2. COMUNICAREA
“Este acţiunea de a comunica şi
rezultatul ei. Înştiinţare, ştire, veste,
raport, relaţie, legătură.” ( DEX,
pag. 205)
Reprezintă transmiterea unei
informaţii de la emiţător la
receptor
3. COMUNICARE EFICIENTĂ
are următoarele caracteristici (C.
Nedelcea , P. Dumitru, 1999):
porneşte de la datele realităţii concrete, prezenţa
situaţiei,
congruenţa dintre mesaje verbale şi nonverbale,
acordarea feedback-ului reciproc,
efect de autoreglare asupra conduitei personale-
homeostazie comportamentală,
facilitarea conştientizării de sine,
adaptarea creativă a persoanei.
5. BARIERELE COMUNICĂRII
Bariera este un obstacol in calea realizarii unei
comunicari eficiente. Acestea pot produce efecte nedorite
sau genera chiar blocaje in comunicare.
Bariere pot fi: întreruperile, oboseala şi stresul,
prejudecăţile si personalitatea.
Alte bariere pot fi:
- a judeca – “ Esti un naiv că ai făcut.....”
- a da solutii – “Dacă aş fi în locul tău cu siguranţă l-as
refuza”
- a da ordine – “Fă-ţi tema imediat!”
- ameninţarea – “O vei face sau dacă nu....”
- moralizarea – “Trebuie să-ţi ceri scuze de la el”
- evitarea – “Mai bine să vorbim despre”
- folosirea excesivă a întrebărilor
6. Exprimarea emotiilor
A comunica eficient presupune a şti să iţi
exprimi emoţiile.
Modalitaţi de imbunătăţire a emoţiilor:
Identificarea si recunoasterea diferitelor tipuri de
emoţii;
Exprimarea emoţiei printr-un limbaj adecvat;
Identificarea evenimentelor/situaţiilor care
declanşează emoţiile;
Identificarea modalităţilor de exprimare
comportamentală a emoţiei.
9. ABILITĂTI PARENTALE
Abilitatea părinţilor de a da prioritate satisfacerii
nevoilor de bază ale copilului
• Abilitatea de a oferi copilului experienţe noi, de a-l
stimula cognitiv şi afectiv
Abilitatea de a avea o relaţie empatică cu copilul său
• Abilitatea de a-şi înfrâna propriile dureri şi porniri
agresive fără a le răsfrânge în relaţia cu copilul
Capacitatea de a avea aşteptări realiste faţă de copil
• Capacitatea de a percepe copilul în mod realist
Abilitatea de a răsplăti, valoriza copilul
10. Nevoile de bază ale copilului
Dragoste şi securitate
Nevoie de experienţe noi, de stimulare
Nevoia copilului de a fi apreciat şi de a-i
fi recunoscute capacităţile
Nevoia de responsabilităţi
Nevoile de bază, fiziologice ale
copilului
11. Ce greşim când comunicăm?
• Neatenţia •Umilirea
Ameninţarea
•Critica •Învinuirea
•Etichetarea •Ironia
•
Nemultumirea
•Ridicarea vocii
12. AMENINTARE
Exemple:
„Dacă nu vii acasă cu rezultate bune ai încurcat-o!”
Ce gândeşte copilul?
„Părintele acesta al meu e periculos!”
„Cu el nu e de glumit!”
„Ar trebui să am grijă de acum încolo! ”
Consecinţă:
Principala preocupare a copilului va fi să nu greşească ;
Nu va avea curajul să facă ceva decăt dacă rezultatul este
pozitiv;
Aşa apar frica, minciuna, întoleranţa, etc.
Atitudine: Ameninţare
13. CONTRAZICERE
Atitudine:
Contrazicerea şi minimalizarea problemei
Exemple:
Fetiţa:- ”Sunt urâtă!” ,”Nu mă iubeşte nimeni”
Tatăl:-„Nu e adevărat! „Nu spune asta!”
