zilnic la o anumita oră din zi -
sunt obiective tangibile ce pot fi influențate personal de către fiecare membru. Nu este oare intere sant
că focalizarea asupra acestor domenii calitative are, în mod demonstrabil, o influență mai puternică
asupra creşterii bisericii decât presupusele importante obiective privind numărul participanților la
serviciile de închinare?
Deosebirea dintre ceea ce este „omeneşte posibil" într-o biserică (de exemplu, creşterea calității lucrării)
şi ceea ce nu este (de exemplu, creşterea numărului participanților, a convertirilor) - pe care o vom
discuta mai în detaliu în partea a patra - are implicații practice. Trebuie să avem grijă să fixăm obiective
în domeniul „realizabil" din punct de vedere uman şi nu în domeniile aflate dincolo de controlul nostru.
Nu cumva unii autori din domeniul creşterii bisericii susțin obiective din domeniul cifrei participanților la
serviciile de închinare deoarece ei cred, în mod tacit, că aceasta este omeneşte realizabil? După cum am
văzut deja, această iluzie este caracteristică paradigmei tehnocrate.
Desigur că nu este greşit, ci dimpotrivă chiar util să urmărim frecvența participării la serviciile de
închinare şi să analizăm tendințele -totul depinde însă de valoarea pe care o dăm acestei statistici.
„Obiectivul" final nu este creşterea numărului participanților la serviciile de închinare, toate celelalte
fiind mijloacele împlinirii lui, creşterea numerică este efectul secundar natural al creşterii calității,
înțelegerea acestui lucru ne conduce la o concluzie importantă. Deoarece creşterea numărului
participanților la închinare este efectul natural al creşterii calității, monitorizarea prezenței poate folosi
ca instrument strategic pentru „controlul succesului". Acest instrument, împreună cu alți indici, ne ajută
să aflăm dacă efortul nostru de creştere a calității vieții bisericii a adus roade. Aşa cum am văzut deja,
doar creşterea numărului de participanți la serviciul de închinare nu defineşte calitatea unei biserici. Şi
totuşi, dacă o biserică nu experimentează nici un fel de creştere numerică timp de mai mulți ani, atunci
ea are toate motivele să caute cauzele în trăsăturile calitative clar identificabile.
Punctul de plecare pentru dezvoltarea naturală a bisericii este, prin urmare, stabilirea obiectivelor nu în
domeniul cantitativ („3,400 de participanți până în 2002"), ci în domeniul calitativ („Până la sfârşitul lui
noiembrie, 80% dintre cei ce participă cu regularitate la serviciile de închinare îşi vor cunoaşte darurile
spirituale"). în acest domeniu nu ar trebui să ne permitem să nu avem obiective provocatoare, tangibile,
definite în timp şi măsurabile.
Sunt „bune” bisericile mari?
Cei familiari cu literatura de creştere a bisericii întâlnesc, în mod re-gulat, numele unor mari biserici
prezentate ca modele demne de imitat. Presupoziția este că bisericile mari sunt prin definiție biserici
bune. Este această teză corectă? Cercetarea noastră a arătat pentru pnma dată că este posibil ca opusul
ei să fie adevărat. Aş vrea să descnu, pas cu pas, modul în care am ajuns la această concluzie în timpul
proiectului nostru de cercetare.

26. 1. Când am analizat datele şi am comparat numărul mediu de membri şi de participanți, atât la
bisericile în creştere cât şi la cele în descreştere (vezi prima dintre cele două diagrame din
stânga), am avut senzația că am descoperit ceva important: bisericile în descreştere aveau, în
medie, de două ori mai mulți membri decât bisericile în creştere, iar participarea la închinare era
cu 17 procente mai mare.
2. Un alt pas a fost verificarea ratei creşterii reale atât în bisericile „mari" cât şi în cele „mici"
(diagrama din stânga, jos). Media în bisericile mici a fost de 1 3%, în timp ce în bisericile mari a
fost de doar 3%. O diferență statistică semnificativă a fost de asemenea evidentă şi la indicele
calitativ. Bisericile mari au avut, în medie, cu două puncte sub media de 50, în timp ce bisericile
mici aveau două puncte deasupra acestei medii.
