Intrebari fiziopatologie rezolvate

FIZIOPATOLOGIA INFLAMAŢIEI
1. Printre agenţii etiologici ai inflamaţiei nu se citează:
a. paraziţi de origine animalã
b. substanţe rezultate în urma unor procese necrotice
xc. microorganisme saprofite ale organismului uman
2. Mecanismul declanşator al inflamaţiei este reprezentat de:
a. scăderea permeabilităţii vaselor mici
b. stimularea terminaţiilor nervoase libere din tegument
xc. alterări ale interstiţiului şi celulelor parenchimatoase
3. Faza stazei vasculare pasive, modificare vasculară citată în producerea inflamaţiei, nu se datorează:
a. acumulării locale a produşilor de catabolism
xb. creşterii fluxului sanguin local
c. acidozei
4. Inflamaţia este o reacţie complexă de:
a. modificare a structurilor tisulare
xb. apărare a organismelor animale
c. neoformaţie
5. Modul de evoluţie a reacţiei inflamatorii depinde de (alegeţi varianta eronată):
xa. generarea căldurii locale
b. antigenitatea elementului declanşator
c. particularităţile fiecărui organism agresat
6. Intensitatea şi durata reacţiei inflamatorii depind de (alegeţi varianta eronată):
a. gravitatea leziunii
b. localizarea leziunii şi profunzimea leziunii
xc. intensitatea durerii generate
7. Semnele clasice ale procesului inflamator au fost descrise de (alegeţi varianta eronată):
a. Galenus
xb. Avicena
c. Celsius
8. Procesul patologic local, cu fenomene alterativ-lezionale, urmate de de manifestări vasculitice,
exudative, proliferative şi reparatorii se numeşte:
xa. inflamaţie
b. necroză
c. „restitutio ad integrum”
9. Extensia şi evoluţia procesului inflamator depind de:
a. capacitatea organismului gazdă de a tolera fenomenele dureroase şi tumefacţia
b. temperatura locală generată de proces
xc. natura şi proprietăţile agentului patogen, care trebuie să depăşească un anumit “prag”
minim de rezistenţă
10. Inflamaţia poate interesa:
a. organul n totalitate
1

xb. corpusculii Malpighi
c. ambele variante sunt corecte
11. Dintre semnele clasice ale inflamaţiei nu face parte:
a. tumefactïa
xb. redoarea
c. durerea
12. Inflamaţia se însoţeşte de (alegeţi varianta eronată):
xa. fenomene catarale
b. fenomene alterative
c. fenomene proliferative
13. Între fenomenele inflamatorii proliferative nu se citează:
a. multiplicarea celulelor locale
xb. acumulare de lipoproteine şi colesterol
c. fenomene de metamorfoză
14. Dintre fenomenele metabolice care însoţesc procesul inflamator, care dintre următoarele nu se
regăseşte ?
a. marginaţia, aderenţa, diapedeza şi migrarea leucocitelor
b. predominanţa glicolizei anaerobe, care determină acumulare de acid piruvic şi acid lactic
xc. acumularea locală de produşi cu moleculă mică
15. Procesul inflamator favorizează, datorită modificărilor vasculare locale (alegeţi varianta eronată):
xa. creşterea vitezei de circulaţie a sângelui
b. dilataţia arteriolo-capilară
c. plasmexodia şi chemotactismul
16. Macrofagele din focarul inflamator realizează (alegeţi varianta eronată):
a. declanşarea unor răspunsuri imunitare
b. fagocitoza complexelor antigen-anticorp
xc. liza cheagului sanguin
17. Predominenţa proceselor de distrofie şi necroză se înregistrează în inflamaţiile de tip:
xa. alterativ
b. fibros
c. hemoragic
18. Vindecarea completă anatomică în urma unei inflamaţii este procesul:
a. de cronicizare
xb. „restitutio ad integrum”
c. de fibrozare
19. În care din inflamaţii vindecarea anatomică completă este mai frecvent înregistrată (alegeţi varianta
eronată)?
a. inflamaţii din boli eruptive
b. inflamaţii de mică amploare
xc. inflamaţii cu distrucţii tisulare
20. Printre inflamaţiile exudative nu se citează:
a. Inflamaţia catarală
2

b. Inflamaţia purulentă
xc. Inflamaţia productivă
21. Care dintre afirmaţiile următoare, referitoare la inflamaţia de tip cataral nu este adevărată?
xa. se caracterizează prin proliferarea celulelor din ţesuturile gazdă
b. se caracterizează prin exudat seros
c. evoluează cu hipersecreţie de mucus
22. Care dintre afirmaţiile următoare, referitoare la inflamaţia de tip hemoragic nu este adevărată?
a. se caracterizează prin prezenţa eritrocitelor, datorată vasodilataţiei şi creşterii
permeabilităţii capilarelor
xb. evoluează cu hipersecreţie de mucus, care se prelinge către cavitatea organului
c. apare în pestă, anumite tipuri de gripă, unele streptococii, în pleureziile tuberculoase, în
metastazele neoplazice pleurale
23. Care dintre afirmaţiile următoare, referitoare la inflamaţia de tip purulent nu este adevărată?
a. este produsă de coci piogeni
b. este produsă de substanţe chimice
xc. determină în final proces de necroză
24. Care dintre afirmaţiile următoare, referitoare la inflamaţia de tip fibros nu este adevărată?
xa. este specifică inflamaţiilor pleurale, peritoneale, pericardice, sinoviale, meningeale
b. este de obicei de etiologie infecţioasă
c. se caracterizează prin acumulare de fibrinogen, care se transformă în fibrină
25. Care dintre afirmaţiile următoare, referitoare la inflamaţia de tip productiv nu este adevărată?
a. se caracterizează prin proliferarea celulelor din ţesuturile gazdă
xb. este cel mai frecvent de tip acut
c. poate determina retracţie cicatriceală la nivelul focarului
26. Care dintre afirmaţiile următoare, referitoare la inflamaţia de tip proliferativ nu este adevărată?
a. fenomenul inflamator îl depăşeşte în intensitate pe cel exudativ
b. inflamaţia infiltrează interstiţiul organului (mai des în inflamaţiile infecţioase alergice)
xc. cel mai des incriminaţi agenţi etiologici sunt stafilococii
27. Care dintre afirmaţiile următoare, referitoare la inflamaţia de tip exudativ nu este adevărată?
a. prezintă leziuni de tip hiperergico-hemoragic
b. după caracterele exudatului, aceste inflamaţii sunt de mai multe tipuri
xc. o formă particulară, cu aspect nodular, este granulomul
28. În cadrul procesului de cicatrizare secundară nu apare fenomenul de:
a. acumulare, la nivelul plăgii, a mucopolizaharidelor şi colagenului
xb. vindecare fără sechele
c. hidrolizare a colagenului fibrilar, insolubil
29. Care dintre următoarele procese, înregistrate în cadrul cicatrizării secundare post-inflamaţie nu este
real ?
a. refacerea structurilor extracelulare
xb. vindecarea fără sechele
c. faza colagenică a cicatrizării
3

30. Cicatrizarea primară, parte din procesul de vindecare de tip cicatricial al inflamaţiilor nu se
caracterizează prin:
xa. acumularea, la nivelul plăgii, a mucopolizaharidelor, colagenului, proteinelor insolubile,
glicoproteinelor plasmatice
b. inundarea plăgii cu lichid sero-sanguinolent
c. apariţia treptată a ţesutului de granulaţie care înlocuieşte exudatul inflamator
31. Inflamaţia de tip hemoragic nu apare în:
a. pleureziile tuberculoase
b. în metastazele neoplazice pleurale
xc. pneumoniile seroase
32. Acidoza metabolică, întâlnită în cadrul fenomenelor metabolice care apar în focarul de inflamaţie, este
favorizată de:
xa. stază şi hipoxie
b. acumularea locală de produşi cu moleculă mică
c. intensificarea a metabolismului protidic
33. Acidoza metabolică, întâlnită în cadrul fenomenelor metabolice care apar în focarul de inflamaţie, se
însoţeşte de:
a. predominanţa glicolizei anaerobe
xb. aparitia durerii
c. un pH uşor alcalin
34. În acidoza metabolică, întâlnită în cadrul fenomenelor metabolice care apar în focarul de inflamaţie,
se înregistrează: acumulare de apa…
xa. acumulare locală de apă
b. acumulare locală de potasiu
35. Fenomenele exudative din faza acută persistă în evoluţia inflamaţiei timp de:
a. câteva ore
b. câteva minute
36. Cel mai frecvent incriminaţi în procesul inflamator de tip fibros sunt (alegeţi varianta eronată):
xa. bacilul Hansen
b. pneumococul
c. bacilul difteric
37. Ciroza inflamatorie a organului gazdă este caracteristică inflamaţiei de tip:
xa. productiv
b. cataral
c. hemoragic
38. În inflamaţia purulentă, agentul etiologic cel mai frecvent incriminat este:
a. exudatul bogat în PMN
xb. cocii piogeni
c. microtrombozele şi hemoragiile
39. Dintre semnele clasice ale inflamaţiei, nu a fost descris de Celsius
4

a. tumefacţia
b. roşeaţa locală
xc. impotenţa funcţională
40. Care dintre următoarele afirmaţii, referitoare la apariţia şi evoluţia inflamaţiei, nu este corectă?
a. are extensie variabilă, putând interesa întregul organism
xb. poate fi considerată ca un proces patologic local
c. poate fi mascată de fenomenul imunologic
41. Care dintre următoarele afirmaţii, referitoare la reacţia inflamatorie, nu este corectă?
a. este controlată de sistemul neuroendocrin
b. este influenţată de sistemul nervos vegetativ simpatic şi de hipofiza anterioară
xc. este controlată de sistemul limbic
42. Reacţia inflamatorie se desfăşoară (alegeţi varianta eronată):
a. la nivel celular
b. la nivel general
c. la nivel umoral
43. Dintre microorganismele patogene implicate în declanşarea reacţiei inflamatorii nu fac parte:
a. richetziile
b. endotoxinele bacteriene
xc. veninurile de insecte
44. Dintre agenţii chimici exogeni implicaţi în declanşarea reacţiei inflamatorii nu face parte:
xa. ureea
b. terebentina
c. caolinul
45. Dintre agenţii chimici exogeni implicaţi în declanşarea reacţiei inflamatorii nu face parte:
xa. paraziţii uni- sau pluricelulari
b. dextranul
c. substanţele bazice sau acide
46. Agenţii chimici endogeni devin patogeni şi pot declanşa reacţie inflamatorie dacă:
a. sunt în concentraţii patologice
b. au structură chimică anormală
xc. sunt eliminaţi pe căi nefiziologice
47. Substanţele biologice capabile să producă inflamaţie rezultă în urma (alegeţi varianta eronată):
xa. unor procese imunologice tisulare
b. unor procese necrotice tisulare
c. unor striviri tisulare
48. Agenţii etiologici ai inflamaţiei pot afecta vasele mici, colagenul şi alte proteine interstiţiale:
xa. prin mecanism direct
b. prin mecanism indiret
c. prin intermediul mediatorilor biologici
49. Exudatul inflamator are rol de:
a. limitare a vasodilataţiei
xb. protecţie a ţesuturilor
5