”Nu fii supărată”
Ce gândeşte copilul?
„Nu are rost să mai vorbesc cu tatăl despre problema mea
pentru că nu îi place ce zic eu.”
„Crede că dacă îmi spune să nu fiu supărată, mă simt mai
bine?”
Consecinţă:
Părintele îi întăreşte convingerea deja formată;
Copilul simte că părintele nu îl înţelege şi nu e capabil să-
i asculte problemele;
Aşa se poate naşte lipsa de încredere în competenţa
părintelui.
14. CRITICA
Atitudine:Critică
Exemple:
„Nu ţi-am zis să te uiţi pe unde calci?”,
„de câte ori trebuie să-ţi spun că nu e voie acolo?”,
„De ce ai făcut asta?”
Ce gândeşte copilul?
„Iar îmi ţine morală! Mai aştept un pic să se calmeze.”
Consecinţă:
Va scădea receptivitatea copilului la părerile emise de
părinte;
Aşa se poate naşte indiferenţa
15. ETICHETAREA
Atitudine: Etichetarea
Exemple:
„Eşti o urâtă!”; „Eşti o proastă!”;„Eşti un bleg!”;„Eşti un idiot!”
Ce gândeşte copilul?
„Adulţii ştiu mai multe decât copiii.”
Consecinţă:
Dacă afirmaţiile se repetă frecvent, atunci copiii toată
viaţa vor fi urmăriţi de această idee;
În subconştientul lor ei vor fi convinşi că sunt urâţi,
proşti, blegi sau idioţi; de aceea vor încerca de câte ori se va
ivi ocazia, să demonstreze că nu este aşa;
Apare complexul de inferioritate
16. INDIFERENŢA
Atitudine: Indiferenţa
Exemple:
Copilul: ”Tati! Tati! Am învăţat să-l scriu pe
‚M’ ”
Tatăl: „Du-te din faţa televizorului”
Ce gândeşte copilul?
„Televizorul e mai important decât mine!”
”Cum să fac să îi atrag atenţia asupra mea? ”
Consecinţă:
Copilul va încerca să atragă atenţia
asupra sa cu orice preţ, chiar şi prin fapte
negative (furt, chiul, înjurături, bătăi,
fumat, consum de droguri etc.)
17. IRONIA
Atitudine: Ironia
Exemple: Forma verbală-
„Ai auzit că s-a inventat cârpa de şters praf?”
„ Mulţumesc pentru ‚ajutor!”
Forma nonverbală- privire „de sus”, zâmbet
zeflemitor.
Ce gândeşte copilul?
„Mă consideră un incompetent. ”
„Îşi bate joc de mine!”
Consecinţă:
Va scădea încrederea copilului în forţele
proprii şi faţă de părinte;
Va căuta să fie apreciat în altă parte la
„adevărata valoare”
Aşa poate să apară distanţarea.
18. NEATENŢIA
Atitudine: Neatenţia la ce ni se spune
(întrerupem o conversaţie începută,
întoarcem spatele, schimbăm brusc
subiectul discuţiei, etc.)
Exemple:
Copilul:”…şi la şcoală toţi colegii…”
Mama: „Îţi mai trebuie supă?”
Ce gândeşte copilul?
„Nu o interesează nimic din ceea ce spun eu.”
„Data viitoare nu mă mai obosesc să-i
explic.”
Consecinţă:
Copilul va comunica ceea ce vede că o
interesează pe mamă şi va începe să omită
ceea ce se va dovedi esenţial;
Aşa poate să apară neglijenţa.
19. ÎNVINUIREA
Atitudine: Învinuirea
Exemple:
„Tu eşti vinovat!”
„Ar trebui să-ţi fie ruşine!”
Ce gândeşte copilul?
„E numai vina mea.”
„Nu sunt bun de nimic!”
Consecinţă:
Scade nivelul stimei de sine;
Aşa poate apărea complexul de inferioritate.
