Gimnastica in kinetoterapie g.niculescu

GEORGETA NICULESCU

GIMNASTICA ÎN KINETOTERAPIE

Universitatea SPIRU HARET

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
NICULESCU, GEORGETA
Gimnastica în kinetoterapie / Georgeta Niculescu –
Bucureşti; Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006
176 p., 20,5cm
Bibliogr.
ISBN: 973-725-540-2
796.4:615.825

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006


UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

Conf. univ. dr. GEORGETA NICULESCU

GIMNASTICA
ÎN KINETOTERAPIE

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE
Bucureşti, 2006


CUVÂNT ÎNAINTE

Gimnastica este componentă a sistemului educaţional şi totodată şi componentă a sistemului social cu
care interacţionează dinamic dispunând de un conţinut
bogat, diversificat, atractiv, de mijloace, cu multiple
valenţe formative şi educative în dezvoltarea ontogenetică a omului.
Scopul acestei cărţi este să evidenţieze importanţa
mijloacelor gimnasticii de bază în atingerea obiectivelor
educaţiei şi implicit ale gimnasticii.
Lucrarea este structurată pe opt capitole care
prezintă informaţii ample cu privire la gimnastica de
bază, oferind posibilitatea aprofundării aspectelor
teoretice în conexiune cu cele practice. În capitolul întâi
este prezentat un scurt istoric privind apariţia şi evoluţia
gimnasticii pe plan mondial şi naţional. În capitolul al
doilea sunt prezentate obiectivele, caracteristicile,
mijloacele, precum şi ramurile gimnasticii, iar capitolul
trei prezintă aspecte de terminologie. În capitolul patru
sunt descrise noţiunile de bază în gimnastică şi
kinetoterapie, precum şi poziţiile fundamentale şi
derivate, poziţiile şi mişcările segmentelor corpului. În
capitolele următoare sunt prezentate în detaliu
mijloacele gimnasticii de bază structurate în gimnastica
organizatorică, exerciţii de dezvoltare fizică generală şi
exerciţii aplicative. Am acordat o mare atenţie
exerciţiilor de dezvoltare fizică generală, pentru că ele
contribuie la dezvoltarea fizică armonioasă a corpului, la
5


formarea bazelor generale ale mişcărilor, la prevenirea
instalării deficienţelor fizice.
Prin conţinutul ei, cartea se adresează atât
studenţilor de la educaţie fizică, kinetoterapie, cât şi
profesorilor de educaţie fizică şi kinetoterapeuţilor
interesaţi în aprofundarea gimnasticii de bază.
Autoarea

6


I. SCURT ISTORIC PRIVIND APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA
GIMNASTICII PE PLAN MONDIAL ŞI NAŢIONAL

Originea şi evoluţia gimnasticii este legată indisolubil de
dezvoltarea societăţii româneşti din cele mai îndepărtate vremuri şi
până în prezent.
Acumulând experienţă, omul a inventat, în toate treptele
evoluţiei sale, diferite exerciţii, jocuri, dansuri şi toate sporturile
existente. Dar, până la acest pas evolutiv, exerciţiile de gimnastică
simple, naturale, aplicative au fost cele pe care le-a utilizat, la început
ca mişcare spontană, apoi cu un scop bine determinat, sub formă de
exerciţii fizice. Putem afirma că, gimnastica de bază, cu elementele
ei cele mai simple, a fost forma de organizare cea mai veche a
educaţiei fizice.
Din punct de vedere istoric, gimnastica a străbătut etapele de
formare şi dezvoltare ale societăţii omeneşti.
1.1. Gimnastica în antichitate
Egiptul antic. Egiptenii au creat o cultură şi o civilizaţie
impunătoare încă din mileniul IV î.e.n. Picturile murale şi
bazoreliefurile de la Ptah-Hotep atestă preocupările egiptenilor pentru
educaţia fizică. Celebrele fresce de la Beni Hassan reprezintă o
multitudine de mişcări cu caracter sportiv din gimnastică, atletism,
sporturi de luptă, fiind cel mai elocvent ce atestă nivelul atins de
conceptul de educaţie fizică.
India antică. Poemul „Vedele” reprezintă „Cartea sfântă” a
hinduşilor, în care se găsesc instrucţiuni pentru viaţa de toate zilele şi
preocupări pentru educaţia fizică.
Exerciţiile fizice s-au constituit într-un sistem naţional de
educaţie fizică denumit „Pranayama”. Mai târziu apare sistemul
7


„Yoga”, bazat pe poziţii prelungite, suspendarea respiraţiei şi
meditaţie. Yoga este unirea cu sine, reprezentând drumul spre
autoeducaţie.
China antică. Filozoful chinez Confucius (551-479 î.e.n.) a
subliniat pentru prima dată importanţa exerciţiilor fizice, pe care le-a
inclus în cele şase „arte liberale” care stau la baza educaţiei: muzica,
ceremonialul, caligrafia, scrima, aritmetica şi arta de a conduce carul.
Mai târziu, medicul Kong-Fu preluând o parte din exerciţiile
respective a creat un sistem de educaţie fizică medicală ce a fost
introdus în ritualul religios. Acest sistem se baza pe exerciţii de
respiraţie, întindere şi relaxare. Exerciţiile respiratorii se executau din
diferite poziţii: stând, culcat, pe genunchi. Combinând aceste poziţii
de bază, au apărut poziţiile derivate, cu ajutorul cărora se limitează, se
fixează respiraţia în funcţie de boala pe care urma să o vindece.
Grecia antică. Grecii au acordat cea mai mare importanţă
exerciţiilor fizice ca parte integrantă a educaţiei, sistemul educativ
creat de ei având ca obiectiv dezvoltarea trupului şi a minţii.
Grecii au creat cuvântul gimnastica, pentru a desemna cu un
nume generic „totalitatea exerciţiilor fizice practicate cu scopul de a
contribui la întreţinerea sănătăţii, la întărirea corpului şi la
înfrumuseţarea vieţii spirituale” (Kiriţescu, C., 1964).
Concepţia greacă cu privire la exerciţiile fizice a evoluat în trei
direcţii:
• igienică
• militară
• armonioasă
Concepţia igienică. Reprezentanţii acestei concepţii au fost
medicii, care au scos în evidenţă importanţa exerciţiilor fizice, în
general şi a gimnasticii, în special, pentru îngrijirea sănătăţii.
Reprezentanţii au fost: Herodikos din Selimbria a creat normele de
practicare a gimnasticii igienice şi terapeutice (includea şi masajul
asociat cu regimul alimentar): Hipocrate a descris în lucrările sale
acţiunea binefăcătoare a exerciţiilor de gimnastică şi a masajelor;
Galen considera gimnastica un mijloc de păstrare a sănătăţii, iar
Antilus este considerat adevăratul părinte al gimnasticii terapeutice.
Concepţia militară. Reprezentanţii acestei concepţii au fost
spartanii, care practicau exerciţiile fizice dure în vederea pregătirii
8


pentru război. Astfel nu lipseau alergările, lupta, aruncarea cu discul şi
suliţa, jocul cu mingea şi dansul. Elemente morale, emoţionale şi
intelectuale nu găsim în această practică intensă, dar limitată a
exerciţiilor fizice.
Concepţia idealului armonic. Aparţine educaţiei fizice din
Atena, cetate a Greciei antice. Pentru atenieni, fiinţa umană perfectă
reprezenta idealul de viaţă, ideal concretizat în formula „Kalos kai
agatos” (frumos şi bun).
Atingerea perfecţiunii era idealul de viaţă al atenienilor, idealul
armonic la care se putea ajunge printr-o dezvoltare armonioasă,
sănătate trupească, bărbăţie, putere, dibăcie. Educaţia va fi dominată
de cultul frumosului, de necesitatea armoniei dintre formă şi conţinut,
dintre dezvoltarea fizică şi cea psihică a tânărului.
Unul dintre exponenţii de seamă ai acestei concepţii a fost
Platon (437-347 î.e.n.) care a afirmat că după muzică, omul are
nevoie de gimnastică prin care se educă curajul pentru a se forma
unitar în plan intelectual, moral, estetic şi fizic. Concepţia idealului
armonic este susţinută şi de Aristotel (384-322 î.e.n.), cel mai mare
gânditor al antichităţii, savant, filozof, pedagog. El includea, în
educaţia tineretului, gimnastica, gramatica, muzica şi desenul
afirmând „corpul trebuie format înaintea spiritului, deprinderile
înaintea raţiunii”
Grecii şi-au format o concepţie asupra exerciţiilor fizice, creând
o terminologie proprie, precum şi termenul de gimnastică („gymnos”
înseamnă „gol”, deoarece practicau exerciţiile fizice fără
îmbrăcăminte în gimnazii şi palestre). Astfel, gimnastica va cunoaşte
dimensiuni noi, care împreună cu celelalte arte va constitui un sistem
educativ format din gimnastica propriu-zisă, agonistica şi orchestica.
1.2. Gimnastica în epoca feudală
Evul mediu este caracterizat prin doctrine religioase, care
consideră „păcat” orice preocupare pentru sănătatea şi frumuseţea
trupească, exerciţiile fizice fiind excluse din arsenalul educaţiei.
Astfel, renaşterea apare ca o etapă de tranziţie determinată de
condiţiile economice obiective ale epocii, fiind un fenomen istoric
complex ( secolul al XIV-lea). Conţinutul epocii poartă numele de
9