3. Am calculat apoi care dintre cele 170 de variabile, care au stat la baza sondajului nostru avea ce
mai negativa influență asupra creşterii bisericii. Rezultatul a fost uimitor: mărimea bisericii s-a
dovedit a fi al treilea factor negativ puternic, la egalitate cu factori precum „teologia liberală"
sau „tradiționalismul"!
4. Pentru a defini mai precis „mare" şi „mic", am examinat seturi de biserici de anumite mărimi: 1-
100 de participanți la închinare, 100-200, 200-300, 300-400 şi aşa mai departe (vezi diagrama
din dreapta sus). Rezultatul? Rata creşterii bisericii scade cu creşterea mărimii ei. Acest fapt nu
este foarte surprinzător, deoarece, în bisericile mari procentajul înseamnă mult mai mulți
oameni. Dar atunci când am convertit procentajul în cifre am rămas uimiți. Bisericile din
categoria cea mai mică au câştigat o medie de 32 de noi oameni în ultimii cinci ani, bisericile
între 100 şi 200 au câştigat de asemenea 32; bisericile între 200 şi 300 au câştigat în medie 39 de
noi persoane; bisericile între 300 şi 400 au câştigat 25. Prin urmare, o biserică „mică" a câştigat
pentru Hristos la fel de mulți oameni ca o biserică „mare" ba chiar mai mult, două biserici cu 200
de oameni prezenți la serviciul de închinare de duminică vor câştiga de două ori mai mulți
oameni decât o biserică cu 400 de participanți.
5. Nu este oare posibil ca imaginea să fie diferită în bisericile cu adevărat mari (cu mai mult de
1000 de participanți la serviciile de închinare)? Uriaşa noastră cantitate de date ne-a permis
testarea acestei teorii pentru prima dată. lată rezultatele: în timp ce bisericile cele mai mici (cu o
medie de 51 de participanți) au câştigat cam 32 de persoane în ultimii cinci ani, megabisericile
(biserici cu o medie a participării de 2.856 de persoane) au câştigat 112 persoane noi, în aceeaşi
perioadă de timp. în cifre brute, o singură megabiserica a câştigat mai mulți oameni decât o
„minibiserică" (vezi diagrama de la pagina 48, stânga sus). Gândindu-ne însă că o megabiserica
este de 56 de ori mai mare decât o „minibiserică", atunci următorul calcul exprimă mult mai
realist potențialul celor două categorii. Dacă în locul unei biserici cu o medie de 2.856 de
participanți am avea 56 de biserici, fiecare dintre ele cu câte 51 de participanți, aceste biserici ar
câştiga, statistic vorbind 1.792 de noi oameni în cinci ani, adică de 16 ori mai mult decât numărul de
oameni câştigați de o singură megabiserica. Putem deci trage concluzia că eficacitatea evanghelis-tica a
minibisericilor este, statistic vorbind de 1600 de ori mai mare decât a megabisericilor!
6. La aproape toți factorii calitativi relevanți, bisericile mari sunt mai slabe decât cele mici. lată doar două
exemple: în minibiserici (sub 100), 31% dintre participanți au, potrivit spuselor pastorului, o res-
ponsabilitate corespunzătoare darurilor lor; în megabiserici această cifră este doar de 1 7% (diagrama din
dreapta, sus). în minibiserici, 46% dintre cei ce participă la închinare au fost integrați în grupuri mici, în

27. timp ce în megabiserici procentajul este de 12%. Acest scenariu este la fel de adevărat pentru aproape
toate cele 1 70 de variabile folosite de noi pentru a evalua calitatea unei biserici.
Nu există oare excepții care ar putea demonstra contrariul, adică biserici mari care cresc numeric şi care au un
indicator calitativ mare? Ba da. Există astfel de biserici. Ele sunt însă atât de unice, atât de excepționale încât toată
lumea vorbeşte de ele („doar ştirile diferă"). Ele sunt într-adevăr excepția de la regulă, excepții foarte spectacu-
loase.