20. UMILIREA
Atitudine: Umilirea
Exemple:
„Spune-le tuturor ce ai făcut!”
„De aia strig la tine să audă toţi vecinii ce
copil am!”
Ce gândeşte copilul?
„Nu mă respectă deloc.”
„Nu meritam să mă facă de ruşine la toată
lumea. ”
Consecinţă:
Părintele nu mai este om de încredere,
deoarece te poate face de râs când nu te
aştepţi
Copilul învaţă să ascundă adevărul;
Aşa poate să apară neîncrederea
21. REPROŞUL
Atitudine: Reproşul
Exemple:
„Dacă nu eram eu tu erai de mult pe drumuri!”
„Dacă nu trebuia să am grijă de tine, câte
puteam face!? ”
Ce gândeşte copilul?
„Ce vrea de la mine?”
„Acum ar trebui să mă simt vinovat pentru că
exist?”
Consecinţă:
Aşa poate să apară sentimentul de
vinovăţie.
22. RIDICAREA VOCII
Atitudine: Ridicarea vocii
Exemple:
„Eşti un nesimţit şi jumătate!!!”
„Obraznicule!!!”
Ce gândeşte copilul?
„Nu-mi place când vorbeşti cu precipitaţii!”
„Crezi că am probleme cu auzul?”
Consecinţă:
Exersată mai mult timp, această formă de „comunicare”
se poate transforma într-o depreciere păguboasă a
părintelui;
Aşa poate să apară deprecierea părintelui
24. Fii disponibil pentru copilul tău
-Fii atent la momentele în care copilul tău este dispus să stea de
vorbă - înainte de cină, la culcare, în maşină - şi fii disponibil;
-Deschide discuţia, astfel copilul tău va realiza că-ţi pasă de
ceea ce i se întâmplă;
-Găseşte-ti timp, măcar o dată pe săptămână, pentru a petrece
timp doar tu cu copilul tău, făcând una dintre activităţile lui
preferate;
-Observă interesele copilului tău si documentează-te astfel încât
să aveti subiecte comune de discuţie - muzica lui preferată sau
activitaţile care îi fac placere;
-Iniţiază conservaţiile impărtăşindu-i lucrurile la care te-ai
gândit mai degrabă decât să îi adresezi întrebări.
25. Arată-i copilului tău că este ascultat
-Când copilul tău îţi vorbeşte opreşte orice altă
activitate si ascultă-l;
-Arată-te interesat de ceea ce spune;
-Ascultă-i punctul de vedere chiar dacă este foarte
diferit de al tău;
-Lasă-l să termine tot ce are de spus înainte de a-i
răspunde;
-Repetă ceea ce ai auzit de la el pentru a fi sigur că ai
înţeles corect punctul lui de vedere.
26. Răspunde-i în aşa fel incat să te audă
-Copilulse va departa de tine dacă vei deveni
mânios sau defensiv
-Exprimă-ţi părerea fără a i-o respinge pe a lui,
admiţând ca este în regulă să te contrazici
-Rezistă tentaţiei de a crea dispute pe marginea a
ceea ce este corect. În schimb spune-i “ştiu că nu
esti de acord cu mine dar asta este ceea ce cred eu”
-Concentrează-te pe sentimentele copilului, în
timpul conversaţiei, mai degrabă decat pe ceea ce
simţi tu.
27. DECALOGUL COMUNIC ĂRII
Nu poţi să nu comunici
A comunica presupune cunoaştere de sine şi stimă de sine
A comunica presupune conştientizarea nevoilor celuilalt
A comunica presupune a şti să asculţi
A comunica presupune a înţelege mesajele
A comunica presupune a da feed-back-uri
A comunica presupune a înţelege procesualitatea unei
relaţii
A comunica presupune a şti să îţi exprimi sentimentele
A comunica presupune a accepta conflictele
A comunica presupune asumarea rezolvării
28. DECALOGUL
COMUNICĂRII EFICIENTE
Gandeste-te la un subiect interesant de discutie, cand nu ai de spus
ceva valoros!