c. atenuare a răspunsului imun
50. Mecanismul declanşator al inflamaţiei se mai numeşte:
xa. fenomen trigger
b. reflex de axon
c. reacţie de sensibilizare
51. În cadrul fazei de declanşare a procesului inflamator, un rol important ocupă (alegeţi varianta
eronată):
a. stimularea terminaţiilor nervoase senzitive
b. alterările interstiţiului şi ale celulelor parenchimatoase
xc. roşeaţa locală
52. Printre agenţii fizici ai inflamaţiei nu se numără:
a. traumatismele obstetricale
b. energia electrică
xc. agenţi chimici pătrunşi în organism pe căi nefiziologice
53. Dimensiunile şi vechimea leziunilor inflamatorii sunt importante pentru:
a. stabilirea gravităţii plăgii
b. mărimea exudatului
xc. modul de evoluţie a suferinţei
54. Fenomenul trigger determină (alegeţi varianta eronată):
a. stimularea terminaţiilor nervoase senzitive
xb. scăderea numărului de celule cu proprietăţi fagocitare
c. eliberarea unui factor chemotactic puternic
55. Printre substanţele vasoactive eliberate prin degranularea mastocitelor la nivelul focarului inflamator,
nu se numără:
a. chimotripsină
xb. serotonină
c. adrenalină
56. Proteazele eliberate în focarul inflamator sunt de tipul:
xa. kinazelor
b. factorilor complementului
c. plasminogenului
57. Procesul coagulării este activat nespecific în:
xa. inflamaţiile acute
b. inflamaţiile cronice
c. în primele secunde după pătrunderea agentului cauzal în focar
58. În faza acţiunii mediatorilor chimici din cadrul declanşării procesului inflamator, complementul este
activat de:
a. factorul VII
b. factorul X
xc. factorul XII
59. În cadrul procesului inflamator, faza mediaţiei prostaglandinice mai este numită:
6

xa. faza mediaţiei terminale
b. faza mediaţiei primare
c. faza mediatorilor chimici
60. În toate afecţiunile autoimune apar:
a. alterări ale vaselor
b. vasculite imunologice
xc. ambele variante sunt corecte
61. Mai este denumită hiperergică, inflamaţia de tip:
a. hemoragic
xb. cataral
c. productiv
62. În inflamaţia de tip proliferativ se produce (alegeţi varianta corectă):
a. proliferarea celulelor specializate ale ţesutului sau organului gazdă
xb. fenomenul de retracţie cicatriceală la nivelul focarului inflamator
c. înlocuirea ţesutului celulo-adipos de ţesut conjunctiv
63. În procesul inflamator cronic de tip productiv se înregistrează proliferare urmată de apariţia polipilor
la nivelul (alegeţi varianta incorectă):
a. tractului genito-urinar
xb. tractului supraoptico-hipofizar
c. tractului intestinal
64. Care sunt microorganismele incriminate în producerea inflamaţiei de tip purulent?
xa. coci piogeni
b. bacili piogeni
65. Flegmoanele sunt colecţii purulente:
a. difuze
xb. localizate
c. nici o variantă nu este corectă
FIZIOPATOLOGIA DURERII
1. La omul normal, durerea cuprimde (cu excepţia):
xa. componente traumatice
b. componente afectiv-emoţionale
c. componente motivaţionale
2. Variaţiile de întindere, percepţie, localizare a durerii se datorează:
xa. densităţii diferite a unitãţilor algoreceptoare pe unitatea de suprafaţã tisulară
b. existenţei durerilor reflectate sau iradiate
c. faptului ca senzaţia de disconfort se asociazã cu acţiunea stimulului nociceptiv
3. Nevralgia de trigemen se caracterizează prin (cu excepţia):
a. pusee dureroase de scurtă durată
xb. pusee dureroase localizate la baza gâtului
7

c. pusee dureroase de mare intensitate
4. Mecanismele de producere a durerii viscerale recunosc următoarele variante, mai puţin una. Care este
această variantă ?
a. fistulizare
b. acumulare de metaboliţi
c. distensie
5. Durerea de tip cauzalgie nu apare la nivel:
a. palmar
b. plantar
c. humeral
6. La omul normal, durerea se elaborează în paralel cu dezvoltarea individuală, pe fondul unor
componente:
a. psihofizice
xb. arhaice
c. complementare
7. Durerii elementare i se descriu fenomene de însoţire reprezentate prin (alegeţi varianta eronată):
a. reacţii respiratorii
xb. reacţia de fugă
c. midriază fixă
8. Care dintre afirmaţiile următoare, referitoare la durerea de tip nevralgic, nu este corectă ?
xa. are caracter subacut sau cronic
b. iradiază în teritoriul unuia sau mai multor nervi cranieni şi/sau spinali
c. este localizată de-a lungul traiectului unuia sau mai multor nervi cranieni şi/sau spinali
9. Terminaţiile nervoase libere, descrise ca receptori pentru durere, se caracterizează prin (alegeţi varianta
eronată):
a. au localizare difuză în tegumente
b. au localizare difuză în tendoane şi fascii
xc. sunt concentrate şi organizate la nivel periostal
10. Care sunt structurile anatomice cu cea mai mare densitate de terminaţii nervoase libere ?
xa. tegumente
b. tunica externă vasculară
c. muşchi
11. Declanşarea şi percepţia durerii presupune:
xa. existenţa şi acţiunea unui factor traumatic
b. dezorganizarea, temporară sau permanentă, a schemei corporale
c. modificatrea pH-ului local
12. Durerea elementară este însoţită de (alegeţi varianta eronată):
a. tuse şi strănut
xb. reacţii motorii de flexie
c. reacţii vasomotorii şi renale
13. Odontalgia poate fi de origine:
8

xa. dentară
b. gingivală
c. extradentară
14. Durerea din inflamaţii se datorează în principal:
a. pH-ului peste 7,2 în focarul inflamator
b. acumulării ionilor de calciu în focarul inflamator
xc. substanţelor chimice eliberate în focarul inflamator
15. Între elementele care ajută la precizarea diagnosticului în caz de durere abdominală, nu se regăseşte:
a. asocierea durerii cu efortul şi poziţia corpului
xb. raportul crizelor cu alimentaţia şi anotimpul
c. localizarea şi intensitatea durerii
16. Care dintre afirmaţiile, referitoare la nervul occipital, nu este reală ?
a. sunt descrişi doi nervi cu această denumire
b. emerg din trunchiul cerebral
c. părăsesc canalul medular prin găurile de conjugare C1 – C2
17. Stimulii dureroşi se mai numesc (alegeţi varianta eronată):
xa. algoceptori
b. algogeni
c. nociceptivi
18. Odontalgiile de cauză extradentară pot recunoaşte ca mecanism de declanşare (alegeţi varianta
eronată):
a. afecţiuni sinusale
xb. afecţiuni ale coloanei cervicale
c. afecţiuni maxilare sau linguale
19. Între cauzele durerii prin hipoxie-anoxie se citează următoarele, cu excepţia:
xa. oprirea fluxului sanguin muscular pentru 10-15”
b. oxigenul este insuficient la nivel tisular
c. substanţele rezultate în urma catabolismului nu se elimină complet
20. Implicarea trunchiului cerebral şi diencefalului în percepţia senzaţiei dureroase este demonstrată prin
următoarele manifestări de însoţire, cu excepţia:
xa. reacţiilor termoreglatoare
b. reacţiilor pupilare şi sudorale
c. reacţiilor vasculare şi cardio-acceleratoare
21. Care dintre următoarele variante este cea corectă, referitor la calea de conducere a senzaţiei
dureroase ?
a. fibrele C nemielinizate au diametrul sub 10 μ şi conduc impulsuri cu viteze de 2-5
m/secundă
xb. fibrele mielinizate au diametre de 2-16 μ şi conduc excitaţia cu 10-120 m/secundă
c. fibrele B sunt vegetative, postganglionare şi transmit durerile cu punct de plecare la nivel
visceral
22. Caracterul şi intensitatea durerii sunt dependente de (alegeţi varianta eronată):
xa. lungimea axonilor neuronilor transmiţători
9

b. excitabilitatea neuronilor
c. proprietăţile agentului algogen
23. Care dintre afirmaţiile următoare, referitoare la fibrele nervoase mielinizate este falsă ?
a. conduc excitaţia cu 10-120 m/secundă
b. transmit durerea acută
xc. transmit durerile cu punct de plecare la nivel visceral
24. Senzaţia particulară neplăcută este analizată la nivel:
xa. talamic
b. cerebelos
c. cortical
25. Cefaleea de cauză vasomotorie se caracterizează prin (alegeţi varianta eronată):
a. este cea mai frecventă formă de cefalee
b. ar fi urmarea unui spasm vascular paroxistic
xc. ar fi urmarea excitării simpaticului dorso-lombar
26. Durerea de tip claudicaţie intermitentă are următoarele caracteristici (alegeţi varianta eronată):
xa. cea mai frecventă localizare este musculatura umărului
b. este descrisă ca simptom major în arteriopatiile obliterante
c. în stadiile iniţiale se descrie sub forma paresteziilor la limita durerii
27. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la teoria angiospastică nu este adevărată ?
a. încearcă să explice mecanismul durerii de tip migrenos
b. vasoconstricţia apare după excitarea simpaticului ervical
c. se bazează pe date experimentale
28. Nevralgia de trigemen se însoţeşte de (alegeţi varianta eronată):
a. lăcrimare
xb. uscăciunea mucoaselor oro-nazale
c. fotofobie
29. În încercarea de diminuare a stimulului algogen se recurge la:
a. diminuarea stimulului algogen prin atitudine antalgică
b. îndepărtarea agentului patogen prin reacţii de flexie
c. agresivitate
30. Impulsurile dureroase plecate din miocard sunt conduse pe calea:
a. ramurilor plexului brahial
xb. nervului vag
c. nervilor toracici 1 – 4
31. În sindroamele radiculare spondilogene se produce (alegeţi varianta eronată):
a. adoptarea de către pacient a unor posturi antalgice
xb. alterarea tecii Schwann
c. compresia de către discul intervertebral herniat a rădăcinilor nervoase
32. În odontalgiile cu origine dentară se incriminează în apariţia durerii (alegeţi varianta eronată):
a. pH-ul local variabil
1

xb. excitaţii aparent nesemnificative la nivelul feţei, capului, cavităţii bucale cel mai frecvent
expunerea la frig
c. prezenţa unor mediatori chimici particulari
33. Stimulii declanşatori ai cauzalgiei pot fi (alegeţi varianta eronată):
a. căderea părului
b. zgomot
c. vibraţii
34. La nivelul extremităţii cefalice, sensibilitatea dureroasă are ca puncte de plecare (alegeţi varianta
eronată):
xa. cea mai mare parte din meninge
b. urechea medie
c. sinusurile paranazale
35. Dintre părţile moi, considerate puncte de pornire ale durerii reumatismale cu origine extraarticulară nu
fac parte:
xa. capsula articulară
b. tendoanele
c. musculatura periarticulară
36. Durerile colecistice şi hepatice iradiază cu predilecţie în zona (alegeţi varianta eronată):
a. umărul drept
b. în zona interscapulo-vertebrală dreaptă
xc. cotul şi pumnul drept
37. Reacţiile dureroase ale peritoneului inflamat sunt accentuate de (alegeţi varianta eronată):
a. presiune intraabdominală crescută
b. mişcările respiratorii
xc. apărarea musculară
38. Creşterea presiunii intraabdominale, generatoare de durere, poate fi realizată prin (alegeţi varianta
eronată):
a. palpare
xb. spasme ale muşchilor peretelui abdominal
c. tuse
39. În reumatismele extraarticulare, durerea este mai frecvent localizată la nivelul: (alegeţi varianta
eronată):
a. muscular
xb. al paniculului adipos
c. capsular
40. La nivelul extremităţii cefalice, sensibilitatea dureroasă este mediată de mai multe sisteme cel mai
important fiind:
a. sistemul vagal
xb. sistemul trigeminal
c. sistemul facial
41. Obstrucţia orificiilor viscerelor cavitare abdominale determină:
a. tulburări circulatorii
1