umanism, deoarece pune în valoare omul, personalitatea umană.
Pedagogii umanişti fixează un ţel nou educaţiei, cel al formării
omului complet.
Reprezentative sunt lucrările „Ars gymnastica” scrisă de
Mercurialis Hieronymus (1596) în care defineşte gimnastica drept
arta care cuprindea efectele tuturor exerciţiilor corporale care sunt
bune nu numai pentru bolnavi, ci şi pentru cei sănătoşi şi „Trei
dialoguri despre exerciţiul săriturilor şi voltijelor în aer” a lui
Archangelo Tuccaro (1599).
1.3. Gimnastica în epoca modernă
Secolul al XVII-lea este considerat secolul realismului, iar
secolul al XVIII-lea cel al raţionalismului, iar printre personalităţile de
frunte ale acestui val de pedagogi enumerăm:
Jan Amos Komenski (1592-1670) cel mai mare gânditor al
secolului al XVII-lea (de origine ceh), a adoptat ideea „Un spirit
sănătos nu poate exista decât într-un corp sănătos”, considerând
valoarea fizică a omului nu ca un scop final, ci ca o condiţie a valorii
lui sociale, ce permite ca omul să fie util societăţii.
Plecând de la principiul că şcoala trebuie să aibă grijă şi de
sănătatea copilului, el a preconizat amenajarea de terenuri pe lângă
şcoli, pe care să se practice exerciţii şi jocuri. În programul şcolar al
elevului, 8 ore pe zi erau consacrate învăţăturii, 8 ore somnului, iar 8
ore exerciţiilor fizice, îngrijirilor igienice şi mesei.
John Locke (1632-1704), filozof şi medic englez, susţine că
aptitudinile existente se fortifică cu ajutorul exerciţiului, practica
perfecţionând talentul. În opera sa pedagogică, „Câteva cugetări
asupra educaţiei copiilor”, tratează despre educaţia fizică, morală şi
intelectuală a copiilor din clasele dominante, caracterul de clasă al
concepţiei lui Locke despre educaţie fiind evident, iar formarea
„gentlemanului” concretizând acest lucru a constituit idealul său
educaţional.
Ideile lui J.Locke l-au inspirat pe J.J.Rousseau (1712-1778),
omul cel mai reprezentativ al secolului al XVIII-lea în materie de
educaţie. Principiul educaţiei sale era „întoarcerea la natură”,
susţinând că natura l-a creat pe om bun, dar societatea l-a stricat.
10


Opera de bază „Emil ou de l' education” (Emil sau despre
educaţie) a apărut în 1762 şi este împărţită în cinci părţi. Din punct de
vedere pedagogic cele mai importante părţi sunt: partea întâi –
copilăria, până la vârsta de 3 ani şi, mai ales, a doua, care urmăreşte
dezvoltarea copilului de la 4 la 12 ani, parte în care educaţia fizică
trece pe primul plan, întrucât educaţia intelectuală urmează după
această vârstă. Rousseau a căutat să dezvolte exerciţiile fizice pe baze
raţionale, arătând importanţa lor ca factor educativ şi igienic.
Ideile progresiste apărute în această perioadă au circulat în toate
ţările Europei, educaţia fizică fiind inclusă în educaţia generală, iar
formele exerciţiului fizic au fost studiate, aprofundate, diversificate,
conturându-şi un conţinut propriu.
Numărul teoreticienilor care susţin practicarea gimnasticii în a
doua jumătate a secolului al XVIII-lea a crescut. Iau naştere, astfel,
şcolile şi sistemele de gimnastică.
Întemeietorii de şcoli
Johann Bernhard Basedow (1723-1790) întemeiază şcoala
filantropistă de la Dessau, în anul 1774, în care pune accent pe
educaţia fizică, luând ca mijloc de bază gimnastica greacă. Concepţia
sa este militară, pentru formarea viitorilor cetăţeni. El aplică o metodă
liberă de educaţie şi anume „Copiii trebuie să înveţe, jucându-se”.
Salzmann Christian Gotthilf (1744-1811) a acordat o atenţie
deosebită educaţiei corporale, programul său de educaţie fizică
bazându-se pe ideea că, natura întăreşte omul, iar exerciţiile utilizate
cuprindeau: alergări, sărituri, balansări, voltije, jocuri, călărie, înot.
Johann Cristoph Guts-Muths (1759-1839), profesor de
gimnastică, a experimentat 8 ani efectele exerciţiilor fizice în şcoala în
care profesa. În anul 1793 publică cartea „Gimnastik für die jugend”
(Gimnastica pentru tineret), operă de mare valoare pedagogică, care
constituie cea dintâi carte modernă de educaţie fizică din lume prin
profunzimea gândirii, bogăţia documentării, justeţea observaţiei şi
claritatea expunerii.
După Guts-Muths, gimnastica este un sistem de exerciţii ale
corpului, care are ca scop perfecţionarea acestuia. A susţinut că
exerciţiile fizice nu trebuie să tindă la formarea de atleţi sau gladiatori,
11


scopul lor nefiind cultivarea forţei, ci a menţinerii şi întăririi sănătăţii,
a bărbăţiei şi curajului. El împarte exerciţiile fizice în trei categorii:
• exerciţii gimnastice propriu-zise;
• lucrări manuale;
• jocuri colective.
Exerciţiile propriu-zise sunt în număr de 8: săritura; alergarea;
aruncarea; lupta; căţăratul; exerciţii de echilibru şi balans, exerciţii de
ridicare, de purtare, de tragere; dansul, marşuri şi exerciţiile militare.
Gerhard Ulrich Anton Vieth (1763-1836) a pus la baza
educaţiei fizice şi a practicării gimnasticii, anatomia şi fiziologia
umană, susţinând că „profesorul de gimnastică trebuie să cunoască
maşina care-i este încredinţată”. Tratând mecanica mişcărilor, el le
clasifică după diviziunile anatomice în mişcări ale corpului,
trunchiului, membrelor superioare, inferioare.
Exerciţiile le împarte în:
• active
• pasive
Cele active sunt: statul în picioare, mersul, alergarea, căţărarea,
săriturile libere şi cu prăjina, voltijele, iar cele pasive: poziţia aşezat,
culcat, legănatul la diferite aparate.
Johann Heinrich Pestalozzi (1746-1826), pedagog elveţian, a
căutat prin concepţiile sale să ajute masele populare sărace, creând,
pentru ele, un învăţământ popular, la baza căruia să stea o educaţie
morală caracterizată printr-o iubire activă faţă de om.
Pestalozzi a acordat o atenţie deosebită educaţiei fizice şi
modului ei de predare în şcoală, având la bază principiul său
fundamental, intuiţia. Exerciţiile fizice (gimnastice) se executau în
colectiv, metodic, începând cu exerciţii simple şi cunoscute,
dezvoltându-le apoi treptat şi sistematic.
Despre gimnastică afirmă: „noi căutăm o gimnastică prin care
educaţia fizică, considerată din punct de vedere intelectual să devină un
mijloc de formare a spiritului şi care, considerată din punct de vedere al
moralităţii şi al frumosului, să fie un mijloc de dezvoltare etică şi estetică”.
Pentru el, gimnastica este naturală sau elementară, cu alte
cuvinte este o gimnastică a articulaţiilor. Prin practicarea exerciţiilor
de gimnastică, copilul trebuie să capete iscusinţă, să înveţe să fie
12


activ, să facă faţă tuturor situaţiilor şi împrejurărilor. Pestalozzi este
întemeietorul exerciţiilor libere, care se executau în cerc, în jurul
profesorului, după comandă şi într-o ţinută comodă şi constau din
mişcări cu capul, trunchiul, braţele şi picioarele şi din combinaţia lor.
Creatorii de sisteme
Trecerea de la secolul al XVIII-lea la secolul al XIX-lea a
însemnat pentru domeniul educaţiei fizice, trecerea de la perioada
frământărilor teoretice la închegarea sistemelor de educaţie fizică
completă.
Creatorii de sisteme pedagogice în educaţia fizică au apărut în
acelaşi timp în mai multe ţări:
• în Franţa – Amoros;
• în Germania – Jahn;
• în Suedia – Ling;
• în Anglia – Arnold.
Sistemul francez
La începutul secolului al XIX-lea apare un om de acţiune, un
spirit înnoitor, care a ştiut să îmbine spiritul militarist al epocii cu o
concepţie educativă – a fost colonelul spaniol Don Francesco
Amoros Y.Ondeano (1770-1848), născut la Valencia şi devenit
cetăţean francez prin naturalizare, în anul 1816.
Amoros a fost un pedagog teoretic şi practic în egală măsură,
creând o serie de instituţii în care se preda gimnastica după principiile
sale, tipărind numeroase cărţi în care şi-a fixat sistemul şi metoda sa
pedagogică. Dintre acestea, se remarcă „Manualul practic al
exerciţiilor corporale şi al jocurilor celor mai potrivite pentru
întărirea corpului şi a membrelor”; „Manualul de educaţie de
gimnastică şi morală”; „Noul manual complet de educaţie fizică,
gimnastică şi morală”, care este un atlas.
Tendinţa lui Amoros a fost să sporească potenţialul fizic,
intelectual şi moral al cetăţenilor francezi, fiind considerat creatorul
şi şeful şcolii franceze de educaţie fizică. El şi-a constituit întreg
sistemul bazându-se pe legile biologice, dar şi ţinând cont de condiţiile
în care trăiesc cei pentru care le-a elaborat.
13