Asculta-i si pe ceilalti atunci cand ai vorbit destul!
Vorbeste la momentul potrivit!
Raspunde inteligent, cand esti provocat!
Calmeaza-te cand esti nervos si iritabil!
Asculta-ti sufletul cand intri in biserica, pentru ca Dumnezeu sa-ti
poata vorbi!
Priveste-ti inima cand pleci de la biserica, pentru ca Duhul Sfant sa
poata imprima in sufletul tau lucrurile pe care le-ai auzit!
Vorbeste despre partea buna a lucrurilor cand esti ispitit sa
barfesti!
Vorbeste despre lucruri constructive cand esti ispitit sa critici!
Gandeste-te cum te exprimi astfel incat sa fii inteles, inainte de a
vorbi!
29. Povestea iepurasului
Această poveste este despre un iepuraş care dorea să-şi
gătească 8 ouă. Vă rog să ascultaţi povestioara si să meditaţi
putin asupra moralei!
Iepuraşul are de gătit 8 ouă, dar nu are o
tigaie in care să le prăjească. Stă el, se gândeşte,
şi işi aduce aminte că ursul are o tigaie.
Bucuros, pleacă spre bârlogul ursului ,să-i ceară
tigaia cu împrumut! Mergând… mergând,
iepuraşul se intreabă:
30. -Dacă ursul îmi cere în schimbul tigăii 2
ouă? Hm… asta e, îi dau lui 2 ouă, mai rămân
eu cu 6 si asta e, mi-ajung 6!
Merge el ce merge, si se întreabă din nou:
-Dar dacă îmi cere 4 ouă? Asta nu-i bine deloc!
Dar ce să fac, ursul e singurul din pădure care
îmi poate împrumuta tigaia! Apoi, aşa e în
afaceri, câştigul se împarte jumate-jumate! Fie
şi aşa, dacă-mi cere 4 mai rămân si eu cu 4 si îmi
ajung şi astea până la urmă!
31. Mai avea puţin până a ajunge la bârlogul
ursului şi-i veni o nouă idee:
-Din ce-l cunosc eu pe urs, acesta va lua şi
pielea de pe mine, în plus, e şi cam nesimtit, cred
ca o să-mi lase doar 2 ouă! Of… Doamne, şi eu
care aveam 8 ouă! Să rămân doar cu 2 ouă?
Delicată situaţie, dar, asta e! Pâna la urmă
decât să mor de foame, îi dau lui 6 şi eu sunt
mai mic, rămân cu 2 ouă! Aceste ouă o să-mi
ţină de foame astăzi!
32. Î n sfârşit, iepuraşul ajunse în faţa
bârlogului! Căzu din nou pe g ânduri, era din ce
în ce mai stresat, pentru c ă în tot acest timp el
s-a gândit să-l împace şi pe urs şi pe el şi a tras
nişte concluzii clare. Dar nu- şi pusese o singur ă
întrebare:
-Dacă ursul îmi cere toate ou ăle? Ce fac? Hm…
Asta ar fi foarte delicat!!!
Se hotărăşte şi bate la uşa ursului, care iese cu
un zâmbet larg şi spune:
-Zi-mi iepuraşule, ce problem ă ai, cu ce te pot
ajuta?
Iepurasul:
33. Morala
E tichetarea copiilor,
a prietenilor, a colegilor
sau a ş efilor, f ă r ă m ă car s ă
le ascultam punctul de
vedere, conduce la un e ş ec
ferm î n comunicare!
34. Dumnezeu ne-a dat două
urechi dar numai o gură. Unii zic că
asta este fiindcă a dorit să ascultăm
de două ori mai mult decât vorbim.
Alţii însă zic că este de două ori mai
greu să asculţi decât să vorbeşti.