b. acumulare de cataboliţi
xc. fenomene dureroase tip colică
42. Reacţiile dureroase ale peritoneului inflamat se însoţesc de:
xa. spasme musculare reflexe
b. manifestări colicative
c. hipersecreţie pancreatică şi biliară
43. Care sunt afirmaţiile care caracterizează receptorii periferici pentru durere la nivel visceral (alegeţi
varianta eronată):
a. sunt relativ rari
xb. realizează o percepţie precisă a fenomenelor algice
c. prelungirile acestor receptori iau calea nervilor viscerali vegetativi
44. Tonusul muscular crescut, din sindroamele radiculare spondilogene, este responsabil de:
xa. generarea unor mecanisme psihice
b. generarea unor mecanisme biochimice
c. ischemia algogenă
45. Cefaleea din cursul bolilor generale este citată frecvent ca simptom în (alegeţi varianta eronată):
xa. unic la sfârşitul bolii
b. major pe parcursul bouu
c. însoţitor în boli infecto-contagioase
46. Impulsurile dureroase pleacă din miocard pe calea:
a. nervilor cranieni X – XII
b. nervilor cardiaci
c. nervilor toracici 1 – 4
47. Acumularea de metaboliţi în miocard se realizează de obicei prin:
a. scăderea pH-ului tisular
xb. desfăşurarea activităţii contractile în condiţii de ischemie
c. modificarea frecvenţei cardiace şi a forţei de contracţie
48. Durerea de tip claudicaţie (alegeţi varianta eronată):
xa. Este descrisă ca simptom major în arteriopatiile obliterante ale membrelor superioare
b. în perioada de stare este episodică
c. în stadiile iniţiale este descrisă sub formă de parestezii
49. Teoria vasodilataţiei consideră migrena ca fiind consecinţa (alegeţi varianta eronată):
xa. dilatării a pereţilor arterelor faciale şi linguale
b. dilatării a pereţilor arterelor carotidelor externe
c. dilatării a pereţilor arterelor temporală, occipitală, meningee
50. Factorii declanşatori ai nevralgiei de trigemen afectează:
a. ganglionii spinali cervicali
b. neuronii bulbo-cervicali ai trigemenului
c. nucleii bazali
51. Teoria edemului cu privire la mecanismul de producere a migrenelor se bazează pe:
xa. existenţa unui spasm vascular paroxistic pe unul sau mai multe vase intracraniene
1

b. faptul că, artera temporală este dilatată şi dureroasă
c. date experimentale potrivit cărora criza migrenoasă debutează după administrarea unor
substanţe care cresc permeabilitatea pereţilor vasculari
52. Disfuncţiile sistemului nervos vegetativ, incriminate în declanşarea episodului migrenos, se manifestă
prin:
xa. tulburarea relaţiilor cortico-subcorticale şi viscerale
b. cauze declanşatoare organice
c. apariţia unor procese înlocuitoare de spaţiu
53. Senzaţia de suferinţă se desăvârşeşte la nivelul etajelor nervoase (alegeţi varianta eronată):
xa. bulbo-pontin
b. talamice
c. structurile nervoase centrale
54. Nevralgiile se manifestă (alegeţi varianta eronată):
a. sub forma unor crize intense
xb. prin deficit neurologic
c. sub forma unei dureri localizate de-a lungul traiectului unuia sau mai multor nervi
cranieni şi/sau spinali
55. La om durerea (alegeţi varianta eronată):
xa. este doar o reacţie fiziologică simplă
b. a făcut salt fiziologic
c. se reflectă în cel de-al doilea sistem de semnalizare
56. Reflexele medulare declanşate de durere sunt de tip (alegeţi varianta eronată):
a. de flexie
b. de apărare
xc. de pierdere a conştienţei
57. Perioada refractară care urmează puseului dureros în nevralgia de trigemen se caracterizează prin:
a. pe parcursul său durerea nu mai poate fi declanşată
b. prezenţa fotofobiei si rigidităţii cervicale
c. prezenţa lăcrimării şi hipersalivaţiei
58. Senzaţia particulară neplăcută este analizată la nivelul:
a. sistemului limbic
b. cortexului
xc. talamusului
59. La copil, senzaţia de disconfort se asociază cu:
xa. senzaţia de disconfort se asociază cu acţiunea stimulului nociceptiv
b. este percepută necondiţionat
c. este percepută ca disconfort la nivel dorso-lombar
60. Secreţiile pancreatice produc durere, la deversarea lor în cavitatea abdominală, datorită:
xa. conţinutului bogat în enzime
b. acţiunii puternic fibrozante
c. creşterii volumului abdominal
1

61. Durerea membrului „fantomă” cedează la:
a. antialgice
xb. sedative
c. antiinflamatorii
62. Caracterele durerii în amputaţii sunt (alegeţi varianta eronată):
a. presiune
xb. prurit
c. arsură
63. Reacţia organismului la durere se manifestă prin (alegeţi varianta eronată):
xa. frecvent apare hipotensiune ortostatică
b. alterarea memoriei, atenţiei, voinţei
c. inhibiţie respiratorie
64. Durerea membrului „fantomă” se manifestă ca (alegeţi varianta eronată):
a. înţepătură
xb. distensie
c. parestezie
65. Prin ce se caracterizează durerea de amputaţie la copilul sub un an ?
xa. lipseşte în cazul copiilor cu agenezii segmentare
b. este difuză în defecte de mielinizare
c. lipseşte în cazul copiilor cu amputaţii intrauterine
66. În ce situaţii durerea membrului fantomă nu se manifestă ?
a. la pacienţi cu Altzheimer
b. la pacienţi cu diabet
xc. la pacienţi de vârste mici (nou-născuţi)
67. Tulburările endocrine care însoţesc fenomenul dureros se datorează:
a. inapetenţei şi lipsei aportului alimentar
xb. tulburărilor vegetative
c. abuzului medicamentos
68. Care este varianta corectă referitoare la circumstanţele de apariţie a durerii din amputaţii ?
a. episoadele dureroase nu pot fi prevăzute
b. se datorează eforturilor intelectuale susţinute
c. se preungesc până la instituirea tratamentului
69. Care sunt mecanismele prin care este explicată apariţia durerii în segmentul amputat ?
a. nervoase
b. pornesc din sistemul limbic
c. sunt provocate de surmenaj
70. Cum poate fi descrisă durerea de segment amputat (alegeţi varianta eronată):
a. înţepătură
b. crampă
c. durere fulgurantă
71. Între circumstanţele de apariţie ale durerii prin hipoxie-anoxie se citează următoarele, cu excepţia:
1

a. spasme musculare
b. embolii sau tromboze
xc. fracturi
72. Adaptabilitatea lentă a terminaţiilor nervoase explică:
a. variaţiile individuale, în cazul aceluiaşi tip de durere
b. persistenţa senzaţiei dureroase şi după încetarea acţiunii stimulului nociceptiv
c. localizarea imprecisă în suprafaţă a durerii
73. Stimulul algogen în sindroamele radiculare spondilogene este reprezentat de:
xa. iritaţia fibrelor nervoase aferente de tip γ
b. iritaţia formaţiunilor periarticulare humerale
c. iritaţia sistemului ligamentar periarticular
74. Descărcarea de noradrenalină determină
a. apariţia unor tulburări de deglutiţie
xb. apariţia fenomenelor vegetative
c. apariţia contracţiilor involuntare ale musculaturii
75. La nou-născut schema corporală nu conţine (alegeţi varianta eronată):
xa. schema extremităţii cefalice
b. schema tronculară
c. schema membrelor
76. Care dintre următoarele afirmaţii, referitoare la schema somatognozică, nu este corectă:
xa. se dezorganizează în condiţii de stress emoţional
b. se dezorganizează la acţiunea stimulilor algogeni
c. este incompletă la nou-născut
77. La nou-născut, senzaţia dureroasă este percepută
a. necondiţionat
b. condiţionat
78. Limita dintre organism şi mediul înconjurător se referă la (alegeţi varianta eronată):
xa. schema stereognozică
b. schema somatognozică
c. schema corporală
79. Schema corporală mai este denumită:
a. stereognozică
xb. somatognozică
c. stereometrică
80. Declanşarea şi percepţia durerii presupune (alegeţi varianta eronată):
a. dezorganizarea temporară a schemei corporale
xb. dezorganizarea permanentă, a schemei corporale
c. dezorganizarea intermitentă a schemei corporale
81. Canalul Guyon este altă denumire a:
xa. tunelului carpian
1

b. tunelului ulnar
c. ambele variante sunt greşite
82. Sindromul de tunel carpian se produce:
a. prin compresii asupra structurilor nervoase care trec prin canalul carpian dinspre antebraţ
către mână
b. datorită colecţiilor sau hematoamelor care se organizează la acest nivel
83. Sindromul de tunel carpian:
xa. poate însoţi tromboza arterei mediane
b. apare prin compresia nervului antebrahial cutanat lateral în urma unor eforturi maximale
de ridicare
84. Neuropatia acută ulnară se datorează:
a. fracturilor în treimea distală a humerusului
b. fracturilor de antebraţ distal
c. mişcărilor de pronaţie cu cotul extins
85. În compresiile nervului musculocutanat sau ale nervului antebrahial cutanat lateral, durerea (alegeţi
afirmaţia corectă):
a. interesează regiunea epicondiliană
b. este de tip presiune sau greutate în membrul superior respectiv
c. limitează mişcările de extensie a cotului
86. Durerea din compresiile nervului musculocutanat sau ale nervului antebrahial cutanat lateral:
a. iradiază pe faţa medială a antebraţului
b. iradiază pe faţa laterală a antebraţului
c. iradiază pe faţa laterală a braţului
87. Sindromul de tunel carpian apare ca urmare a:
xa. fracturilor de antebraţ distal
b. tenosinovitelor muşchilor flexori ai mâinii şi degetelor
88. Radiculopatia cervicală se datorează compresiei mecanice asupra rădăcinilor nervoase:
a. C5 şi C6
b. C3 şi C5
c. C2 şi C3
89. Care dintre afirmaţiile următoare, referitoare la amiotrofia nevralgică a membrului superior, nu este
reală?
xa. este datorată denervării musculare al cărei mecanism nu este cunoscut
b. se însoţeşte frecvent de tulburări de sensibilitate (hipoestezie) la nivelul umărului,
antebraţului şi mâinii
c. se manifestă prin durere de tip acut, cu caracter de arsură sau junghi
90. Care dintre următoarele afecţiuni neurologice periferice poate însoţi vasculitele sistemice, diabetul
zaharat, sau scleroza mutiplă?
xa. mononevrita multiplex
1

b. compresiile nervului musculocutanat sau ale nervului antebrahial cutanat lateral
c. radiculopatia cervicală
91. Care dintre caracterele durerii din sindromul umăr-mână, enumerate mai jos nu este corect?
xa. dispare în timp, sau după tratament cu analgetice
b. se extinde treptat
c. are caracter de arsură
92. Care dintre următoarele afirmaţii, referitoare la reacţia de flexie declanşată de durere este adevărată?
a. apare datorită leziunilor din ţesuturile moi prin acţiunea factorilor agresori
b. nu poate fi cuantificată
c. dispare la câteva minute de la încetarea stimulului
93. Sindromul dureros regional complex este o altă denumire pentru (alegeţi varianta eronată):
a. atrofia Sudeck
b. sindromul umăr-mână
xc. algodistrofie tronculară
94. Care dintre afecţiunile următoare, ce interesează membrul superior, dispare fără tratament specific
după cel puţin doi ani?
xa. amiotrofia nevralgică
95. În care dintre afecţiunile următoare durerea nu depinde de mobilizarea membrului superior?
xa. neuropatia acută ulnară
c. radiculopatia cervicală
96. În care dintre afecţiunile următoare durerea apare sau se intensifică la mobilizarea gâtului?
a. infarctul miocardic acut
xb. radiculopatia cervicală
c. sindromul umăr-mână
97. Compresia rădăcinii C7 determină:
a. apariţia durerii şi tulburărilor de sensibilitate la nivelul degetelor I-IV
b. apariţia durerii şi tulburărilor de sensibilitate pe marginea radială a mâinii
98. În urma unor eforturi maximale de ridicare, a unor eforturi intense, menţinute în timp, sau după
fracturi distale humerale se poate produce:
a. compresie a nervului musculocutanat
b. compresie a nervului antebrahial cutanat lateral
99. Durere şi paresteziile cu sediul la nivelul pumnului, şi degetelor I-IV fac parte din tabloul clinic al:
a. sindromului de tunel ulnar
b. sindromului de tunel carpian
100. Cariile dentare complicate cu pulpită şi/sau parodontită se pot însoţi de (alegeţi varianta eronată):
1