În concepţia lui Amoros, gimnastica avea un ţel multilateral:
fizic, psihic, social, etc. Ea trebuie să formeze oameni puternici,
îndrăzneţi, cu un simţ dezvoltat al binelui, al datoriei, al
devotamentului, asociind exerciţiile fizice cu muzica. Legând
activitatea motrică de fenomenele psihice, el a întrezărit ceea ce
psihologia modernă numeşte senzaţii chinestezice sau de mişcare.
Ceea ce rămâne viabil, permanent, de necontestat, este
sistematizarea exerciţiilor fizice şi încercarea lui Amoros de a
fundamenta ştiinţific sistemul său de educaţie fizică.
Amoros împarte exerciţiile în trei mari categorii:
I. Gimnastica civilă
II. Gimnastica militară.
III. Gimnastica medicală.
Gimnastica civilă – este adevărata gimnastică educativă. Ea
cuprinde două feluri de exerciţii:
a) elementare
b) de aplicaţie – se execută cu ajutorul aparatelor.
Exerciţiile elementare includ:
• mişcările elementare – flexii, rotaţii, mers, alergări, executate
gradat, atât cu braţele, cât şi cu picioarele;
• exerciţii de echilibru;
• exerciţii de forţă: tracţiuni şi respingeri, ridicări şi ţineri de
greutăţi;
• exerciţii de forţă şi îndemânare: lupte corp la corp, trageri cu
frânghia;
• sărituri – executate liber, cu greutăţi, cu prăjina.
Exerciţiile de aplicare sunt şi ele exerciţii utilitare ce constituie
gimnastica cu aparate, capitolul cel mai criticat de contemporanii
săi. Amoros este inventatorul porticului şi al piramidelor vii folosite în
spectacole. Gimnastica cu aparate a constituit marea vină ce i se
impută lui Amoros, deoarece punea accent pe gimnastica brahială,
dând braţelor un rol nenatural şi exagerat.
În ceea ce priveşte gimnastica medicală, aceasta a fost
împărţită în patru părţi:
• igienică (pentru sănătate);
• terapeutică (pentru tratamentul maladiilor);
14


• analitică (fortifiantă pentru convalescenţă);
• ortosomatică (tratamentul deformaţiilor).
Trebuie reţinut faptul că, lecţiile amorosiene aveau un aspect
variat, îmbinând exerciţiile fizice cu învăţământul ştiinţific şi cu
educaţia morală.
Dintre elevii lui Amoros, cel mai activ a fost Napoleon Laisne,
care a înlocuit cântecul cu numărătoarea, pentru a puncta mişcările.
Emul şi adversar al lui Amoros, Clias are marele merit de a fi
pus bazele gimnasticii copilăriei, cât şi ale gimnasticii feminine.
Sistemul german
Progresele economice ridicate către sfârşitul secolului al XVIII-lea
au marcat evoluţia Germaniei în toate domeniile. Întemeietorul şcolii
germane de educaţie fizică a fost Friedrich Ludwig Jahn (1778-1852) –
părintele gimnasticii. Sistemul creat de el a fost o gimnastică ce servea
ca mijloc de pregătire militară.
Activitatea sa în domeniul educaţiei prin gimnastică a început în
1810, când, rupând tradiţia gimnasticii şcolare, Jahn a adoptat o
metodă proprie şi originală: ieşea cu elevii săi afară din oraş, la câmp,
la pădure, ca să facă exerciţii în aer liber, organizând primul teren de
exerciţii gimnastice lângă Berlin, numit Turnaplatz. Deşi gimnastica
lui se adresa elementelor din afara şcolii, totuşi ea a pătruns şi în
învăţământ.
Cartea de bază a sistemului său, „Arta gimnasticii germane”, a
apărut în 1816. Ea este împărţită în patru părţi:
1. terminologia – este pur germanică;
2. exerciţiile gimnastice ocupă cea mai mare parte a cărţii,
făcând o enumerare şi o descriere largă a exerciţiilor care sunt: de
mers, alergare, săritură – considerate exerciţii pregătitoare – aruncare,
tragere, împingere, balans, agăţare, ridicare, purtare, lupte. El este cel
care a inventat bara fixă şi paralelele, susţinând că gimnastica nu poate
fi practicată decât în aer liber.
3. jocurile gimnastice erau alese cu grijă, pentru a influenţa
sănătatea corpului, dar şi a minţii. Erau agreate jocurile de echipă.
4. metodica – se ocupă cu constituirea Turnplatz-urilor, cu
amenajarea terenurilor şi cu instalarea aparatelor.
15


La baza sistemului lui Jahn au stat următoarele elemente care l-au
călăuzit pe creator:
• gimnastica (o activitate educativ-morală, având ca scop
restabilirea echilibrului fiinţei umane, redobândirea vioiciunii
corporale);
• instituţiile populare de gimnastică.
Numeroşi sunt cei care i-au adus multe critici sistemului său.
Astfel, contemporanii săi nu au fost de acord cu metodica exerciţiilor
folosite, deoarece a subordonat interesul pedagogic unui scop practic
creând prin exerciţiile sale violente, o gimnastică de forţă proprie
adulţilor, neglijându-i pe cei slabi. Dar Jahn a avut şi merite:
− a mutat exerciţiile fizice în plină natură;
− a dezvoltat gustul pentru cunoaşterea frumuseţilor morale,
fiind un precursor al stilismului;
− a menţinut şi a propagat ideea folosirii jocului, a exerciţiilor, a
cântecului, a veseliei, a sociabilităţii.
Contemporan cu Jahn a fost Adolf Spiess (1810-1858), creatorul
şi organizatorul gimnasticii şcolare germane. Gândirea pedagogică a
lui Spiess a fost cristalizată în cele două opere: „Teoria gimnasticii” şi
„Gimnastica pentru şcolari”. Marele merit al lui Spiess constă în
faptul că a introdus gimnastica ca materie obligatorie în toate şcolile
de la oraşe, sate, în şcolile de fete şi de băieţi, fiind predate zilnic în
clasele elementare şi tratată pe picior de egalitate cu celelalte materii,
creând o sistemă şi metodă privind exerciţiile fizice.
Caracteristica sistemului lui Spiess este introducerea în materia
gimnasticii a exerciţiilor libere, a exerciţiilor în comun (cu clasa) şi a
exerciţiilor de ordine (promovează disciplina interioară şi ordinea
exterioară).
Tipic pentru sistemul german introdus de A. Spiess este
orientarea formală în structura lecţiei care avea cinci părţi:
1. exerciţii de ordine;
2. exerciţii libere;
3. exerciţii cu aparate mobile şi fixe;
4. exerciţii populare;
5. jocuri.
16


Sistemul suedez
Creatorul gimnasticii suedeze, Per Henrik Ling (1776-1839), a
avut ca izvor de inspiraţie şcoala daneză a profesorului Nachtegall,
cel care a stabilit gradarea exerciţiilor de la cele uşoare, la cele grele
şi de la cele simple, la cele complexe, cel care a introdus gimnastica în
toate şcolile, unităţile militare şi asociaţiile populare, fiind practicate
de toată lumea. Datorită lui, Danemarca a fost prima ţară din Europa
care a introdus un învăţământ metodic şi bine organizat al educaţiei
fizice în toate şcolile sale, de orice grad.
În anul 1814, Ling înfiinţează Institutul Central de Gimnastică
din Stockholm. Sistemul lui Ling este reluat de discipolii săi, iar opera
sa „Fundamentele generale ale gimnasticii” a apărut după moartea sa,
fiind redactată de fiul său Hjalmar Ling care a introdus diverse note,
documente şi aforisme găsite printre hârtiile tatălui său, sistematizând
exerciţiile, principiile şi metodele astfel:
1. legile organismului omenesc;
2. principii fundamentale de pedagogie;
3. principiile gimnasticii militare;
4. principiile gimnasticii medicale;
5. principiile gimnasticii estetice;
6. elemente şi mijloace ale gimnasticii.
În realizarea conceptelor sale, Ling pleacă de la om, de la omul
anatomic şi fiziologic, ajungând apoi la exerciţiu. Acest lucru îl
deosebeşte pe Ling de predecesorii săi, care plecau de la exerciţiu în
sine, considerându-l o necesitate fiziologică, căutând să-l aplice
omului normal. Alegerea exerciţiilor de gimnastică avea la bază
câteva principii:
a) principiul dezvoltării armonioase care s-a concretizat prin
alcătuirea familiilor de mişcări şi aplicarea lor simetrică;
b) principiul selecţiei exerciţiilor – sunt folosite numai acele
mişcări care sunt benefice organismului uman, cu efecte corective,
simple şi uşor de învăţat;
c) principiul gradării exerciţiilor – exerciţiile trebuie alese şi
grupate astfel încât să asigure trecerea progresivă de la un exerciţiu la
altul, prin creşterea treptată a efortului, clasele fiind împărţite după
vârstă, statură şi greutatea elevilor;
17


