2. Romantismul
Romantismul (numit și Perioada
Romantică) a fost o mișcare artistică,
literară și intelectuală apărută în Europa
pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea ,
atingând apogeul pe la începutul anilor
In mare parte, reprezinta o reac ție
împotriva Revolu ției Industriale , cât și
împotriva normelor politice și sociale ale
Iluminismului .
2
3. Romantism - caracteristici
curent artistic, aparut ca opozitie la clasicism ,
creatia artistica fiind “eliberata” de rigiditatea
canoanelor si a conventiilor clasice
arta era inspirata din realitatile nationale, din
folclor, istorie si chiar din miturile si legendele
unor popoare indepartate;
romanticii sustineau valorile sensibilitatii, ale
individului, ale naturii;
3
4. Aparitia romantismului
Primele manifestari ale romantismului in pictura
apar in operele lui Francisco Goya (30 martie
1746 -16 aprilie 1828), ale carui opere tarzii sunt
incadrate in acest curent artistic.
Goya creeaza un joc de lumini si umbre care
accentueaza situatia dramatica reprezentata.
4
5. Goya. : 3 mai 1808 - Împuşcarea revoltaţilor
madrileni , 1814, Museo del Prado , Madrid
5
6. Pictura romantica in Franta
Antoine- Jean Gros Bonaparte pe Podul
(1771-1835) de la Arcole, 1801
succesorul lui David ,
marchează cotitura
către romantism
celebru mai ales
pentru portretele lui
Napoleon .
6
7. Colegul lui Gros, Théodore Géricault
(1791-1824) este renumit pentru redarea
spectaculoasă și monumentală a
evenimentelor acelei epoci. Capodopera
sa, Răpirea meduzei (1818-1819, Luvru ),
reliefează atât suferința supravie țuitorilor
unui naufragiu, dar și eroismul acestora
7
9. Delacroix
Delacroix (1798-1863) tratează tema
suferinței umane în lucrări străbătute de
un intens fior dramatic, precum: Masacrul
din Chios (1822 - 1824), Libertatea
conducând poporul (1830).
Tehnica sa de a diviza culorile (utilizarea
de picături fine de pigment pur) este
reluată ulterior de impresionisti la sfâr șitul
secolului al XIX-lea.
9
11. Romantismul in Germania
Cel mai mare pictor romantic german a
fost Caspar David Friedrich (1774-1840).
Peisajele au constituit modul său favorit
de a se exprima.
Prin viziunea sa unica si spiritul dezvoltat
de observatie, Friedrich a creat peisaje
grandioase si simbolice emanand un
sentiment coplesitor de singuratate.
11
13. MAREA BRITANIE
Pictorul William Turner(23 aprilie 1775 –
19 decembrie 1951) a fost cel mai
important artist romantic al Marii Britanii.
In picturile sale, el a exprimat senzatii
extreme de neprimitor, de salbatic, prin
ilustrarea fenomenelor naturii.
13
16. TARILE ROMANE IN SEC.XIX
În prima jumătate a secolului XIX, în
domeniul învățământului artistic, apar și în
România, primele inițiative. Astfel,
Gheorghe Asachi inaugurează „clasul de
zugrăvie” de la Academia Mihăileană din
Iași recomandându-le pictorilor, realizarea
„tabloanelor istorice”.
.
16
17. În anul 1848 în momentele de entuziasm
ale revoluției, pictura românească având
tente de romantism, trece printr-o
schimbare aceasta fiind la nivelul
transmiterii mesajului artistic. Alt pictor
este și Constantin Daniel Rosenthal ce va
fi cunoscut prin realizarea tabloului
alegoric „România revoluționară”, creând
„o figură eroică, nobilă și blândă “
17
19. Ion Negulici
renumit în arta
portretului(„N.
Bălcescu”, „C. A.
Rossetti”) realizează o
lucrare deosebită prin
prospețimea culorilor
numită „Bărăția din
Câmpulung”.
19
20. Barbu Iscovescu
- printre lucrările sale
cele mai cunoscute,
întâlnim și portretele
unora dintre
conducătorii revoluției
cum ar fi „Avram
Iancu
20
21. Nicolae Grigorescu (1838-1907),
aduce un suflu nou în pictura românească.
În anii 1856-1857 pictează biserica nouă a
manastirii Zamfira (judetul Prahova), apoi,
până în anul 1861, biserica mănăstirii
Agapia. La intervenţia lui Mihail
Kogalniceanu, care îi apreciază calitatea
picturii, primeşte o bursă pentru a studia la
Paris.
21
23. Nicolae Grigorescu
În 1861, ajunge la Paris cu o
bursă de studii devenind elev al
Școlii de Belle-Arte și studiind
conștiincios pe marii maeștri
cum ar fi Rembrandt, Rubens
sau Géricault .
23
25. Nicolae Grigorescu
“Sentinela”
În 1877 este convocat
să însoţească armata
română în calitate de
"pictor de front",
realizând la faţa
locului în luptele de la
Grivita şi Rahova
desene şi schiţe, ce
vor sta la baza unor
compoziţii.