a. lăcrimare, fotofobie, congestia feţei, hipersudoraţie, spasme palpebrale
xb. afectări motorii de tipul hipotoniei mâinii şi tulburărilor de coordonare
c. rinite, otalgii, lipotimii, cefalee, crize hipertensive, convulsii, sincope
101. Sindromul de tunel carpian se datorează (alegeţi varianta eronată):
xa. fracturilor de braţ distale
b. unor compresii asupra structurilor nervoase
c. unor luxaţii la nivelul carpului
102. Sindromul de tunel carpian se datorează:
xa. fracturilor osului semilunar
b. fracturilor de antebraţ
c. fracturilor de braţ
103. Durerea în sindromul de tunel carpian se însoţeşte de (alegeţi varianta eronată):
a. arsură
b. parestezie
c. junghi
104. Care dintre următoarele afirmaţii, referitoare la sindromul de tunel carpian este incorectă?
a. se datorează colecţiilor sau hematoamelor care se organizează la nivelul oaselor carpiene
b. poate însoţi tromboza arterei mediane
xc. se manifestă prin parestezii pe faţa posterioară a antebraţului
105. Artritele septice regionale pot fi cauza producerii:
a. creşterii vitezei de conducere nervoase
b. scăderii vitezei de conducere nervoase
c. nu s-a observat o corelaţie între acest tip de artrite periferice şi modificarea vitezei de
conducere la nivelul nervilor regionali
Fiziopatologia APARATULUI CARDIOVASCULAR
1. În insuficienţa cardiacă, debitul cardiac:
a. nu se modifică
xb. scade
c. creşte
2. În insuficienţa cardiacă, viteza de circulaţie a sângelui:
a. nu se modifică
xb. scade
c. creşte
3. În insuficienţa cardiacă, presiunea venoasă:
a. nu se modifică
b. scade
xc. creşte
4. În insuficienţa cardiacă, presiunea intracardiacă:
a. nu se modifică
b. scade
1

xc. creşte
5. În insuficienţa cardiacă, consumul de oxigen:
a. nu se modifică
b. scade
c. creşte
6. În insuficienţa cardiacă, masa sanguină totală:
xa. nu se modifică
b. scade
c. creşte
7. Insuficienţa ventriculară stângă:
xa. este o formă clinică a insuficienţei cardiace
b. este o formă clinică a insuficienţei circulatorii
c. este o formă clinică a insuficienţei cardiace globale
8. Insuficienţa ventriculară dreaptă:
c. este o formă clinică de hipoxie periferică
9. Insuficienţa cardiacă globală:
c. este o formă clinică de hipoxie periferică
10. Astmul cardiac:
a. este o formă clinică a insuficienţei cardiace
b. este o formă clinică a insuficienţei ventriculare stângi
xc. este o formă clinică a insuficienţei ventriculare drepte
11. Edemul pulmonar acut:
xa. este o formă clinică a insuficienţei ventriculare stângi
b. este o formă clinică a insuficienţei cardiace
c. este o formă clinică a insuficienţei ventriculare drepte
12. Cardiopatia ischemică se clasifică în:
xa. cardiopatie ischemică dureroasă şi cardiopatie ischemică nedureroasă
b. angină pectorală şi infarct
c. angina pectorală, sindrom intermediar şi infarct
13. Cardiopatia ischemică dureroasă se clasifică în:
a. angină pectorală, infarct şi moarte subită
b. angină pectorală şi infarct
xc. angina pectorală, sindrom intermediar şi infarct
14. Cardiopatia ischemică nedureroasă se manifestă prin:
a. modificări ECG şi moarte subită
b. insuficienţă cardiacă şi tulburări de ritm
xc. insuficienţă cardiacă, tulburări de ritm, modificări ECG şi moarte subită
1

15. Cauza cardiopatiei ischemice este:
xa. insuficienţă coronariană
b. insuficienţă cardiacă
c. o tulburare de ritm
16. Insuficienţa cardiacă, tulburările de ritm, modificările ECG şi moartea subită sunt manifestări ale:
a. cardiopatiei ischemice dureroase
xb. cardiopatiei ischemice nedureroase
c. insuficienţei aortice
17. Cauza cea mai frecventă a cardiopatiei ischemice este:
a. o tulburare de ritm
xb. ateroscleroza arterelor coronare
c. insuficienţa aortică
18. În infarctul miocardic aspectul esenţial este:
a. leziunea
b. ischemia
xc. necroza
19. Hipertensiunea arteriala (HTA) se clasifică, din punct de vedere etiologic, în:
xa. esenţială şi secundară
b. esenţială, primară şi secundară
c. esenţială şi primară
20. În hipertensiunea arterială, TA maximă (sistolică) are valoarea:
a. peste 160 mm Hg
b. peste 100 mm Hg
xc. peste 140 mm Hg
21. TA minimă (diastolică) indică hipertensiunea arterială, atunci când are valoarea:
xa. peste 90 mmHg
b.peste 100 mmHg
c.peste 110 mmHg
22. Cea mai frecventă formă de hipertensiune arterială secundară este:
a. HTA renală
b. HTA din feocromocitom
c. HTA din sindromul Cushing
23. Feocromocitomul este:
a. o tumoră a hipofizei
xb. o tumoră a glandei medulosuprarenale
c. o tumoră a glandei corticosuprarenale
24. În feocromocitom creşte secreţia de:
xa. adrenalină şi noradrenalină
b. aldosteron
c. vasopresină
2

25. Valoarea normală a tensiunii arteriale sistolice (maxime) este mai mare sau egală cu:
xa. 100 mm Hg
b. 140 mm Hg
c. 90 mm Hg
26. Valoarea normală a tensiunii arteriale sistolice (maxime) este mai mică sau egală cu:
a. 160 mm Hg
xb. 140 mm Hg
c. 100 mm Hg
27. În sindromul Cushing creşte secreţia de:
xa. cortizol
b. aldosteron
c. glucagon
28. În sindromul Conn creşte secreţia de:
a. cortizol
xb. aldosteron
c. glucagon
29. Hipertensiunea arterială apare în:
xa. sindromul Cushing
b. sindromul Conn
c. variantele A si B sunt corecte
30. În HTA renală mecanismul fiziopatologic de bază este:
xa. sistemul renină - angiotensină
b. creşterea sintezei de aldosteron
c. creşterea presiunii în artera renală
31. Renina este:
a. un hormon
b. un mediator chimic
c. o enzimă
32. Angiotensina II are efect:
a. vasodilatator
xb. vasoconstrictor
c. anti-aldosteron
33. Angiotensinogenul este:
a. un hormon
b. un mediator chimic
xc. substratul asupra căruia acţionează renina
34. Tetanosul se poate manifesta clinic prin:
xa. creşterea tensiunii arteriale
b. scăderea tensiunii arteriale
c. şoc anafilactic
35. Medicamentele simpatomimetice:
2

xa. cresc tensiunea arterială
b. nu modifică tensiunea arterială
c. scad tensiunea arterială
36. Hemoragiile cerebrale însoţite de hipertensiune intracraniană:
a. scad tensiunea arterială
b. cresctensiunea arterială
c. nu modifică tensiunea arterială
37. Traumatismele craniocerebrale insoţite de hipertensiune intracraniană:
a. scad tensiunea arterială
b. cresc tensiunea arterială
38. Leziunile medulare complete deasupra segmentului T6 pot determina:
a. creşterea tensiunii arteriale
c. variantele A şi B sunt corecte
39. In tetanos poate apărea HTA prin:
xa. hiperactivitate simpatică
b. hiperactivitate parasimpatică
c. creşterea sintezei de aldosteron
40. Randamentul activităţii contractile a miocardului creşte (alegeţi varianta greşită):
xa. când creşte frecvenţa cardiacă
b. când distensibilitatea miocardului creşte
c. când tensiunea arterială creşte
41. În sindromul Cushing, în peste 85% din cazuri:
xa. creşte tensiunea arterială
b. scade tensiunea arterială
c. nu se modifică TA
42. În coarctaţia de aortă:
c. nu se modifică TA
43. În stenoza arterei renale:
c. nu se modifică tensiunea arterială
44. În feocromocitom:
c. nu se modifică tensiunea arterială
45. Cea mai frecventă formă de HTA este:
a. HTA renală
2

xb. HTA esenţială
c. HTA secundară
46. În nefropatii, sistemul renină – angiotensină este:
a. inhibat
xb. activat
c. nemodificat
47. În stimularea sistemului nervos vegetativ simpatic:
c. tensiunea arterială nu se modifică
48. În stimularea sistemului nervos vegetativ parasimpatic:
a. creşte tensiunea arterială
xb. scade tensiunea arterială
c. tensiunea arterială nu se modifică
49. Rezistenţa periferică crescută determină:
xa. creşterea tensiunii arteriale
c. menţinerea nemodifictă a valorilor tensiunii arteriale
50. Debitul cardiac scăzut:
xb. scade tensiunea arterială
51. Vâscozitatea sanguină scăzută:
xc. nu modifică tensiunea arterială
52. Elasticitatea scăzută a pereţilor arteriali:
53. Angiotensina II:
a. nu modifică secreţia de aldosteron
b. scade secreţia de aldosteron
xc. creşte secreţia de aldosteron
54. Corticosteroizii:
a. scad volemia
xb. cresc volemia
c. nu modifică volemia
55. Volemia crescută:
2

56. În coarctaţia de aortă, sistemul renină – angiotensină este:
a. inhibat
xb. activat
c. nemodificat
57. În sindromul Cushing:
a. scade volemia
xb. creşte volemia
c. nu se modifică volemia
58. În sindromul Conn:
a. scade volemia
xb. creşte volemia
c. nu se modifică volemia
59. HTA esenţială se mai numeşte şi:
a. HTA renală
b. HTA endocrină
xc. primitivă
60. HTA reprezintă creşterea:
a. presiunii arteriale sistolice
b. presiunii arteriale diastolice
xc. oricărei componente (sistolice şi/sau diastolice)
61. Hipotensiunea arterială se caracterizează prin:
xa. scăderea TA sistolice sub 100 mm Hg
b. scăderea TA sistolice sub 90 mm Hg
c. scăderea TA sistolice sub 80 mm Hg
62. Hipotensiunea arterială se caracterizeaza prin:
xa. scăderea TA sistolice sub 100 mm Hg
b. scăderea TA diastolice sub 80 mm Hg
c. scăderea TA diastolice sub 60 mm Hg
63. Sincopa este o formă de:
a. hipertensiune arterială
xb. hipotensiune arterială
c. hipocalcemie
64. În sincopă, starea de conştienţă:
xa. e suspendată temporar
b. nu se modifică
c. e uşor alterată
65. În sincopa vago – vagală, starea de conştienţă:
xa. e suspendată temporar
b. nu se modifică
c. e uşor alterată
2