d) principiul preciziei mişcărilor – se referă la faptul că unui
exerciţiu trebuie să i se determine exact poziţia iniţială, punctele de
atins în cursul exerciţiului şi poziţia finală. Numai respectând aceste
trei momente, se poate asigura corectitudinea execuţiei, ca şi forma ei
economică, fără cheltuială de energie.
Gimnastica lui Ling conţine mişcări care se bazează pe criteriul
utilităţii, mişcarea fiind eminamente analitică, iar coloana vertebrală
o consideră organul cel mai de seamă al mişcărilor omului, axa de
sprijin a tuturor pârghiilor corpului. Principala funcţie asupra căreia şi-a
îndreptat atenţia a fost respiraţia, acordând importanţă muşchilor
dorsali şi ai centurii abdominale.
Exerciţiile gimnasticii suedeze sunt libere, analitice realizate în
toarte articulaţiile si planurile corpului uman efectuate simplu şi cu
aparate specifice (saltele, bastoane, corzi, bănci, bârnă, cal, lada,
cadrul marinăresc, scara fixă) completate cu jocuri dinamice.
Gimnastica pedagogică constituie temelia sistemului lui Ling,
practicată de toţi oamenii, indiferent de vârstă, sex, ocupaţie, stare
fizică sau sănătate şi este alcătuită din:
1. exerciţii de ordine şi mers;
2. mişcări de gimnastică propriu-zisă;
a) mişcări pregătitoare;
b) mişcări fundamentale;
c) mişcări de aplicaţie.
3. jocurile
Sistemul lui Ling a inaugurat era fiziologică în educaţia fizică,
fiind considerată o metodă de educaţie ştiinţifică, deoarece exerciţiile
au fost adaptate structurilor anatomice şi funcţiilor corpului uman,
satisfăcând trebuinţele strict determinate ale organismului.
Sistemul suedez a făcut epocă, a avut o generalizare fără egal
în mediul şcolar, supravieţuind în Europa până dincolo de jumătatea
secolului al XX-lea; în România a fost înlocuit în anul 1948 cu
gimnastica sportivă a lui Jahn.
Sistemul englez
Realizatorul spiritului sportiv în educaţia engleză a fost Thomas
Arnold (1795-1842). El nu a avut o pregătire tehnică de pedagogie şi
nici n-a scris vreo carte de educaţie, însă sistemul creat de el s-a bazat
18


pe contactul personal pe care l-a avut cu elevii săi. Originalitatea
sistemului constă în faptul că a folosit mijloace fizice pentru a realiza
scopuri morale. Educaţia fizică a lui Arnold nu este nici gimnastica de
forţă a lui Jahn, nici gimnastica analitică a lui Ling, nici gimnastica lui
Amoros, ci o educaţie prin sport, ce a realizat-o prin practicarea
jocurilor sportive care a dus la dezvoltarea acelei trăsături de caracter
moral numită de englezi fair-play. El consideră că jocurile de întrecere
influenţează puternic şi deopotrivă atât fizicul tânărului cât şi trăsăturile
de caracter (voinţă, perseverenţă, iniţiativă, stăpânire de sine).
Spiritul de echipă, fair-play-ul, sentimentul onoarei pentru
adversari, pentru regulile întrecerii, cuplate cu bucuria jocului, cu
emoţia disputei, toate acţionează asupra organismului şi personalităţii
umane fiind practicate în şcoli, în colegii, în universităţi şi apoi în
întreaga lume.
Astfel sportul avea să devină o metodă şi apoi o categorie
înscrisă definitiv în spaţiul public, cu efecte psiho-sociale şi educative;
este, de fapt, sistemul care a preluat şi metamorfozat natura gimnasticii
şi elementele acesteia pe care le-a sportivizat, asigurându-le permanenţa
şi universalitatea (gimnastica artistică, gimnastica ritmică, gimnastica
acrobatică).
În epoca ulterioară reformei lui Arnold, educaţia fizică în Anglia
a continuat să se dezvolte pe diferite căi. Au fost înfiinţate, încă din
1850, cluburile sportive care devin din ce în ce mai numeroase şi mai
active, dezvoltând sportivismul, care se baza pe tradiţiile engleze.
În 1861, Herbert Spencer (1820-1903) a publicat cartea
„Despre educaţia intelectuală, morală şi fizică”, considerând educaţia
fizică temelia oricărei educaţii.
În Rusia un rol important în dezvoltarea educaţiei fizice l-a avut
fiziologul P.F.Leshaft (1837-1909), care a militat pentru crearea unui
sistem de educaţie fizică fundamentat din punct de vedere ştiinţific.
Opera capitală a lui Leshaft este „Îndrumări cu privire la instruirea
fizică a copiilor de vârstă şcolară”, care cuprinde o expunere critică
pe plan istoric a sistemelor de educaţie fizică, arătând că toate
metodele contemporane se întemeiază pe automatismul mişcărilor,
dezvoltând numai sistemul muscular, rupând educaţia fizică de cea
intelectuală. Foloseşte termenul de „instruire fizică”, adică o
19


dezvoltare multilaterală, arătând că, omul datorează actelor motrice şi,
în special, mersul, reprezentările sale despre spaţiu şi timp.
El a împărţit exerciţiile fizice în patru grupe:
• exerciţii simple;
• exerciţii complexe sau exerciţii cu creşterea efortului;
• orientarea în spaţiu;
• exerciţii sistematice sub forma acţiunilor complexe.
În Cehia, reprezentativ a fost doctorul în filozofie Miroslav
Tyrs (1832-1884), care a înfiinţat, în 1862, Institutul de gimnastică
pentru băieţi, iar în 1869 a înfiinţat Asociaţia de gimnastică pentru
femei şi fete. Idealul său în educaţie a fost: „sănătate, forţă,
frumuseţe”, iar în şcoală, mijlocul principal de educaţie a fost
practicarea gimnasticii sub forma exerciţiilor libere, exerciţii de
ansamblu, demonstraţii de masă, piramide.
1.4. Gimnastica în secolul al XX-lea
Reprezentanţii de seamă ai gimnasticii secolului XX au delimitat
importanţa şi valoarea sistemelor vechi, formulând o concepţie nouă
asupra gimnasticii.
Lupta dintre sisteme a contribuit la eliminarea treptată a
diletantismului în abordarea practicării exerciţiilor fizice, la
fundamentarea lor metodică, la crearea unei literaturi de specialitate, a
unei terminologii proprii unui domeniu nou. Dintre toate sistemele,
cele ale lui Ling şi Jahn au avut o largă răspândire în lume generând
şcoli, instituţii, activităţii competitive, dar peste ele, cu o reuşită totală
care va cuprinde întreg mapamondul, va fi sistemul jocurilor, al
întrecerilor creat de Arnold în Anglia, care este germenele sportului ce
va deveni către sfârşitul secolului al XX-lea una din cele mai
răspândite, îndrăgite şi practicate activităţi din lume (Nicu, A., 2000)
De asemenea, specialiştii au explicat şi aşezat termenii de
gimnastică şi educaţie fizică la locul cuvenit. Termenul de
gimnastică folosit atâta vreme în înţeles de educaţie fizică a fost
înlocuit, oficial, în anul 1910, prin Regulamentul francez de educaţie
fizică. Pentru prima dată, termenul de educaţie fizică îl înlocuieşte pe
cel de gimnastică, stabilindu-se, totodată, şi conţinutul fiecărui termen.
20


Sfârşitul secolului al XIX – lea a fost marcat de crearea primelor
federaţii naţionale de gimnastică:
• 1832 Federaţia elveţiană
• 1860 Federaţia germană
• 1865 Federaţia poloneză
• 1868 Federaţia olandeză
• 1869 Federaţia italiană
• 1873 Federaţia franceză
• 1885 Federaţia ungară
• 1906 Federaţia română
Federaţia Internaţională de Gimnastică ( F.I.G.) a fost creată în
anul 1881. Prezentăm în continuare primele competiţii de gimnastică
organizate pe plan mondial:
• 1896 Jocurile Olimpice de la Atena a fost prima mare
competiţie de gimnastică masculină
• 1903 în Belgia are loc prima competiţie internaţională
asimilată primului C.M.
• 1904 Jocurile Olimpice de la Saint Louis – concurs pe echipe
• 1924 Jocurile Olimpice de la Paris – concurs individual
• 1928 Jocurile Olimpice de la Amsterdam – concurs masculin
şi feminin
• 1934 la Budapesta are loc primul Campionat Mondial feminin
În primele decenii ale secolului, ramurile gimnasticii au evoluat
şi s-au perfecţionat permanent, în special gimnastica de performanţă
care a cunoscut o dezvoltare fără precedent. Această evoluţie s-a
datorat apariţiei Olimpiadei, diversificării sistemelor competiţionale,
perfecţionării bazei materiale, a regulamentelor de concurs, a
cercetării ştiinţifice, dezvoltării ştiinţelor conexe, creşterii rolului
mass-mediei.
În plan european destinele gimnasticii sunt conduse de Uniunea
Europeană de Gimnastică (U.E.G.) care a luat naştere în anul 1957.
Atât F.I.G. cât şi U.E.G. susţin dezvoltarea ramurii competiţionale a
gimnasticii, concursurile de gimnastică diversificându-se în
permanenţă ( Campionate Mondiale, Europene, Jocuri Olimpice, Cupe
Europene şi Mondiale, Jocuri Mondiale Universitare).
21