25
26. Tablouri - Nicolae Grigorescu
Tabloul: • Tabloul:
“ Fete
lucrand •“Car cu fân”
la poarta ” 26
27. "Atacul de la Smirdan"
(pictura de Nicolae Grigorescu )
27
29. Tablouri celebre - Nicolae Grigorescu
Pescariţa la Granville
• Carul cu boi
29
30. Stefan Luchian
este pictorul care
l-a facut pe
Nicolae Grigorescu
sa exclame:
“ In sfarsit, am si
eu un succesor!
“
30
31. Ştefan Luchian s-a născut la 1 februarie 1868, la
Ştefăneşti (jud. Botoşani), ca fiu al maiorului Dumitru
Luchian şi al Elenei Chiriacescu
În 1873 Ştefan Luchian se înscrie în 1885 la
clasa de pictură a Şcolii Naţionale de Arte
Frumoase, pe care a absolvit-o în 1889 .
Îndrumător, în această perioadă de formare, i-
a fost pictorul Nicolae Grigorescu care l-a
încurajat, fără să-i împiedice libera dezvoltare a
personalităţii.
31
32. În 1900 apar primele
manifestări ale maladiei
măduvei spinării
(scleroză multiplă )
care îl va ţintui în fotoliu
până la sfârşitul vieţii.
Fixase însă în
memorie “splendorile
scânteietoare ale
peisajului românesc”
pe care îl va reda în
“ Natură statică cu mere” adevărate opere de
artă.
32
34. Fluiditatea contururilor,
delicateţea catifelată a
petalelor, acea lumină
interioară, simplitatea
gravă fac din aceste
tablouri adevărate
capodopere.
34
35. Tablourile sale sunt adevărate miracole de simplitate, de
sinteză cromatică, de colorit strălucit şi delicat totodată.
“ Crângul verde” 35
36. “ Scrânciobul”
Ştefan Luchian a fost în egală măsură peisagist,
portretist, autor de compoziţie şi naturi statice.
36
39. MARETIE ARTISTICA NASCUTA DIN
DURERE
Ştefan Luchian a murit la
28 iunie 1916.
Către sfârşitul vieţii, nu
mai putea ţine penelul şi
punea pe cineva să i-l lege
de încheietura mâinii.
39
40. NICOLAE TONITZA –
” PICTORUL COPIILOR”
S-a născut la 13 aprilie
1886, la Bârlad, primul
dintre cei cinci copii ai
Anastasiei şi ai lui
Neculai Toniţia.
Pictorul va păstra
numele de Toniţia ,
dar apoi îşi va scrie
numele cu “ tz”- adică
Tonitza , spre a putea
N. Tonitza – “Autoportret” fi rostit în diferite
40
limbi.
41. “ Culoarea e în funcţie de
ceea ce vrei să exprimi:
- ea trebuie să oglindească
limpede sentimentul de
bază pe care se clădeşte
întreg tabloul ;
- culorile pot să cânte, să şi
plângă, să se orchestreze
reciproc.”
(N. Tonitza)
“ Vedere din Bucureşti, iarna” 41
42. În opera lui Tonitza, tema copilului şi a
copilăriei a găsit o întruchipare cu
însemnătate de simbol.
“ Fata 42
43. “Fetiţa
pădurarului”
“Tânăra blondă”
Dintre puţinele elemente expresive ale unui chip de copil, pictorul
se opreşte cu precădere asupra ochilor. Întâlnim ochi cufundaţi
în basmul propriu al vârstei, ochi istoviţi, trişti sau miraţi, care
privesc agitaţia lumii de care le e frică, ochi care43 înţeleg nimic
nu
sau care par a şti că totul e în zadar.
44. “Portret de “ Cap de
copil” fetiţă”
Ochii copiilor pictaţi de el ne privesc astăzi cu o
nostalgică inocenţă, cu o amară melancolie şi
candoare. 44
45. “ Mama şi copilul”
Ochii aceştia mari, rotunzi şi expresivi sunt
inconfundabila pecete a stilului său de o unică poezie
în arta plastică românească.
45
46. “ Katiuşa
Lipoveanca”
Zâmbetul nu apare pe aceste
chipuri. Buzele sunt încremenite
“Portret de într-o tainică tăcere.
46
fetiţă”
47. Remarcăm :
- peisajele dobrogene,
- portretele de clovni,
- portrete de copii,
- portrete de tinere femei,
-naturile statice pline de
caldură
“Îndurerata”
47
48. “Marionete
”
“Clovnu
l”
“
Pentru Tonitza Irina”
arta era una din
modalităţile de
a da formă
atitudinii sale în
faţa vieţii însăşi. “ Portret de
48
muncitoare”
50. Arta lui Tonitza se impune printr-o
căldură pe care o revarsă mereu,
inepuizabil, miilor de priviri fascinate.
“ Grădina din 50
Văleni”
51.
“ Toamnă”
Dincolo de frământările cotidiene, de
angajarea în evenimentele
contemporane, pictura rămâne senină ,
vorbind despre un ideal estetic clasic ,
despre cultul frumosului .
51
52. Concluzii
“ Fiind unul din cele mai frumoase şi
eterne bunuri sufleteşti ale unui popor ,
arta se cuvine să fie împărtăşită
poporului.”
(Nicolae Tonitza)
52