66. Hipotensiunea ortostatică se datorează:
a. anemiei
b. hipocalcemiei
xc. hipertoniei vegetative
67. În lipotimie, starea de conştienţă:
a. e suspendată temporar
b. nu se modifică
xc. e uşor alterată
68. Sincopa micţională este de origine:
a. cardiacă
xb. nervoasă (neuroreflexă)
c. renală
69. Sincopa tusigenă este de origine:
a. cardiacă
b. nervoasă (neuroreflexă)
c. respiratorie
70. Sincopa cardiacă este cauzată de:
a. scăderea debitului cardiac
b. scăderea rezistentei periferice
c. scăderea volemiei
71. În insuficienţa adenohipofizară, TA:
a. creşte
b. nu se modifică
xc. scade
72. În insuficienţa corticosuprarenaliană cronică, TA:
a. creşte
b. nu se modifică
xc. scade
73. În insuficienţa tiroidiană, TA:
a. creşte
b. nu se modifică
xc. scade
74. În insuficienţa gonadică, TA cel mai frecvent:
a. creşte
b. nu se modifică
xc. scade
75. În miocardite cronice, tensiunea arterială:
a. creşte
b. nu se modifică
xc. scade
2

76. În stenoza aortică, tensiunea arterială:
xa. creşte
b. nu se modifică
c. scade
77. În stenoza mitrală, tensiunea arterială:
a. creşte
b. nu se modifică
c. scade
78. În insuficienţa ventriculară stângă, tensiunea arterială:
a. creşte
b. nu se modifică
c. scade
79. În pericarditele constrictive, tensiunea arterială:
a. creşte
b. nu se modifică
xc. scade
80. În boala Parkinson, tensiunea arterială cel mai frecvent:
a. creşte
b. nu se modifică
c. scade
81. În hipertensiunea arterială malignă:
a. se înregistrează valori sistolice de 150-160 mmHg
xb. creşte secreţia de renină şi aldosteron
c. valorile diastolice nu depăşesc 120mmHg
82. În hipotensiunea ortostatică idiopatică apare:
a. creşterea tonusului musculaturii netede din tunica medie
b. mărirea tensiunii fibrelor elastice
xc. tulburarea vegetativă
83. Hipertensiunile esenţiale sunt consecinţa intervenţiei unor multiplii factori etiologici, cu excepţia:
xa. diminuării tonusului musculaturii netede din tunica medie
b. diminuării volemiei, însoţită de creşterea volumului lichidelor extracelulare
c. factorilor neurogeni şi psihologici
84. În cazurile de hipotensiune arterială esenţială, mecanismele de reglare a presiunii sângelui în artere,
arteriole şi capilare sunt (alegeţi varianta greşită):
xa. hipoglicemie, hipocalcemie
b. hipofuncţie hipofizară
c. simpaticotonie
85. Datorită alungirii fibrelor miocardice în diastolă, fiecare sarcomer:
a. îşi măreşte calibrul
b. se poate contracta până la 2,2 – 2,4μ
c. îşi micşorează randamentul de contracţie
2

86. Se apreciază că limita inferioară normală a tensiunii arteriale sistolice s-ar situa în jurul valorii de
(alegeţi varianta greşită):
a. 100-105 mmHg
b. cu 30 - 40 mm Hg, sub nivelul tensional de bază al bolnavului
xc. 60 mmHg
87. Valorile scăzute ale tensiunii arteriale determină (alegeţi varianta eronată):
a. diminuarea forţei de contracţie
xb. creşterea debitului cardiac
c. alungirea duratei fazei izotonice a contracţiei fibrelor
88. Hipertensiunea arterială esenţială stabilă este caracterizată printr-un tablou hemodinamic care
cuprinde:
a. vasodilataţie în teritoriul vaselor mari
xb. creşterea rezistenţei vasculare periferice
c. debit cardiac crescut
89. În epilepsia diencefalică vegetativă, tensiunea arterială:
xa. creşte
b. scade
c. nu se modifică
90. Hipertensiunea arterială malignă se caracterizează prin:
a. creşterea secreţiei de aldosteron
b. creşterea secreţiei de renină
91. Noţiunea de sindrom intermediar se suprapune peste cea de:
a. preinfarct
b. angină instabilă
92. În hipertensiunea esenţială labilă se înregistrează valori de:
a. 150-160 mmHg pentru valoarea sistolică
b. 90-100 mmHg pentru cea diastolică
93. Ateroscleroza arterelor coronare produce:
a. rigidizarea vaselor mijlocii
b. ocluzia vaselor mari
94. Care dintre afirmaţiile următoare, referitoare hipertensiunea arterială secundară este falsă?
a. este consecinţa hiperactivităţii unora dintre mecanismele care intervin în condiţii
fiziologice în controlul tensiunii arteriale sistemice
xb. se datorează scăderii volemiei, consecutiv descărcărilor crescute de corticosteroizi, în
sindroamele Conn şi Cushing
c. evoluează ca un simptom în cadrul tabloului clinic a numeroase afecţiuni
95. În cardiopatia ischemică cronică dureroasă, manifestările algice apar după:
xa. expunere la condiţii meteorologice inadecvate bolnavilor
2

b. valori tensionale uşor crescute
c. creşterea moderată a rezistenţei vasculare periferice, dar cu debit cardiac normal
96. Angina de tip Prinzmetal se caraterizează prin:
xa. apare de obicei la tineri
b. prezenţa pe traseul ECG a undei Q, care persistă tot restul vieţii
c. apare de la o diminuare permanentă a lumenului coronarian de peste 30%
97. Angina prin spasm coronarian (alegeţi varianta corecttă):
a. se mai numeşte sindrom intermediar
xb. se mai numeşte angina de tip Prinzmetal
c. se mai numeşte ateroscleroza arterelor coronare
98. Ischemia miocardică poate fi consecinţa (alegeţi varianta greşită):
xa. unor ascensiuni tensionale cu torace blocat
b. unor leziuni sau obstrucţii ale arterelor coronariene
c. unor modificări ale metabolismului miocardic
99. Poliomielita anterioară acută se poate însoţi de:
xa. Hipertensiune arterială secundară
b. Hipertensiune arterială esenţială labilă
c. Hipotensiune şi hipoglicemie
100. Valoarea maximă sau sistolică a tensiunii arteriale dă indicaţii despre:
a. activitatea contractilă a miocardului ventricular
xb. rezistenţa opusă sângelui de patul arteriolar
c. nici una dintre variante nu este corectă
101. Valoarea minimă, sau diastolică a tensiunii arteriale dă indicaţii despre:
xa. activitatea contractilă a miocardului ventricular
b. rezistenţa opusă sângelui de patul arteriolar
102. Noţiunea de rezervă coronariană se referă la:
a. fluxul coronarian în condiţii bazale
b. fluxul coronarian în situaţiile în care există necesităţi nutritive miocardice maximale
xc. diferenţa dintre aceste două valori extreme
103. Diagnosticul pozitiv de hipertensiune arterială primară (esenţială) se stabileşte în mod obişnuit:
xa. prin excluderea succesivă a celorlalte cauze care ar putea determina creşteri ale tensiunii
arteriale
b. după trei măsurători succesive
c. dacă valorile crescute persistă minimum trei luni
104. Semnele caracteristice electrocardiografice ale anginei pectorale sunt (alegeţi varianta falsă):
a. supradenivelare a segmentului ST
b. subdenivelare a segmentului ST
xc. nici una dintre variante nu este corectă
105. La cardiacii decompensaţi, rinichiul ajunge să primească o cantitate de sânge echivalentă cu:
a. 35 – 40 % din debitul cardiac de efort
2

b. 20 – 25 % din debitul cardiac
xc. 7 – 8 % dintr-un debit diminuat
106. Care dintre afecţiunile următoare evoluează cu hipertensiune arterială secundară (alegeţi varianta
incorectă):
a. coarctaţia aortei
b. sindromul Conn
xc. ambele variante sunt adevărate
107. Durerea în infarctul miocardic acut are următoarele caractere, mai puţin unul. Care este acesta?
a. are o mare intensitate
xb. cedează la medicaţia obişnuită a crizei anginoase
c. o durată neobişnuită – de ore sau zile
108. Insuficienţa cardiacă globală este caracterizată prin deficitul funcţional al:
xa. tuturor cavităţilor inimii
b. cavităţilor inimii drepte
c. ambelor cavităţi atriale
109. Apariţia simptomelor insuficienţei cardiace ca o consecinţă a stazei venoase, este explicată de:
a. teoria anterogradă
xb. teoria retrogradă
c. de nici una dentre ele
110. Presarcina poate fi considerată echivalentă:
xa. forţelor care se exercită asupra fibrelor musculare ale miocardului ventricular în timpul
umplerii diastolice
b. forţelor care se exercită asupra fibrelor musculare ale miocardului ventricular în timpul
contracţiei
111. În arteriopatii periferice, principala modalitate de antrenament este:
a. mersul
b. ciclismul
xc. antrenamentul la efort dozat
112. În recuperarea IMA sunt descrise:
a. două faze
xb. trei faze
c. patru faze
113. În IMA, faza I a recuperării se termină cu:
a. Încărcare de antrenament
b. Testare de efort
xc. Antrenament la efort dozat low-level
114. În hipertensiunea arterială stadiile III si IV tratamentul constă in:
a. asocierea blocantilor de ioni de calciu cu beta-blocanţi
b. asocierea diureticului cu beta-blocant
xc. orice asociere este permisă, în scopul scăderii valorilor tensionale
2

115. Tratamentul kinetic al IMA are ca element specific al programului fazei a II-a tardive:
a. introducerea antrenamentului la efort dozat
b. introducerea exercitiilor izometrice
xc. introducerea incărcării de antrenament de 7 MET
116. În tratamentul kinetic al arteriopatiilor sunt specificate următoarele indicaţii, mai puţin una:
xa. exerciţiile izometrice segmentare
b. exerciţiile în piscină
c. blocarea toraco-abdominală prin manevra Valsalva
117. În faza I a recuperării IMA se recomandă următoarele exerciţii, cu excepţia:
a. exerciţiilor de respiraţie
xb. exerciţiilor active rezistive
c. tehnicilor de relaxare
118. Înaintea fazei a II-a tardive din cadrul recuperării IMA se recomandă:
a. exerciţiilor de respiraţie
xb. exerciţiilor active rezistive
c. tehnicilor de relaxare
119. Hipertensivilor li se recomandă:
xa. antrenament la efort dozat
b. ascensiuni montane
c. hidroterapie hipertermă
120. În arteriopatii termoterapia este permisă?
a. doar regional, la nivelul obstrucţiei arteriale
b. doar regional, la nivel abdominal
xc. ambele variante sunt eronate
121. În prevenţia arteriopatiilor se recomandă:
a. regimul alimentar desodat
b. regimul alimentar sărac în proteine
xc. regimul alimentar sărac în lipide
122. Arteriopatia periferică apare cu frecvenţă mai mare în:
a. tulburări circulatorii periferice
b. tulburări circulatorii centrale
xc. diabet zaharat
123. Arteriopatia periferică beneficiază de:
a. tratament kinetic
b. tratament medicamentos
124. Arteriopatia periferică cronică are evoluţie (alegeţi varianta greşită):
a. insidioasă
xb. rapid evolutivă către gangrenă
c. cu agravare în pusee
125. În evoluţia arteriopatiei periferice cronice se descriu situaţiile (alegeţi varianta greşită):
3