1.5. Gimnastica în România
Începuturile gimnasticii în şcolile româneşti datează din timpul
domniei lui Alexandru Ipsilante Vodă, în anul 1776, când aceasta se
preda în şcoala domnească de la Sf. Sava. Dar până la introducerea
gimnasticii în şcoli, dotarea cu materialele şi instalaţiile necesare,
formarea cadrelor de specialitate şi întocmirea unor programe care să
eşaloneze conţinutul au fost rezolvate cu foarte mare greutate şi
întârziere de-a lungul anilor.
Începând din secolul al XIX-lea, s-a observat o preocupare tot
mai mare pentru practicarea exerciţiilor fizice în diferite şcoli
particulare, exerciţii ce erau predate de profesori străini (francezi,
italieni, elveţieni, polonezi), care au deschis şcoli de gimnastică,
scrimă, muzică, caligrafie. Aceste şcoli erau frecventate numai de cei
cu posibilităţi materiale. Această perioadă de început a fost numită de
dr. C.I. Istrati „epocă de încercare şi dibuire”.
În cursul procesului de organizare a învăţământului, au apărut
preocupări pentru introducerea în şcoli a educaţiei fizice. Un pas
hotărâtor l-a reprezentat „Legea instrucţiei din 1864” – art.113 – de pe
vremea lui A.I.Cuza, care a introdus gimnastica şi muzica ca
învăţături obligatorii în liceu, dar, din lipsă de personal, predarea
gimnasticii era întâmplătoare. A fost „perioada eroică” a educaţiei
fizice din România.
Odată cu venirea în Bucureşti (1862) a ardeleanului
Gh.Moceanu (1831-1909), începe o nouă etapă a organizării
învăţământului gimnasticii în şcoală şi armată, a pregătirii de
profesori, a înfiinţării de societăţi. Tot ce s-a creat timp de trei decenii
a fost opera lui Moceanu şi a elevilor si, fiind considerat pe drept
cuvânt „părintele educaţiei fizice româneşti”. El a fost un susţinător
constant al gimnasticii lui Jahn, cel care a pus bazele gimnasticii la
aparate în Germania.
Gh. Moceanu a avut preocupări şi în domeniul publicisticii,
scriind o serie de lucrări: Cartea de gimnastică (1869), Istoria,
anatomia şi igiena gimnasticii (1879), Şcoala de patinaj şi de înot
(1882), Carte de gimnastică pentru uzul şcolilor primare şi secundare
de fete (1882), Gimnastica populară raţională pentru uzul şcolilor
22


primare, secundare şi superioare (1887), Memorii asupra gimnasticii şi
a călătoriilor mele în Europa, Asia, Africa şi America (1895).
Dar, adevăratul organizator al educaţiei fizice şcolare a fost
Spiru Haret, care s-a aflat de trei ori în fruntea Departamentului
Instrucţiei (aproximativ 10 ani). Semnalul a fost dat de reforma
învăţământului primar şi normal-primar din anul 1893, când s-a
introdus gimnastica în şcolile primare, s-au alcătuit programe,
regulamente, instrucţiuni metodice, manuale, Spiru Haret a fost
preocupat de organizarea şi îmbunătăţirea gimnasticii sub toate
formele lei. El a stabilit obligativitatea de fapt a gimnasticii în şcoală,
despărţind-o de instrucţia militară şi atribuindu-i o oră pe săptămână
pentru fiecare clasă.
Din anul 1899, gimnastica devine obligatorie în toate şcolile
secundare de băieţi şi fete, fiind predată după o programă analitică, iar
din anul 1902, până în anul 1924, au funcţionat Societatea de
gimnastică, muzică şi sport din Iaşi şi Societatea de educaţie fizică
Înainte din Bucureşti.
Prima conferinţă a profesorilor de gimnastică din toată ţara a
avut loc în perioada 21-24 aprilie 1904, în localul Liceului Gheorghe
Lazăr din capitală, în prezenţa lui Spiru Haret.
În anul 1922, s-a înfiinţat Institutul Naţional de Educaţie Fizică
din Bucureşti, pentru pregătirea cadrelor didactice de specialitate care
de-a lungul timpului şi-a schimbat denumirea de mai multe ori.
Prin reforma învăţământului secundar din 1928, 2 ore din cele 4
ore atribuite obligatoriu, săptămânal, educaţiei fizice, 2 ore erau
rezervate exerciţiilor de gimnastică propriu-zise. Prin legea
învăţământului din 1928 se schimă termenul de gimnastică cu cel de
educaţie fizică.
Federaţia Română de Gimnastică s-a înfiinţat în anul 1906, iar în
1907 s-a afiliat la F.I.G., în planul performanţei, rezultatele şcolii
româneşti au fost remarcabile. În anul 1911 are loc prima participare
românească la un concurs internaţional.
Sub conducerea unor specialişti ca: Adina Stroescu, Iosif Maier,
Robert Podlaha, Nicolae Băiaşu şi alţi numeroşi antrenori şi profesori,
între anii 1950-1964, gimnastica artistică înregistrează o dezvoltare
fără precedent, fiind organizate campionate naţionale de juniori,
seniori şi campionate şcolare.
23


Şcoala românească de gimnastică s-a făcut remarcată încă de la
primele apariţii în competiţiile internaţionale de mare anvergură (J.O.
de la Melbourne (1956) şi Roma (1960) – locul III pe echipe la fete).
În anul 1956 se organizează Campionatele Internaţionale ale României
fiind considerat cel mai vechi turneu individual din lume, iar în 1957
la Bucureşti are loc prima ediţie ale C.E. de gimnastică feminină.
După o perioadă de reorganizare şi reorientare a activităţii de
gimnastică, încep să se arate roadele prin cucerirea a numeroase
medalii de aur, argint şi bronz la C.M., J.O. şi C.E. Astfel, în 1974,
Dan Grecu cucereşte prima medalie de aur (inele) a gimnasticii
româneşti la Campionatele Mondiale de la Varna.
Echipa feminină ocupă locul II la Jocurile Olimpice de la
Montreal, 1976, Moscova 1980, Los Angeles 1984, Seul 1988,
Barcelona 1992, locul I la C. M. de la Fort Worth 1979 şi Rotherdam
1987, locul II la C.M. din 1978, 1983, 1985, 1989, locul III la
Indianapolis în 1991, locul I la Dortmund 1994 şi Sabae 1995 şi locul
III la J.O. de la Atlanta, locul I la Atena, iar la C.E. gimnastica
românească ocupă numeroase locuri I.
Gimnasta Nadia Comăneci a deschis o eră nouă în gimnastica
mondială, devenind o figură legendară a secolului prin performanţele
sale fără precedent, fiind prima gimnastă care a obţinut nota 10 în
concurs.
La 14 ani, a fost campioană olimpică absolută la Olimpiada de la
Montreal. De 3 ori consecutiv, a fost campioana absolută a Europei
(1975, 1977, 1979), câştigând şi alte numeroase medalii de aur şi
argint la probele pe aparate.
Urmaşele ei, Ecaterina Szabo, Daniela Silivaş, Simona Păucă,
Aurelia Dobre, Cristina Bontaş, Lavinia Miloşevici, Gina Gogean,
Simona Amânar, Maria Olaru, Andreea Răducan, Cătălina Ponor au
câştigat numereoase titluri şi medalii olimpice, mondiale şi europene.
La băieţi, urmaşii lui Dan Grecu au fost Marius Gherman, Nicu
Stroia, Marius Urzică, Dan Burincă, Marian Drăgulescu, Ioan Suciu.
Rezultatele deosebite obţinute în marea performanţă demonstrează existenţa unui sistem şi a unei şcoli de gimnastică românească,
care a creat o tradiţie şi care se bucură de recunoaşterea unanimă pe
plan mondial.
24


1.6. Importanţa gimnasticii în sistemul de educaţie
fizică şi sportivă din România
Ca ramură sportivă, gimnastica dispune de un conţinut foarte
bogat de mijloace care îi conferă statutul de disciplină de bază a
sistemului de educaţie fizică şi sportivă, dispunând de o teorie şi o
metodică proprie de predare, mijloace şi forme specifice de organizare
bazându-se pe datele ştiinţelor conexe (anatomie, fiziologie, biomecanică,
biochimie, psihologie, pedagogie). Prin natura exerciţiilor pe care le
cuprinde, gimnastica se adresează şi este accesibilă tuturor vârstelor
(având efecte deosebite în sfera somatică, fiziologică, psihică şi
motrică), dar şi celor cu calităţi deosebite, cu condiţia ca practicarea
exerciţiilor de gimnastică să se facă organizat, continuu şi corect.
Abordarea sistemică a studiului acestei discipline ne permite să
punem în evidenţă atât obiectivele, caracteristicile şi efectele
gimnasticii cât şi mijloacele şi ramurile ce o constituie ca „un sistem
de exerciţii aplicat analitic sau global, care influenţează selectiv şi
cumulativ aparatul locomotor, în vederea perfecţionării mişcărilor
corpului omenesc, a formării ţinutei corecte” (Podlaha R. şi Stroescu
A., 1974).
În cadrul sistemului de educaţie fizică şi sportivă din ţara
noastră, gimnastica se regăseşte în:
a) Învăţământul de toate gradele şi este cuprinsă în planurile de
învăţământ bazându-se pe programe de instruire ascendente, pe clase
şi ani de studii.
- preşcolar
- primar
- preuniversitar
- profesional
- special
- superior
b) Activităţi – necuprinse în planul de învăţământ:
- gimnastica zilnică
- gimnastica de înviorare
- momentul de educaţie fizică
25


c) Activităţi de timp liber
− necompetiţionale „sportul pentru toţi” (serbări şcolare, tabere
de vacanţă, activităţi turistice, drumeţii, excursii)
− competiţionale (campionatul şcolii, cupe tradiţionale)
d) Activitatea sportivă de performanţă
− în şcoli şi licee cu clase speciale
− în cluburi şi asociaţii sportive
Întrebări:
1. Enumeraţi izvoarele antichităţii.
2. Prezentaţi concepţia greacă cu privire la exerciţiile fizice.
3. Care au fost întemeietorii de şcoli?
4. Prezentaţi sistemul francez de educaţie fizică.
5. Prezentaţi sistemul german de educaţie fizică.
6. Prezentaţi sistemul suedez.
7. Prezentaţi sistemul englez de educaţie fizică.
8. Care au fost întemeietorii gimnasticii în România?
9. Prezentaţi sistemul de educaţie fizică şi sportivă din România.