Trebuie să ne bucurăm că există asemenea exemple. în acelaşi timp, însă, trebuie să evităm greşeala de a face din
aceste biserici modele pentru celelalte. Mie mi se pare mult mai semnificativă examinarea atentă a nenumăratelor
biserici mici care manifestă o calitate înaltă, o creştere puternică şi o multiplicare inovatoare. Dacă avem cu ade-
vărat nevoie de modele, ar trebui să le căutăm în această categorie de biserici.
Partea a doua. Factorul minim
Creştinii care au învățat principiile dezvoltării naturale a bisericii ar putea obiecta: „Asta
înseamnă că trebuie să țin cont, simultan de toate aceste principii? Eu nici măcar nu pot
vedea pădurea datorită copacilor". Acesta este momentul potrivit în care trebuie să
aplicăm ceea ce noi numim „strategia minimă". Pentru început este suficient să ne
concentrăm asupra unui singur domeniu. Care domeniu este cel mai hotărâtor, din punct
de vedere strategic? Cercetările noastre au arătat, din nou, că analogia^ agricolă -
concentrarea asupra aşa numitului „factor minim " - are un rol important. Strategia
minimă este răspunsul biotic la problema momentului potrivit în dezvoltarea bisericii.
Concentrarea Energiilor
Strategia minima presupune că trăsăturile calitative cele mai slab dezvoltate ale unei biserici o împiedică
să crească. Dacă o biserică îşi concentrează energiile primordial asupra acestor factori minimi, chiar şi
numai aceasta poate duce la creştere (vezi diagrama de mai jos).
Dezvoltarea naturală a bisericii nu înseamnă să faci întotdeauna mai mult. De fapt, ea ne ajută să facem
mai puțin decât am făcut în trecut, dar mai mult din ceea ce trebuie să facem. Resursele noastre limitate
trebuie concentrate asupra factorilor cheie strategici spiritual. Istoria lui David şi Goliat ilustrează ce
poate realiza acest gen de concentrare de energie. Goliat era fără îndoială cel mai puternic dintre cei
doi, dar David a luptat cu inteligența primită de la Dumnezeu. Mai întâi, el şi-a concentrat forța sa cu
ajutorul praştiei, prin care a putut multiplica efectul energiei eliberate. în al doilea rând, el a lovit cu
precizie în cel mai eficient punct, adică fruntea lui Goliat.

28. în mod similar, o viespe poate scoate din luptă chiar şi un elefant, dacă-şi foloseşte „puterea" cu
eficacitate. în timp ce pentru gândirea tehnocrată cauzele mici pot avea doar efecte mici, într-un sistem
integrat, chiar şi cauzele mici pot avea efecte de durată.
În partea întâi am arătat că atunci când toate trăsăturile calitative ajung sau depăşesc indicele calitativ
de 65, certitudinea că această biserică este în creştere se apropie de 100%. „Ipoteza 65" a arătat deja
importanța strategică a factorului minim. în momentul în care indicele calitativ a ajuns la 65, rezultatul a
fost creşterea cantitativă în toate bisericile studiate, fără nici o excepție. în timp ce am analizat, din
diferite puncte de vedere, informațiile primite de la toate cele 1000 de biserici, a devenit clar că mărirea
indicelui calitativ al unei biserici se poate face cel mai bine prin îmbunătățirea factorului minim.
Strategia minima presupune că trăsăturile calitative cele mai slab dezvoltate ale unei biserici o împiedică
să crească. Dacă o biserică îşi concentrează energiile primordial asupra acestor factori minimi, chiar şi
numai aceasta poate duce la creştere (vezi diagrama de mai jos).
Dezvoltarea naturală a bisericii
nu înseamnă să faci întotdeauna
mai mult. De fapt, ea ne ajută să
facem mai puțin decât am făcut
în trecut, dar mai mult din ceea
ce trebuie să facem. Resursele
noastre limitate trebuie
concentrate asupra factorilor
cheie strategici spiritual. Istoria
lui David şi Goliat ilustrează ce
poate realiza acest gen de
concentrare de energie. Goliat
era fără îndoială cel mai
puternic dintre cei doi, dar
David a luptat cu inteligența
primită de la Dumnezeu. Mai
întâi, el şi-a concentrat forța sa
cu ajutorul praştiei, prin care a
putut multiplica efectul energiei eliberate. în al doilea rând, el a lovit cu precizie în cel mai eficient punct,
adică fruntea lui Goliat.