xa. rămâne în stadiul de ischemie la efort
b. este progresivă
c. este o urgenţă medico-chirurgicală
126. Care dintre fazele evolutive ale arteriopatiilor periferice cronice este incorectă?
xa. Faza intermediară
b. Faza de ischemie la efort
c. Faza de gangrenă
127. Prin care dintre următorii factori intervine activitatea cardiacă în stimularea circulaţiei de întoarcere?
xa. presiunea exercitată la distanţă de pulsaţia vaselor sanguine arteriale
xb. aspiraţia atriului drept, în momentul umplerii diastolice
xc. aspiraţia toracică datorată contracţiei diafragmului şi efectului de vid pleural
128. Care dintre următorii factori favorizează procesul de flebotromboză (alegeţi varianta corectă):
a. procesul de flebotromboză nu depinde de temperatura ambientală
xb. temperatura crescută a mediului exterior
c. temperatura scăzută a mediului exterior
129. Care dintre următoarele variante reprezintă cea mai frecventă formă de arteriopatie?
a. a membrelor superioare
xb. a membrelor inferioare
c. a trunchiului
130. Între factorii ajutători ai circulaţiei venoase nu se regăseşte:
xa. contracţia musculară izometrică
b. contracţia musculară ritmică
c. pulsaţia arterelor
131. Care dintre următoarele variante referitoare la manifestările clinice ale tromboflebitelor nu este
corectă?
a. durere difuză
xb. durere abdominală
c. durere în membrul inferior
132. Între complicaţiile locale ale tromboflebitelor se regăsesc (alegeţi varianta greşită):
a. gangrene venoase
b. embolii pulmonare
xc. creşterea vitezei de sedimentare a hematiilor
133. Între complicaţiile generale ale tromboflebitelor se regăsesc (alegeţi varianta greşită):
a. afectarea venei cave inferioare
b. afectarea membrului inferior controlateral
134. Printre manifestările acute ale procesului de flebotromboză se numără (alegeţi varianta greşită):
xa. durerea provocată de decubit
b. durerea provocată la palpare
c. durerea continuă sau intermitentă
135. Printre sechelele tromboflebitelor se numără (alegeţi varianta greşită):
3

a. tulburări limfatice şi arteriale
b. elefantiazis
xc. pirozis
136. Printre sechelele tromboflebitelor se numără (alegeţi varianta greşită):
xa. varicele
b. emboliile pulmonare şi cerebrale
c. durerea permanentă în gambă
137. Semnul Homans reprezintă:
a. apariţia durerii la presiunea moletului
b. evidenţierea prin palpare a cordonului venos
xc. apariţia durerii la flexia piciorului
138. Printre factorii determinanţi ai fazei de flebotromboză se numără (alegeţi varianta greşită):
xa. factorii arteriali
b. factorii sanguini
c. leziunile parietale vasculare
139. Printre factorii declanşatori ai fazei de flebotromboză se numără (alegeţi varianta greşită):
xa. administrarea de cortizonice şi ACTH
b. medicaţia parenterală prelungită
c. traumatisme minore musculare
140. Printre factorii favorizanţi ai fazei de flebotromboză se numără (alegeţi varianta greşită):
a. fumatul
xb. stress-ul
c. complicaţiile embolice
141. Trombemboliile apar în mod excepţional la următoarele grupe de vârstă (alegeţi varianta greşită):
xa. vârsta a III-a
b. copii
c. tineri
142. Care dintre afirmaţiile următoare, referitoare la flebita membrelor superioare este corectă?
a. necesită diagnostic diferenţial cu PSH
xb. este foarte rară
c. apare mai frecvent la tineri
143. Care dintre afirmaţiile următoare, referitoare la tromboflebită este incorectă?
xa. se însoţeşte de durere intensă accentuată de tuse
b. se însoţeşte de durere intensă accentuată de pziiţia declivă
c. se însoţeşte de durere intensă accentuată de alimentaţie
144. Care dintre afirmaţiile următoare, referitoare la flebita membrelor superioare este corectă?
a. este extensivă
b. este o formă particulară de flebită
xc. se citează frecvent forma în basculă
145. Printre formele particulare ale tromboflebitei se numără (alegeţi varianta greşită):
a. flebitele obstetricale
3

xb. flebita membrelor superioare
c. tromboflebitele bilaterale
146. Alegeţi varianta corectă referitoare la mecanismul de apariţie a varicelor esofagiene:
a. apariţia şi agravarea unei hernii hiatale
xb. afectarea circulaţiei venoase hepatice
c. deschiderea comunicantelor porto-cave din teritoriul cav inferior
147. În cadrul complicaţiilor tromboflebitelor, în care dintre cazurile următoare boala are risc vital?
a. în cazul afectării regiunii lombare
b. în cazul afectării perineului
xc. în cazul flebitelor extensive
148. Alegeţi varianta corectă referitoare la mecanismul de apariţie a varicelor hemoroidale:
a. apariţia şi agravarea unei hernii hiatale
b. afectarea circulaţiei venoase hepatice
c. deschiderea comunicantelor porto-cave din teritoriul cav inferior
149. Alegeţi varianta incorectă referitoare la mecanismul de apariţie a varicelor membrelor inferioare:
xa. afectarea circulaţiei venoase hepatice
b. menţinerea îndelungată a posturii ortostatice
c. viteza mai mică de circulaţie a sângelui
150. Sistemul venos profund drenează sângele din teritoriul membrelor inferioare la un debit:
xa. lent
b. rapid
151. Prin sistemul venos profund se drenează un volum de sânge de:
a. 95% din debitul venos total
b. 85% din debitul venos total
c. 75% din debitul venos total
152. Ulcerele varicoase sunt complicaţii ale:
a. varicelor neglijate
xb. tromboflebitelor
c. flebitelor extensive
153. Durerea în faza de flebotromboză se atenuează:
a. dacă se suprapune durerii sciatice
xb. dacă se posturează membrele inferioare antidecliv
c. la compresia moletului
154. La pacienţii de sex feminin trombozele sunt favorizate de:
xa. utilizarea anticoncepţionalelor
b. predispoziţia la producerea leziunilor endoteliale vasculare
c. consum redus de lichide
155. Obezitatea creşte riscul de apariţie a tromboflebitelor prin:
a. modificarea echilibrului fluido-coagulant
xb. creşterea presiunii intraabdominale
3

c. particularităţile anatomiei vasculare
156. Renina este:
a. vehiculată de sânge
b. precursor al angiotensinogenului
xc. secretată de celulele juxtaglomerulare
157. Angiotensinogenul este:
a. vehiculat de sânge
b. cel mai puternic vasoconstrictor
xc. polimer al angiotensinei
158. În arteriopatii sunt permise următoarele tratamente fizioterapice, cu excepţia:
a. undelor ultrascurte
b. aplicatiilor de ultrasunete
c. magnetodiaflux
159. Se apreciază că limita inferioară normală a tensiunii arteriale sistolice s-ar situa în jurul valorii de:
xa. 100 mmHg
b. 90 mmHg
c. 60 mmHg
160. Semnele caracteristice electrocardiografice ale anginei pectorale sunt (alegeţi
varianta falsă):
a. subdenivelare a segmentului ST
xb. prezenţa pe traseul ECG a undei Q
c. unda T simetrică, negativă
161. Care dintre următorii factori favorizează procesul de flebotromboză (alegeţi varianta greşită):
xa. prima şi a doua copilărie
b. alimentaţia hiperproteică şi hiperlipidică, bogată în colesterol
c. anumite extracte biologice
a. poliglobuliile primitive sau secundare
xb. hipocoagulabilitatea sanguină
c. acumularea periviscerală a ţesutului adipos
a. utilizarea anticoncepţionalelor de către pacienţii de sex feminin
b. dilatarea lumenului venos
xc. afecţiunile cardio-pulmonare
xa. tulburările de apetit – anorexia şi bulimia
b. sindroamele mieloproliferative
c. ateroscleroza şi diabetul
a. neoplasmele viscerale, indiferent de localizare
b. infecţiile şi alergiile
3

xc. trombocitopeniile
166. Care sunt localizările tumorilor maligne care se însoţesc mai frecvent de tromboze?
xa. ovariană
b. esofagiană
c. osoasă
corectă?
xa. febră de 39-39,5°C
b. durere accentuată în puseuri
c. număr crescut de leucocite
corectă?
a. creşteri ale temperaturii locale
b. creşterea vitezei de sedimentare a hematiilor
xc. complicaţii articulare (hidartroză şi/sau hemartroză) manifestate la nivelul articulaţiilor
mari (şolduri şi umeri)
corectă?
xa. accelerări ale frecvenţei cardiace
b. edem cianotic, cartonat la nivelul leziunii
c. febră cu valori moderate 38,5-39ºC
corectă?
a. trombocitopenie
xb. tulburări digestive
c. insomnie
corectă?
a. astenie
xb. uremie
c. anorexie
172. În tromboflebitele membrelor inferioare durerea este resimţită mai frecvent:
xa. în gambă
b. la nivelul cisternei Pecquet
c. la nivel epigastric
173. În faza de flebotromboză, durerea se poate atenua:
xa. spontan, după câteva zile
b. în urma unor intervenţii chirurgicale la nivel abdominal
c. în sarcină
174. La pacienţii de sex feminin trombozele sunt favorizate de:
a. staza gastrică
xb. sarcina
3

175. La pacienţii de sex feminin trombozele sunt în principal favorizate de:
a. ciclul menstrual
xb. consumul de alcool
c. atonia arborelui vascular
176. Sfincterele precapilare (alegeţi varianta incorectă):
a. sunt localizate înaintea capilarelor
b. sunt stimulate de modificările pH-ului
xc. sunt formate din fibre musculare oblice conglomerate
177. Rolul sfincterelor precapilare este:
xa. de a repartiza preferenţial o cantitate limitată de sânge în teritoriile aflate în activitate la
un moment dat
b. de a detecta acumularea unor cantităţi mari de metaboliţi în ţesuturile aflate în activitate
c. niciuna dintre variante nu este corectă
178. Sfincterele precapilare sunt situate:
xa. la limita dintre teritoriul arteriolar şi cel capilar
b. între teritoriul arterial şi cel arteriolar
c. la limita dintre teritoriul capilar şi cel venos
179. Cantitatea totală a sângelui circulant din organismul uman este în medie de:
a. patru litri
b. 6000 ml
180. În condiţii normale, sfincterele precapilare sunt sunt acţionate de (alegeţi varianta incorectă):
a. cantitatea de metaboliţi din sânge
b. cantitatea de metaboliţi din ţesuturi
xc. cantitatea de oxigen din ţesuturi
181. Cantitatea de metaboliţi care se acumulează în ţesuturile aflate în activitate determină:
a. creşterea pH-ului local
xb. scăderea pH-ului local
c. nu modifică pH-ul local
182. Acidoza tisulară locală se realizează prin (alegeţi varianta incorectă):
a. acumularea de metaboliţi în zonele aflate în activitate
b. acumularea de bioxid de carbon şi acid lactic în zonele aflate în activitate
xc. creşterea cantităţii de oxigen în ţesuturile aflate în activitate
183. Sfincterele precapilare permit menţinerea irigaţiei (alegeţi varianta eronată):
a. în teritoriile aflate în activitate
b. în organele indispensabile vieţii
184. Organele vitale, a căror circulaţie şi nutriţie trebuie menţinute indiferent de zonele organismului care
trebuie irrigate preferenţial sunt:
a. inima, ficatul, creierul
3

b. plămânii, creierul rinichii
xc. creierul, inima, rinichii
185. Iritarea chemoreceptorilor locali determină (alegeţi varianta eronată):
xa. anoxie tisulară locală
b. stimularea sistemului nervos vegetativ parasimpatic producând vasodilataţie locală
c. deschiderea sfincterelor precapilare
186. Care dintre variantele următoare, referitoare la colapsul vascular sunt eronate?
a. apare când majoritatea sfincterelor precapilare sunt deschise
b. apare când sistemul nervos vegetativ simpatic este hiperton
c. apare când mecanismele de distribuţie a sângelui în teritoriile corporate sunt
nefuncţionale
187. Semnul Homans face parte din tabloul clinic al:
a. varicelor
xb. tromboflebitelor
c. flebotrombozelor
188. Afecţiunile cardio-pulmonare sunt considerate factori favorizanţi ai:
a. varicelor
b. tromboflebitelor
xc. flebotrombozelor
189. Trombogeneza este favorizată prin alterări parietale vasculare şi/sau modificări de coagulabilitate
sanguină în:
a. infecţii şi alergii
b. afecţiuni cardio-pulmonare
xc. poliglobulii primitive şi secundare
190. Afecţiunile cardio-pulmonare sunt considerate factori favorizanţi ai trombozelor venoase, datorită
unor modificări pe care le induc (alegeţi varianta corectă):
a. hipercoagulabilitate sanguină
b. poliglobulii secundare
Fiziopatologia RESPIRAŢIEI
1. Respiraţia cuprinde câteva etape fundamentale, în număr de:
a. 2
xb. 3
c. 4
2. Respiraţia cuprinde câteva etape fundamentale:
xa. alveolo-capilară, circulatorie şi tisulară
b. alveolo-capilară şi circulatorie
c. alveolo-capilară şi tisulară
3. Hipoxia este:
a. insuficienţa în aprovizionarea ţesuturilor cu oxigen
3