26


II. GIMNASTICA – DISCIPLINĂ FUNDAMENTALĂ A
ARIEI CURRICULARE EDUCAŢIE FIZICĂ

Gimnastica în cadrul programei de educaţie fizică, beneficiază
de un conţinut bogat, fiindu-i alocat un mare număr de ore. Acest
lucru a fost posibil datorită caracterului formativ şi influenţelor sale
multiple asupra dezvoltării armonioase a organismului. Mijloacele
gimnasticii se regăsesc în conţinuturile programei asigurând:
• Capacitatea de organizare;
• Dezvoltarea fizică armonioasă;
• Calităţi motrice de bază;
• Deprinderi motrice de bază, aplicativ-utilitare şi sportive.
2.1. Obiectivele gimnasticii
Gimnastica constituie un sistem compus dintr-un număr nelimitat de
exerciţii fizice, care are ca finalitate rezolvarea obiectivelor proprii ce
vizează:
• dezvoltarea fizică armonioasă a corpului, întreţinerea şi perfecţionarea marilor funcţii ale organismului care constituie baza
sănătăţii organismului;
• dezvoltarea aptitudinilor condiţionale (forţă, viteză, rezistenţă)
a capacităţii coordinative (capacitatea de orientare spaţio-temporală,
capacitatea de echilibru, capacitatea de combinare şi cuplare a
mişcărilor), a mobilităţii articulare şi a supleţii musculare precum şi
dezvoltarea aptitudinilor psihice;
• formarea priceperilor şi deprinderilor specifice gimnasticii;
• formarea atitudinii corporale corecte şi prevenirea deficienţelor
fizice determinate de solicitări unilaterale sportive şi profesionale;
27


• formarea unei baze motrice şi fizice corespunzătoare practicării ramurilor sportive şi a activităţilor cotidiene;
• educarea esteticii corporale, a ritmului şi muzicalităţii;
• formarea obişnuinţei de a practica independent şi sistematic
exerciţiile de gimnastică în scop sanogen, recuperator, compensator,
recreativ la orice vârstă.
2.2. Caracteristicile gimnasticii
Gimnastica se caracterizează prin:
• conţinut bogat, variat, specific de mijloace ce permite
diferenţierea precisă a gradului de dificultate;
• posibilitatea selectării exerciţiilor în funcţie de vârstă, grad de
pregătire, sex, solicitări;
• datorită caracterului analitic al mişcărilor din gimnastică putem
influenţa precis diferite grupe musculare şi articulaţii prin alternarea şi
gradarea eficientă a mişcărilor;
• executarea mişcărilor cu maximum de corectitudine şi
amplitudine şi stabilirea riguroasă a formei de execuţie specifică
gimnasticii;
• stăpânirea elementară şi multilaterală a aparatului locomotor,
în condiţii obişnuite şi neobişnuite, prin folosirea mişcărilor naturale şi
artificiale special create de om;
• dezvoltarea aptitudinilor psiho-comportamentale, cum sunt:
inteligenţa motrică, capacitate de învăţare şi execuţie, capacitatea de
refacere fizică şi psihică şi cele psiho-motrice: coordonare, echilibru,
percepţia kinestezică şi spaţio-temporală;
• gimnastica dezvoltă calităţi psihice volitive ca: dârzenia,
perseverenţa, voinţa, stăpânirea de sine, curajul;
• dezvoltă capacitatea de colaborare, de întrajutorare, de
autoapreciere, precum şi simţul răspunderii colective;
• foloseşte, pe scară largă, acompaniamentul muzical,
dezvoltând simţul ritmului şi expresivitatea mişcării.
28


2.3. Mijloacele gimnasticii
Mijloacele gimnasticii care alcătuiesc de fapt conţinutul
gimnasticii au evoluat permanent, fiind sistematizate în mai multe
grupe de exerciţii (Terminologia gimnasticii, 1974) care au dat naştere
diferitelor ramuri sportive (gimnastica artistica, gimnastica ritmică,
gimnastica acrobatică):
• Exerciţii de organizare şi ordine
• Exerciţii de dezvoltare fizică generală
• Exerciţii aplicative
• Sărituri
• Exerciţii acrobatice
• Exerciţii artistice
• Exerciţii la aparate de gimnastică
Exerciţiile de organizare şi ordine cuprind:
a) acţiuni pe şi de pe loc
b) acţiuni din deplasare
c) alcătuiri şi schimbări de formaţii
Exerciţiile de dezvoltare fizică generală cuprind:
a) exerciţii libere
b) exerciţii cu partener
c) exerciţii cu obiecte portative (bastoane, mingi medicinale, de
cauciuc, cercuri, corzi, eşarfe, măciuci, extensoare)
d) exerciţii la, cu, pe aparate speciale (bănci, scară fixă, helcometru, banca cu cărucior rulant, banca curbată, scripeţi cu autorezistenţă).
Exerciţiile aplicative. Această denumire corespunde tuturor
mişcărilor necesare în viaţa cotidiană, fiind folosite atât pentru
formarea deprinderilor motrice de bază, cât şi pentru dezvoltarea
calităţilor motrice. Didactic au fost împărţite astfel:
a) specifice gimnasticii
• târâre
• căţărare
• ridicare şi transport de obiecte şi partener
• escaladare
29


b) nespecifice gimnasticii
• mers
• alergare
• aruncare - prindere
• sărituri
c) parcursuri aplicative
Săriturile. Ele sunt împărţite în două grupe:
• libere
• cu sprijin
Din prima grupă fac parte: săriturile în adâncime, în lungime, în
înălţime, prin fereastră, la trambulina elastică, la plasa elastică, cu
coardă. Ele pot fi executate pe loc şi cu elan, înainte, înapoi, lateral.
Săriturile din a doua grupă au fost sistematizate în funcţie de
natura zborului astfel: directe, laterale, prin răsturnare şi sunt
executate la capră, cal, lada de gimnastică, masa pentru sărituri.
Exerciţiile acrobatice cuprind mişcări complexe ce prezintă un
grad mare de spectaculozitate rezultată din execuţia elementelor cu
amplitudine, eleganţă, precizie, dezvoltând coordonarea generală şi
orientarea în spaţiu, fiind accesibile doar celor dotaţi din punct de
vedere motric. Exerciţiile folosite au caracter static şi dinamic, sunt
executate individual, în doi, în grup, cu şi fără aparate speciale (roată,
basculă, plasă, trambulină).
Exerciţiile artistice se caracterizează prin dinamism, ritmicitate,
spectaculozitate, concordanţă cu muzica şi cuprind: variaţii de paşi de
dans, sărituri artistice, piruete, valuri, elemente de echilibru executate
cu sau fără obiecte portative (cerc, minge, panglică, măciuci)
cultivând frumuseţea, expresivitatea, îndemânarea specifică, educaţia
muzicală şi estetică. Evoluţia acestor exerciţii a dus la apariţia unor
ramuri noi competiţionale: gimnastica ritmică şi sportul aerobic.
Exerciţiile la aparate de gimnastică. Aceste exerciţii cuprind:
poziţii, mişcări de forţă şi de balans cu diferite structuri dinamice
neobişnuite, executate cu o tehnică precisă şi cu un grad de dificultate
sporit. Ele au evoluat rapid prin îmbunătăţirea continuă a bazei
30


materiale şi se caracterizează prin legări şi combinări specifice
probelor de concurs din gimnastica artistică.
2.4. Ramurile gimnasticii
Îmbogăţirea permanentă a conţinutului gimnasticii prin apariţia
unor noi exerciţii a dus la diversificarea unor ramuri independente în
cadrul acestei discipline. Aceste ramuri au un conţinut propriu,
mijloace comune şi proprii, în acelaşi timp, păstrând orientarea
generală a gimnasticii ca disciplină sportivă.
Gimnastica se împarte în:
1. gimnastica de bază
2. gimnastica de performanţă
3. gimnastica aplicată
Gimnastica de bază şi gimnastica aplicată vor fi tratate
distinct în capitolele următoare.

GIMNASTICA

Gimnastica
de bază

Gimnastica de
performanţă

Gimnastica
aplicată

Gimnastica de performanţă constituie ramura competiţională
a gimnasticii şi se adresează numai celor dotaţi şi selecţionaţi în
funcţie de capacitatea motrică a acestora, raportată la solicitările
acestei discipline sportive.
Obiectivul primordial îl constituie obţinerea de performanţe în
competiţii naţionale şi internaţionale prin „victorie asupra ta şi asupra
altora”, practicarea ei solicitând aparate, instalaţii şi săli special
amenajate.

31


Gimnastica de performanţă include următoarele ramuri sportive:
1. Gimnastica artistică - practicată atât de băieţi, cât şi de
fete - cuprinde exerciţiile la aparate: sol, cal cu mânere, inele,
sărituri, paralele, bară (pentru bărbaţi) şi sărituri, paralele inegale,
bârnă, sol (pentru femei). Această ordine a aparatelor a fost
stabilită în anul 1960, de Federaţia Internaţională de Gimnastică.
Din anul 1994, în concursurile internaţionale, se concurează numai
cu exerciţii liber alese.
Gimnastica
artistică

Masculin

Feminin

Sol

Sărituri

Cal cu mânere

Paralele inegale

Inele

Bârnă

Sărituri

Sol

Paralele
Bară

2. Gimnastica ritmică - ramură sportivă exclusiv feminină - a
devenit olimpică din anul 1984 (Los Angeles). Cuprinde exerciţii
individuale şi de ansamblu, libere şi cu aparate portative (cerc,
panglică, minge, măciuci, coardă), executate cu acompaniament
muzical.