în mod similar, o viespe poate scoate din luptă chiar şi un elefant, dacă-şi foloseşte „puterea" cu
eficacitate. în timp ce pentru gândirea tehnocrată cauzele mici pot avea doar efecte mici, într-un sistem
integrat, chiar şi cauzele mici pot avea efecte de durată.
În partea întâi am arătat că atunci când toate trăsăturile calitative ajung sau depăşesc indicele calitativ
de 65, certitudinea că această biserică este în creştere se apropie de 100%. „Ipoteza 65" a arătat deja
importanța strategică a factorului minim. în momentul în care indicele calitativ a ajuns la 65, rezultatul a
fost creşterea cantitativă în toate bisericile studiate, fără nici o excepție. în timp ce am analizat, din

29. diferite puncte de vedere, informațiile primite de la toate cele 1000 de biserici, a devenit clar că mărirea
indicelui calitativ al unei biserici se poate face cel mai bine prin îmbunătățirea factorului minim.
Scândura cea mai mică din butoi
Din experiența mea, am învățat că majoritatea creştinilor sunt mai uşor de convinşi de o demonstrație
simplă decât de o analiză ştiințifică laborioasă a dezvoltării naturale a bisericii.
Am construit un „butoi minim" special pentru a fi folosit în seminarile mele (ca acela din dreapta). Nu
este nimic altceva decât un butoi cu doage de diferite lungimi. Când vizitez o biserică al cărei profil a fost
deja stabilit, scriu pe fiecare doagă numele trăsăturilor calitative în funcție de stadiul de dezvoltare a
fiecăreia dintre ele. Numele factorului minim (de exemplu, „structuri") este scris pe cea mai mică dintre
doage, iar numele factorului maxim (de exemplu, „spiritualitate") este scris pe cea mai lungă.
Apoi torn apă în butoi până începe să curgă. în timp ce torn apă şi mocheta sau picioarele celor din
primul rând se udă, îi întreb pe participanți ce să fac.
Unii, inclusiv administratorul, îmi cer să încetez imediat să mai torn apă. Bineînțeles că nu încetez,
deoarece în această ilustrație apa reprezintă binecuvântarea lui Dumnezeu care se revarsă, din cer peste
biserică. Nu putem să ne dorim, în mod serios să cerem lui Dumnezeu să înceteze să ne binecuvânteze
doar pentru că biserica noastră are dificultăți cu „ținerea apei"!
Alții sugerează că ar trebui să ne
rugăm mai mult. Eu sunt de
acord că rugăciunea este
importantă şi absolut esențială
pentru creşterea bisericii. Apoi
prelungesc cea mai lungă
doagă, „spiritualitate pasionată"
şi toată lumea poate observa că
această nobilă măsură nu
rezolvă problema adevărată.
Apa continuă să se verse pe
mochetă. In cele din urmă,
cineva sugerează că ar trebui să
prelungesc cea mai scurtă
dintre doage, cea care
reprezintă factorul minim. Şi
priviți! Dacă o prelungesc cu
doar doi centimetri, butoiul
poate acumula şi mai multă
apă!
De ce am dat acest exemplu?
Deoarece dinamica din spatele strategiei minime (atât statistic cât şi spiritual) este relativ complexă. Nu
vom putea să-i convingem pe alții să adopte această abordare a lucrării fără ajutorul unor ilustrații
foarte convingătoare.
Asemenea analogii demonstrează foarte bine problema centrală a dezvoltării bisericii. Butoiul
confecționat din opt doage (= opt trăsături calitative) reprezintă ceea ce putem şi, potrivit voii lui
Dumnezeu trebuie să construim. Bineînțeles că îmbunătățirile semnificative aduse de noi calității