b. creşterea concentraţiei CO2 în sânge
xc. scăderea presiunii parţiale a oxigenului în aerul alveolar
4. Hipoxia hipoxică este:
a. creşterea concentraţiei CO2 în sânge
xb. scăderea presiunii parţiale a oxigenului in aerul atmosferic
c. scăderea presiunii parţiale a CO2 in aerul alveolar
5. Hipoxia hipoxică apare la:
a. altitudini peste 800 m
b. altitudini peste 1400 m
xc. altitudini peste 3000 m
6. Hipoxia prin tulburări ale aportului de oxigen are:
a. 3 forme
b. 4 forme
xc. 2 forme
7. Hipoxia prin tulburări ale aportului de oxigen are următoarele forme:
xa. Hipoxia hipoxică, hipoxia respiratorie
b. Hipoxia hipoxică, hipoxia respiratorie şi hipoxia histotoxică
c. Hipoxia respiratorie şi hipoxia histotoxică
8. Hipoxia hipoxică este (alegeţi varianta cea mai corectă dintre următoarele variante):
a. hipoxia prin tulburări ale transportului gazelor respiratorii în sânge
xb. determinată de scăderea presiunii parţiale a oxigenului în aerul atmosferic
c. hipoxia prin tulburări ale procesului de folosire a oxigenului de către ţesuturi
9. Hipoxia histotoxică este:
b. determinată de scăderea presiunii parţiale a oxigenului în aerul atmosferic
xc. hipoxia prin tulburări ale procesului de folosire a oxigenului de către ţesuturi
10. Hipoxia de transport este:
xa. hipoxia prin tulburări ale transportului gazelor respiratorii în sânge
b. determinată de scăderea presiunii parţiale de transport a oxigenului în aerul atmosferic
c. hipoxia prin tulburări ale procesului de transport a oxigenului de către ţesuturi
11. Hipoxia respiratorie este:
xb. hipoxia prin tulburări ale aportului de oxigen
c. hipoxia prin tulburări ale procesului de folosire a oxigenului de către ţesuturi
12. Hipoxia respiratorie este determinată de:
a. tulburări ale procesului de folosire a oxigenului de către ţesuturi
xb. scăderea presiunii parţiale a oxigenului în aerul atmosferic
c. tulburări ale funcţiei aparatului respirator (toraco-pulmonar)
13. Timpii respiratori (cuprinzând şi pauzele) sunt în număr de:
a. 2
3

b. 3
c. 4
14. Oxigenul molecular este implicat în:
a. o serie de reacţii chimice intracelulare
b. vehicularea sângelui până la nivel tisular
c. transformarea biliverdinei în hem sanguin
15. Oxigenul se deplasează în celule prin proces de:
a. difuziune
b. transport activ transmembranar
xc. vehiculat de sânge
16. Oxigenul se deplasează către ţesuturi, datorită următorilor factori, mai puţin unul. Care este acesta?
a. caracterul membranelor prin care se realizează procesul de difuziune
b. mărimea suprafeţei de difuziune
xc. diminuarea cantităţii de hemoglobină
17. Care sunt fenomenele manifeste ale insuficienţei pulmonare?
a. hipercapnie
b. hipoxemie
18. Care sunt rolurile oxigenului la nivel intracelular? Alegeţi varianta corectă dintre următoarele:
a. degradarea biliverdinei
b. degradarea eritropoietinei
c. degradarea mioglobinei
19. Funcţiile oxigenului la nivel intracelular sunt realizate cu ajutorul:
a. diferenţei de presiune parţială
xb. citocromului P450
20. Insuficienţa pulmonară poate apărea în:
a. hipoventilaţie alveolară
b. afecţiuni care evoluează cu procese de alterare a distribuţiei ventilaţiei şi perfuziei
21. În degradarea biliverdinei intervine:
a. oxigenul molecular
b. eritropoietina
22. Eficienţa procesului ventilaţiei alveolare rezultă din:
xa. buna funcţionare a fiecărui acin pulmonar
b. dificultăţile de dinamică bronşică
c. tulburarea procesului de distribuţie a aerului în ariile pulmonare
24. Tulburările utilizării mitocondriale a oxigenului pentru reacţiile oxidative de sinteză a ATP-ului sunt
însoţite de:
a. creşterea rapidă a eritropoetinei în urină
3

b. creşterea rapidă a eritropoetinei în sânge
25. Insuficienţa de oxigen prin tulburări ale transportului de gaze în sânge (hipoxia de transport), poate fi
cauzată de (alegeţi varianta greşită):
a. diminuarea cantităţii de hemoglobină
b. conţinutul în O2 al sângelui
xc. distribuţia regională a debitului sanguin
26. Scăderea presiunii parţiale a O2 din aerul atmosferic se realizează prin:
a. hipoxie histotoxică
xb. înlocuirea parţială a O2 cu un alt gaz
c. tulburarea funcţiei aparatului toraco-pulmonar
27. Insuficienţa pulmonară reprezintă:
xa. Hipoxia respiratorie
b. difuziunea gazelor în ambele sensuri prin membrana alveolo-pulmonară
c. perfuzia sanguină pulmonară în condiţii patologice
28. În condiţii normale există o contaminare venoasă a sângelui arterial în proporţie de:
a. 2.5%
b. 98%
c. 1-2%
29. Scăderea presiunii parţiale a O2 în aerul alveolar poate fi consecinţa (selectaţi varianta incorectă):
a. leziunilor sau alterărilor funcţionale ale centrilor nervoşi care coordonează respiraţia
xb. creşterii presiunii parţiale a bioxidului de carbon alveolar
c. intoxicaţiei cu barbiturice şi opiacee
30. Printre reacţiile compensatorii, declanşate de nivelul insuficient al oxigenului, nu se numără:
a. redistribuirea sângelui în diferite teritorii în favoarea ţesutului nervos, miocardic, renal
xb. hipoventilaţia alveolară
c. poliglobulia
31. Printre mecanismele fiziopatologice ale BPOC se numără:
a. hipertrofia mucoasei bronşice
b. îngroşarea pereţilor bronşici datorită edemului inflamator al mucoasei
32. Emfizemul pulmonar se caracterizează prin:
a. hiperinflaţia stabilă a spaţiilor aeriene
b. procese ireversibile de distrucţie şi/sau atrofie a pereţilor alveolari
33. Obstrucţia bronşică în astm este provocată de contactul organismului cu:
a. substanţe farmacologice
b. agenţi fizici (frigul, căldura, umezeala, ceaţa)
34. Aportul de O2 la celule condiţionează:
a. eliberarea O2 la ţesuturi
4

b. cantitatea şi calitatea hemoglobinei din sângele arterial
xc. debitul cardiac
35. Cantitatea de oxigen care difuzează la nivel tisular este dependentă de:
a. transformarea oxidativă a acizilor graşi
xb. caracterul membranelor prin care se face difuziunea
c. biosinteza pigmenţilor globinici
36. Oxigenul molecular este implicat în (selectaţi varianta incorectă):
a. transformarea oxidativă a drogurilor
b. transformarea oxidativă a hidrocarburilor policiclice
xc. transformarea oxidativă a proteinelor structurale
37. Oxigenul molecular este implicat în (selectaţi varianta incorectă):
a. producerea enzimei citocrom P450
xb. biosinteza pigmenţilor
c. producerea de energie la nivel celular
38. Oxigenul molecular nu este implicat direct în:
a. reacţiile oxidative de sinteză a ATP-ului
xb. creşterea rapidă în sânge a eritropoetinei
c. transformarea oxidativă a acizilor graşi
39. Oxigenul se deplasează către ţesuturi, datorită următorilor factori, mai puţin unul. Care este acesta?
xa. concentraţia ionilor de Ca++
la nivel tisular
b. caracterul membranelor prin care se face difuziunea
c. diferenţa de presiune parţială
40. Procesul ventilator este afectat în sindroame care determină (selectaţi varianta incorectă):
xa. suferinţe ale pereţilor arteriolari
b. spasmul musculaturii bronşice intrinseci
c. paralizia muşchilor respiratori
41. Care dintre următoarele afecţiuni determină o diminuare localizată a ventilaţiei (selectaţi varianta
incorectă):
xa. paralizia muşchilor respiratori
b. bronşiolitele
c. pahipleuritele
42. Care dintre următoarele afecţiuni determină o diminuare localizată a ventilaţiei (selectaţi varianta
incorectă):
a. pahipleuritele
xb. bronhopneumoniile
c. supuraţiile pulmonare
43. Printre reacţiile compensatorii extrapulmonare, declanşate de nivelul insuficient al oxigenului se
numără:
a. creşterea presiunii intraabdominale
xb. creşterea forţei de contracţie a miocardului
c. creşterea contaminării venoase intrapulmonare
4

44. Printre reacţiile compensatorii, declanşate de nivelul insuficient al oxigenului, nu se numără:
xa. hipoventilaţia alveolară
b. creşterea vitezei de circulaţie
c. devierea la stânga a curbei de disociere a oxihemoglobinei
45. În emfizemul pulmonar se produce (alegeţi varianta corectă):
xa. hiperinflaţia stabilă a spaţiilor aeriene situate distal de bronşiola terminală
b. hiperinflaţia instabilă a spaţiilor aeriene situate distal de bronşiola terminală
c. hiperinflatia stabilă a spaţiilor aeriene situate proximal de bronşiola terminală
46. În emfizemul pulmonar creşte rezistenţa la fluxul respirator (alegeţi varianta incorectă):
xa. din cauza bronşiolitei cronice
b. dacă se asociază şi complicaţii supurative
c. în special în faza expiratorie
47. În emfizemul pulmonar distrugerile parenchimatoase sunt neuniform distribuite şi afectează în
special:
a. ţesutul fibros pulmonar
b. ţesutul interstiţial pulmonar
xc. ţesutul elastic pulmonar
48. În emfizemul pulmonar distrugerile parenchimatoase au ca urmare (alegeţi varianta incorectă):
a. tulburări de distribuţie ale ventilaţiei
xb. alterarea raportului ventilaţie/perfuzie
c. reducerea treptată, cu peste 1/3 a patului capilar pulmonar
49. În emfizemul pulmonar distrugerile parenchimatoase au drept consecinţă (alegeţi varianta corectă):
xa. instalarea hipertensiunii în mica circulaţie
b. instalarea hipertensiunii în circulaţia sistemică
c. instalarea hipertensiunii în circulaţia intracraniană
50. În emfizemul pulmonar printre consecinţele reducerii treptate a patului capilar pulmonar nu se
numără:
xa. reduerea diametrelor cutiei toracie
b. reducerea timpului de contact al sângelui capilar cu aerul alveolar
c. instalarea hipertensiunii în sistemul arterial pulmonar
51. La realizarea ventilaţiei pulmonare participă:
a. perfuzia sanguină pulmonară
xb. difuziunea gazelor în ambele sensuri prin membrana alveolo-capilară
c. sistemul musculo-artro-scheletic toracal
52. Ventilaţia alveolară este produsul interacţiunii între (alegeţi varianta incorectă):
a. difuziunea gazelor în ambele sensuri prin membrana alveolo-capilară
xb. sistemul musculo-artro-scheletic toracal
c. parenchimul elastic pulmonar
53. Insuficienţa pulmonară poate apărea în următoarele afecţiuni pumonare (alegeţi varianta incorectă):
a. emfizemul pulmonar
xb. paralizia de nerv frenic
c. astmul bronşic
4