32


Gimnastică
ritmică

Individual

Ansamblu

Exerciţii
libere

Exerciţii
libere

Exerciţii cu
obiecte
portative

Exerciţii cu
obiecte
portative

3. Gimnastica acrobatică a devenit ramură de sine stătătoare
din anul 1972. Sistemul competiţional cuprinde următoarele probe:
perechi fete, băieţi, mixt, trio fete, grup băieţi, iar exerciţiile sunt
executate pe covorul de concurs (12 x 12 m) şi cuprind elemente de
forţă, echilibru, elemente de aruncare, poze.
4. Sportul aerobic - este o disciplină nouă, cu caracter
spectacular, elementele folosite fiind din gimnastica artistică, ritmică,
acrobatică, dans sportiv, executate pe fond muzical modern. Primul
Campionat Mondial a fost organizat la Paris în anul 1995 unde
România a câştigat locul I la trio. Concursurile se desfăşoară pe un
podium pătrat, cu latura de 14 m, iar suprafaţa de concurs este un
pătrat cu latura de 7 m pentru probele de individual feminin şi
masculin, perechi mixte şi trio şi cu latura de 10 m pentru proba de
grup (6). În acest sport deţinem supremaţia europeană şi mondială.

Sport aerobic

Individual

Perechi

Trio

Grup
33


5. Trampoline – ( sărituri în plasa elastică), disciplină olimpică
din anul 2000 cuprinde următoarele probe: individual, sincron perechi,
torent acrobatic, plasă mică, exerciţiile cuprind o succesiune de 10
sărituri diferite realizate în trei serii (o serie impusă şi două serii
libere).
Întrebări:
1. Prezentaţi obiectivele gimnasticii.
2. Prezentaţi caracteristicile gimnasticii.
3. Enumeraţi mijloacele gimnasticii.
4. Ce cuprind exerciţiile de organizare şi ordine?
5. Care sunt exerciţiile aplicative?
6. Care sunt ramurile gimnasticii?
7. Ce cuprinde gimnastica de performanţă?
8. Care sunt probele de concurs în gimnastica artistică feminină
şi masculină?

34


III. TERMINOLOGIA GIMNASTICII

3.1. Importanţă şi istoric
Terminologia reprezintă „totalitatea termenilor de specialitate
folosiţi într-o disciplină sau într-o ramură de activitate” (Dex, 1996).
Toate domeniile de activitate şi-au creat, de-a lungul dezvoltării
istorice, o terminologie proprie, specifică, care să ajute la o înţelegere
unitară a conţinuturilor acestora şi să poată servi ca mijloc de
comunicare între oameni.
Gimnastica, ca şi celelalte ramuri sportive, are o terminologie
proprie, care cuprinde „termeni folosiţi pentru redarea poziţiilor,
mişcărilor, exerciţiilor, aparatelor şi materialelor ajutătoare utilizate
pentru practicarea ei, cât şi modul de descriere al exerciţiilor”
(Terminologia gimnasticii, 1974).
Descrierea terminologică a exerciţiilor are o mare importanţă în
formarea imaginii corecte şi clare despre mişcare, în înţelegerea
conţinutului, precum şi în procesul formării deprinderilor motrice
uşurând comunicarea dintre specialiştii domeniului, dintre profesori şi
elevi, sportivi şi antrenori, concurenţi şi arbitri, asigurând circulaţia
informaţiei, cât şi înţelegerea acesteia.
Ca orice ştiinţă care se află într-o dinamică permanentă şi
terminologia gimnasticii a suportat transformări, perfecţionându-se în
raport cu evoluţia disciplinei, purtând amprenta diferitelor sisteme şi
metode de gimnastică, fiind influenţat şi lexicul terminologic. Astfel
tot ce a apărut nou în ştiinţă, în tehnică, în activitatea practică, s-a
reflectat şi în limbă, evoluţia terminologiei de specialitate încadrându-se
organic în evoluţia limbii.
O contribuţie majoră la evoluţia terminologiei gimnasticii a
avut Gheorghe Moceanu, reputat profesor de gimnastică, folclor
şi dansuri populare. În lucrarea „Istoria gimnasticii în ţara
35


noastră”, Gh. Moceanu recunoaşte apartenenţa sa la sistemul de
gimnastică german al lui Jahn, termenii folosiţi redând poziţii şi
mişcări din gimnastica la aparate. În această carte, apare termenul
de „roată gigantică”, elementul cel mai greu de executat, dar
spectaculos în acea vreme.
Ion Bucovineanu, adept al sistemului de gimnastică suedez,
traduce din limba germană „Manual practic de gimnastică suedeză –
1893” ce cuprinde atât exerciţii din sistemul suedez, cât şi din cel
german. Sunt menţionate: mişcările libere pentru diferitele părţi ale
corpului, cursa sau fuga, exerciţii cu mile (măciuci), cu haltere, cu
mingea, cu bastonul de fier, cât şi exerciţii la aparate imobile: scară
fixă, cal, bară.
Profesorul Dumitru Ionescu a elaborat prima terminologie de
specialitate în limba română, intitulată „Terminologia exerciţiilor de
ordine, libere, cu instrumente şi la aparate”, deşi adept al şcolii
franceze a lui Demeny, el păstrează în lucrare şi exerciţiile la aparate
din sistemul german. Aici apar precizări privind poziţiile sau ţinerile
fundamentale, cum sunt: atârnarea, rezemarea, şederea, starea în
genunchi.
Oficializarea gimnasticii suedeze în învăţământ a făcut ca
terminologia să poarte amprenta acestui sistem. Prin traducerea în
limba română a lucrării lui Thulin: „Terminologia gimnasticii
suedeze” de către Iacob Mihăilă şi Ben Nilsen, gimnastica suedeză se
impune în faţa celei germane. Această terminologie a fost prelucrată şi
adaptată de profesorul Virgil Roşală, care i-a adus îmbunătăţiri în
concordanţă cu procesul de înnoire şi perfecţionare a limbii române.
Astfel apar termeni simplificaţi cum ar fi: poziţie în loc de poziţiune,
rotare în loc de rotaţiune, sprijin în loc de reazem, mers în loc de
mergere, apare gerunziul stând în loc de stare, şezând în loc de şedere,
dar aceste schimbări nu au fost suficiente, conţinutul, cât şi ramurile
gimnasticii evoluând în permanenţã.
Apariţia, nu întotdeauna controlată, a unor termeni noi,
împrumutarea altora din literatura străină, după traduceri incorecte,
introducerea acestora în limba română, fără o verificare atentă, au
făcut ca limbajul tehnic al domeniului să aibă unele inexactităţi, iar
unii termeni să circule cu sensuri limitate, locale sau contradictorii.
36


Actualizarea parţială a terminologiei gimnasticii din 1950 şi
1953, făcută de reputaţii specialişti Stroescu A. şi Podlaha R. a dus la
unificarea termenilor utilizaţi.
În anul 1974 apare lucrarea de referinţă în domeniu
„Terminologia gimnasticii”, elaborată de Stroescu A. şi Podlaha R.,
care devine oficială, impunându-se ca un titlu de referinţă în rândul
lucrărilor de specialitate. Este bine sistematizată, a eliminat gerunziul
din descrierea poziţiilor fundamentale, a adus precizări privind
regulile de descriere a exerciţiilor de gimnastică, sistematizând
exerciţiile în grupe structurale.
Terminologia gimnasticii ridică cele mai multe probleme dintre
toate disciplinele sportive, deoarece dispune de un vast câmp
terminologic, sistemele şi metodele practicate în diverse ţări fiind
diferite.
Evoluţia ramurilor gimnasticii, în mod deosebit cea de
performanţă, este foarte dinamică; în fiecare competiţie majoră au
apărut elemente şi legări de elemente noi, de aceea, prin concizie în
gimnastica de înaltă performanţă, elementele noi poartă numele
gimnastului care le-a executat pentru prima dată, deoarece descrierea
amănunţită a elementului este complicată ( Danilova, Stalder, Endo,
Comăneci, Tsukahara, Diamidov, Drăgulescu, Popa, Silivaş).
3.2. Cerinţele terminologiei
Pentru a-şi îndeplini funcţia de comunicare, terminologia
gimnasticii trebuie să respecte anumite cerinţe de bază:
a) să respecte particularităţile de limbă privind termenii utilizaţi
folosind cuvintele din fondul lexicului principal şi să respecte
particularităţile gramaticale ale limbii;
b) să fie ştiinţifică, dar accesibilă. Clasificarea exerciţiilor pe
criterii morfologic, funcţional, biomecanic nu trebuie să constituie o
greutate în înţelegerea corectă a efectului produs de un exerciţiu;
c) să fie unitară. O noţiune dacă exprimă acelaşi conţinut, să
aibă acelaşi înţeles, indiferent dacă este vorba de gimnastica de bază
sau gimnastica de performanţă;
d) să fie precisă, pentru a elimina interpretările;
e) să fie clară, să creeze imaginea reală a elementului respectiv;
37


f) să fie concisă – scurtă, să nu conţină elemente suplimentare.
Între precizie, claritate şi concizie trebuie să existe un echilibru.
Pentru a evita lipsa de claritate sau precizie şi pentru a respecta cerinţa
conciziei, se pot folosi şi termeni convenţionali: podul, sfoara, sărituri
ca mingea, roata, dar numai atunci când aceste denumiri sugerează
structura mişcării;
g) să servească drept mijloc de comunicare internaţională. Această
cerinţă se referă la gimnastica de performanţă. Limba oficială a FIG este
franceza, iar toate elementele se regăsesc în codul de punctaj.
Întrebări:
1. Enumeraţi personalităţile cu preocupări în domeniul terminologiei
gimnasticii.
2. Cine sunt autorii actualei terminologii a gimnasticii?
3. Prezentaţi cerinţele terminologiei.