54. Insuficienţa pulmonară se mai numeşte:
a. hipoxie histotoxică
xb. hipoxie respiratorie
c. ambele variante sunt greşite
55. Insuficienţa pulmonară se mai numeşte:
a. hipoxie hipoxică
b. hipoxie respiratorie
56. Adaptarea la altitudine se realizează prin:
a. creşterea forţei de contracţie a miocardului
xb. creşterea debitului cardiac
57. Adaptarea la altitudine se realizează prin (alegeţi varianta incorectă):
a. creşterea numărului de mitocondrii la nivel celular şi tisular
xb. scăderea concentraţiilor de citocromoxidază şi mioglobină
c. poliglobulie
58. Dacă presiunea parţială a oxigenului în aerul inspirat scade (alegeţi varianta incorectă):
a. capacitatea de adaptare a organismului este depăşită
b. se instalează tulburări ale sistemului nervos
xc. ambele variante sunt greşite
59. În mod compensator în insuficienţa pulmonară pot intra în acţiune (alegeţi varianta incorectă):
xa. devierea la dreapta a curbei de disociere a oxihemoglobinei
b. redistribuirea sângelui în diferite teritorii în favoarea ţesutului nervos, miocardic, renal
c. creşterea capacităţii de extracţie a oxigenului la nivelul ţesuturilor utilizatoare
60. Schimburile de gaze între celule şi mediul interstiţial definesc:
a. respiraţia externă
xb. respiraţia internă
61. Schimburile de gaze respiratorii dintre organism şi mediu (aportul de oxigen şi îndepărtarea
bioxidului de carbon) reprezintă:
xa. respiraţia externă
b. respiraţia internă
62. Care dintre cele trei etape fundamentale ale respiraţiei corespunde proceselor de utilizare a gazelor ?
a. etapa alveolo-capilară
b. etapa circulatorie
xc. etapa tisulară
63. Care dintre cele trei etape fundamentale ale respiraţiei corespunde proceselor de aport a gazelor ?
xa. etapa alveolo-capilară
b. etapa circulatorie
c. etapa tisulară
4

64. Care dintre cele trei etape fundamentale ale respiraţiei corespunde proceselor de transport a gazelor ?
a. etapa alveolo-capilară
xb. etapa circulatorie
c. etapa tisulară
65. În inspir musculatura respiratorie trebuie să învingă, prin contracţie:
xa. reculul elastic al parenchimului pulmonar
b. forţa gravitaţională
66. În inspir musculatura respiratorie trebuie să învingă, prin contracţie:
a. forţa gravitaţională
b. rezistenţéle la deplisarea pereţílor alveolari de la nivelul atelectaziilor de rezervă
67. Alterarea distribuţiei proceselor de ventilaţie (V) şi perfuzie (P) cu modificarea raportului dintre
aceşti parametri (V/P) afectează:
a. hipoventilaţia alveolară
xb. homeostazia gazelor respiratorii
c. difuziunea gazelor prin membrana alveolo-capilară
68. Alterarea difuziunii gazelor prin membrana alveolo-capilară are ca urmare:
a. hipoxia de transport
b. hipoventilaţia alveolară
xc. creşterea contaminării venoase intrapulmonare
69. Hipoventilaţia alveolară se întâlneşte în:
a. leziunile cerebrale din cursul trombozelor
b. intoxicaţia cu barbiturice şi opiacee
70. Apariţia fenomenelor de insuficienţă respiratorie la solicitări mari (eforturi) poartă numele de:
xa. insuficienţa pulmonară latentă
b. insuficienţa pulmonară manifestă
71. Apariţia fenomenelor de insuficienţă respiratorie în repaus poartă numele de:
a. insuficienţa pulmonară latentă
xb. insuficienţa pulmonară manifestă
72. O distribuţie cât mai uniformă a aerului inspirat în unităţile funcţionale pulmonare, cu un raport
adecvat între ventilaţie şi perfuzie (V/P sau VA/QcP) condiţionează:
a. activitatea corectă a coastelor, care pornesc din poziţie fiziologică în cursa inspiratorie
xb. adaptarea schimbului gazos aveolo-capilar la nevoile metabolice ale organismului în
repaus sau în activitate
c. un consum de oxigen mai mic al muşcilor inspiratori accesori
73. Procesul de perfuzie (irigarea cu sânge funcţional a teritoriilor pulmonare) diminuă sau devine
neuniform în (alegeţi varianta incorectă):
4

a. panarterite
xb. pahipleuritele
c. embolii pulmonare
74. Valoarea normală a raportului ventilaţie/perfuzie este de:
xa. 0,8
b. 1
c. 1,2
75. Cantitatea de oxigen care difuzează prin membrana alveolo-capilară depinde de următorii factori:
a. presiunea parţială a oxigenului alveolar
b. presiunea parţială a oxigenului în capilarul pulmonar
76. În disfuncţiile ventilatorii obstructive se înregistrează scăderi importante ale (alegeţi varianta
incorectă):
xa. capacităţii vitale
b. VEMS
c. debitului ventilator maxim
77. Dioxidul de carbon are o capacitate de difuziune:
a. de zece ori mai mică decât aoxigenului
xb. de douăzeci de ori mai mare decât a oxigenului
c. egală cu a oxigenului
78. În pneumotorax se instalează o disfuncţie ventilatorie:
a. de tip obstructiv
xb. de tip restrictiv
c. de tip mixt
79. În pneumotorax disfuncţia depinde de:
xa. capacitatea de compensare a plămânului sănătos
b. modul de afectare a mediastinului
80. Balansul mediastinal poate apărea în:
a. pneumotorax
xb. volet costal mobil
81. Emfizemul pulmonar neobstructiv se caracterizează prin (alegeţi varianta corectă):
xa. modificări morfofuncţionale de amplitudine mult mai mică decât forma obstructivă
b. modificări morfofuncţionale de amplitudine mult mai mare decât forma obstructivă
c. modificări morfofuncţionale de alte tipuri decât forma obstructivă
82. Emfizemul pulmonar neobstructiv se caracterizează prin:
a. distensii şi atrofii ale parenchimului pulmonar
xb. absenţa sau amploarea mică sau moderată a leziunilor morfologice
c. obstrucţii localizate la nivel bronşiolar
83. Emfizemul pulmonar neobstructiv se poate datora următoarelor cauze (alegeţi varianta incorectă):
4

a. acţiunii substanţelor iritante şi pulberilor atmosferice cu rol antigenic specific
xb. fibrozei ţesutului interstiţial
c. distorsionării căilor aeriene distale
84. Care dintre următorii agenţi etiologici nu au rol în declanşarea spasmului bronşic care caracterizează
astmul?
a. amestecuri anorganice
b. atmosfera rece
xc. acumularea de mucus
85. Bronhopneumopatia obstructivă cronică nu se caracterizează prin:
a. evoluţie progresivă
xb. capacitate de compensare a deficitului funcţional, de către zonele pulmonare
netransformate fibros
c. coexistenţa manifestărilor de bronşită cronică şi emfizem pulmonar
86. Acumularea de secreţii bronşice în exces în căile aeriene reprezintă un fenomen caracteristic:
xa. bronhopneumopatiei obstructive cronice
b. bronşitei cronice
87. Presiunea în alveolele pulmonare cu canale stenozate, care îngreunează expirul determină:
a. acumularea excesivă de aer în aceste alveole
b. relaxarea ţesutului elastic pulmonar datorită expunerii sale continue la o presiune de
distensie mai mare dcât cea normală
88. Pneumotoraxul secundar se poate produce:
a. pe plămân cu leziuni preexistente
b. după un traumatism soldat cu fracturi costale cominutive
89. Adaptarea schimbului gazos aveolo-capilar la nevoile metabolice ale organismului este realizată prin
(alegeţi varianta incorectă):
a. asigurarea unui raport adecvat între ventilaţie şi perfuzie
xb. o distribuţie cât mai uniformă a aerului inspirat în unităţile funcţionale pulmonare
90. Buna funcţionare a fiecărui acin pulmonar, cu un raport adecvat între ventilaţia alveolară şi perfuzia
cu sânge a capilarelor perialveolare asigură:
a. rezistenţa crescută a organismului la infecţii
xb. eficienţa procesului ventilaţiei alveolare
c. răspuns imunologic adecvat, la contactul mucoaselor respiratorii cu alergeni anorganici
91. Ocluzia fiziologică a unor unităţi ventilatorii terminale, care determină scoaterea lor temporară din
funcţie în condiţii de repaus poartă numele de:
a. colabări compensatorii
xb. atelectazii de rezervă
c. pneumotorax iatrogen
92. La nivelul hemangioamelor intrapulmonare se pot forma:
4

xa. şunturi arterio-venoase, cu scurt-circuitarea teritoriului capilar
b. fibroze pulmonare care micşorează neuniform suprafaţa de schimburi gazoase
c. endarterite sau panarterite care produc stenozarea vaselor de calibru mic perialveolare
93. Tumorile, chisturile, sau procesele fibrozante, care se dezvoltă la nivelul parenchimului pulmonar, pot
determina reducerea teritoriului arteriolo-capilar şi alterarea consecutivă a procesului de perfuzie,
prin:
a. compresiune sau retracţie a structurilor pulmonare
b. înlocuire de spaţiu
94. În cazul formării atelectaziilor de rezervă, la nivelul parenchimului pulmonar interesat se întâleşte una
din următoarele situaţii:
xa. unităţi ventilatorii teminale perfuzate dar neventilate
b. unităţi ventilatorii teminale ventilate dar neperfuzate
c. unităţi ventilatorii teminale neventilate şi neperfuzate
95. Indiferent de mecanism, în insuficienţa pulmonară prin alterarea distribuţiei ventilaţiei şi perfuziei
alveolare, hipoventilaţia nu scade saturaţia în oxigen a sângelui sub:
a. 85 %
xb. 90 %
c. 95 %
96. Care dintre următoarele afirmaţii, referitoare la raportul ventilaţie / perfuzie nu este corectă?
xa. când procesul ventilator nu este uniform, în zonele ventilate capilarele sunt supuse unui
proces compensator de hiperventilaţie
b. în zonele hipoventilate saturaţia în O2 este mai mică decât normal
c. nici una dintre afirmaţiile de mai sus nu este corectă
97. Insuficienţa pulmonară prin tulburarea difuziunii gazelor prin membrana alveolo-capilară:
a. se întâlneşte frecvent în formă pură
xb. se întâlneşte frecvent în asociere cu tulburări ventilatorii şi tulburări de distribuţie a
aerului
98. Insuficienţa pulmonară prin tulburarea difuziunii gazelor prin membrana alveolo-capilară:
xa. nu stânjeneşte ventilaţia
b. nu stânjeneşte perfuzia
99. Blocul alveolo-capilar poate apărea în:
a. fibroze interstiţiale difuze primitive
b. fibroze interstiţiale difuze secundare
100. Valoarea minimă necesară egalizării presiunilor parţiale ae gazelor respiratorii pe ambele părţi ale
membranei alveolo-capilare este de:
a. 0,35”
b. 0,45”
c. 0,75”
4

Intrebari fiziopatologie rezolvate

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

More from Alexandra Ally

More from Alexandra Ally (20)

Intrebari fiziopatologie rezolvate