38


IV. NOŢIUNI DE BAZĂ ÎN GIMNASTICĂ
ŞI KINETOTERAPIE

Pentru înţelegerea unitară a conţinutului gimnasticii şi aplicaţiei
ei în kinetoterapie este necesară prezentarea unor noţiuni legate de
mişcare, a legilor fizicii şi forţelor care guvernează mişcarea precum şi
planurile, axele şi caracteristicile spaţio-temporale ale mişcării.
4.1. Noţiuni despre mişcare
Mişcarea reprezintă forma de existenţă a materiei, între cele
două categorii existând o relaţie dialectică ce se condiţionează
reciproc, determinând, totodată, transformări diferite. Mişcarea
cunoaşte forme simple, complexe şi cibernetice, complexitatea lor
fiind dată de evoluţia fiinţelor vii. Dintre formele mişcării (mecanică,
fizică, chimică, biologică, socială), cea biologică (viaţa şi locomoţia
fiinţelor vii) constituie o formă superioară de mişcare ce dispune de
calităţi şi mecanisme noi.
Ştiinţa care se ocupă cu aplicarea principiilor mecanice în
studierea structurii, evoluţiei şi funcţiile aparatului motor al omului
este biomecanica (Dex. 2001).
Acţiunile motrice ale corpului omenesc sunt considerate ca un
sistem compus din oase, muşchi, articulaţii, SNC, aparate şi sisteme,
în cadrul căruia biomecanica studiază cauzele mecanice şi biologice
ale formării mişcărilor şi particularităţile execuţiei lor, mijloacele şi
condiţiile necesare realizării acţiunilor motrice.
Astfel, biomecanica cuprinde:
• biomecanica generală – studiază legile generale ale
mecanicii aplicate la specificul organismelor vii şi
• biomecanica specială – ce studiază statica şi dinamica în
diferite domenii ale activităţii motrice.
39


Mecanica este ştiinţa al cărei obiect de studiu îl constituie
mişcarea sau echilibrul corpurilor sub acţiunea forţelor exercitate
asupra lor (Dex, 2001). Mişcarea mecanică este forma cea mai simplă
de mişcare a materiei şi constă în deplasarea unui corp faţă de altul.
Mecanica cuprinde:
• cinematica – studiază modul cum se desfăşoară mişcările;
• dinamica – explică cauza mişcărilor;
• statica – studiază poziţiile şi condiţiile de echilibru ale
forţelor care acţionează asupra corpurilor.
Toate mişcările se produc în spaţiu, care se măsoară în metri, şi
în timp, care se măsoară în ore, minute, secunde, descriind în spaţiu o
traiectorie care poate fi rectilinie sau curbilinie. Pe lângă spaţiu şi
timp, mişcarea este caracterizată şi de viteză, care poate fi uniformă şi
variată, variaţia mişcării în unitatea de timp purtând denumirea de
acceleraţie.
Newton a fost cel care a explicat modul cum se produce variaţia
mişcărilor corpurilor şi a stabilit raporturile dintre corpurile aflate în
mişcare, enunţând cele 3 legi fundamentale ale mecanicii:
• Legea I – orice corp îşi menţine starea de mişcare sau de
repaus dacă nu este obligat de forţe aplicate asupra lui să şi-o
modifice. Omul rămâne imobil dacă nu acţionează asupra sa forţa
musculară. Inerţia este cea care determină menţinerea stării de repaus
sau de mişcare şi se manifestă ca o rezistenţă atunci când un corp este
pus în mişcare sau ca o presiune atunci când un corp este oprit din
mişcare
• Legea a II-a – mărimea forţei care acţionează asupra unui
corp îi imprimă o anumită acceleraţie, fiind egală cu produsul dintre
masa corpului (m) şi mărimea acceleraţiei (a):F = m x a. Forţa se
măsoară cu ajutorul dinamometrelor, iar acceleraţia se calculează cu
ajutorul spaţiului străbătut de un corp într-un anumit interval de timp.
• Legea a III-a – acţiunile reciproce a două corpuri sunt
întotdeauna egale ca mărime şi de sens contrar. Astfel, gimnastul
poate executa sărituri împotriva forţei lui de greutate; cât stă cu
picioarele pe sol, forţele care acţionează asupra lui se echilibrează
reciproc, însă prin contracţie musculară, el poate acţiona asupra
40


solului cu o forţă mai mare decât greutatea lui, surplusul de forţă
imprimându-i o mişcare în sus.
De reţinut că orice activitate constituie un lucru mecanic, cu
condiţia existenţei unei forţe şi a deplasării corpului sub acţiunea ei; la
măsurarea lucrului mecanic (W), se ţine seama de principiul că lucrul
mecanic este proporţionalcu deplasarea şi este o mărime care se măsoară
prin produsul dintre forţă (F) şi lungimea deplasării: W = F x S.
În studierea unei mişcări se are în vedere stabilirea unor
elemente de bază fără de care nu este posibil studiul. Acestea sunt:
• reperul = puncte fixe faţă de care se realizează mişcarea (corp
de referinţă);
• direcţia de mişcare = orice mişcare se realizează pe o
anumită traiectorie în spaţiu (pe orizontală, înainte-înapoi, pe verticală
– în sus şi în jos şi lateral – la dreapta şi la stânga). Mişcările corpului
pot fi de translaţie (pe traiectorii paralele) şi de rotaţie (pe o
circumferinţă în jurul unei axe);
• viteza şi acceleraţia – mişcările se execută cu viteze diferite,
spaţiul, viteza şi acceleraţia reprezentând elementele de bază care
permit studiul mişcărilor. Acceleraţia îndreptată în sensul mişcării este
pozitivă şi măreşteviteza mişcării, iar cea îndreptată în sens opus
mişcării este negativă şi micşorează viteza mişcării.
4.2. Forţele interne şi externe
Mecanismele locomoţiei umane sunt mecanisme complexe care
nu pot fi explicate numai prin aplicarea legilor mecanicii, deoarece
mişcarea apare şi datorită interacţiunii forţelor interne ale corpului
omenesc (impulsuri nervoase, contracţii musculare, pârghii osteoarticulare), cu forţele externe ale mediului (gravitaţie, presiunea
atmosferică, inerţie, rezistenţe diverse).
4.2.1. Forţele interne
În realizarea mişcărilor corpului omenesc, forţele interne acţionează
în următoarea ordine (Baciu C., 1977):
1. impulsul nervos;
2. contracţia musculară;
41


3. acţiunea pârghiei osoase;
4. mobilitatea articulară.
Aceste forţe se găsesc în interiorul corpului şi exprimă interacţiunea
dintre diferitele părţi ale sale şi pot determina doar mişcările segmentelor
corpului.
1. Impulsul nervos constituie prima forţă internă care intervine
în efectuarea mişcării, iar mecanismele care stau la baza mişcărilor
sunt de natură neuro-musculară, sunt acte reflexe, formate din
analizatori, căile de transmisie ale sensibilităţii, centrii nervoşi, căile
motorii şi placa neuromotorie.
2. Contracţia musculară este a doua forţă internă care realizează
mişcarea ca o reacţie la stimulii impulsurilor nervoase. Activitatea
muşchiului se manifestă sub forma tonusului muscular ce-i conferă
proprietatea de a se contracta. În timpul contracţiei, muşchii dezvoltă o
forţă musculară, care depinde, în primul rând, de numărul de fibre
musculare şi nu de lungimea lor.
Contracţia musculară poate fi:
• izometrică – se manifestă ca o întărire a muşchiului sau ca o
modificare şi de tărie şi de formă a lui, contracţia făcându-se pe loc,
asigurând echilibrul sau poziţia statică;
• izotonică – are loc o scurtare a muşchiului şi o deplasare a
segmentelor osoase;
• de alungire – apare atunci când forţa ce se opune depăşeşte
forţa musculară şi întinde muşchiul.
Din punct de vedere biomecanic, Gagea A. (2002) prezintă
următoarele tipuri de contracţii musculare:
• contracţii izometrice (tensiunea din muşchi creşte până la
valoarea maximală);
• contracţii izotonice (tensiunea mecanică în muşchi este
constantă, când se scurtează muşchiul, iar viteza variază);
• contracţii izokinetice (când viteza contracţiei este constantă
şi se pot realiza cu aparate inventate (helcometru);
• contracţii auxotone (atât viteza mişcării, cât şi forţa rezistivă
variază independent (mişcările de locomoţie şi cele naturale ale
omului sunt auxotone);
42


• pseudo-contracţii sau mişcări excentrice (de cedare) cu
suprasarcină (pot produce accidentări);
• supracontracţii sau mişcări cu viteză supramaximală, cu
sarcină negativă (mişcarea este ajutată din exterior de forţe sinergice
(alergare la vale) sau prin tracţiune (în spatele unei biciclete).
3. Acţiunea pârghiei osoase constituie a treia forţă care asigură
mişcarea. Pârghiile la om sunt constituite din oase, care intră în mişcare
sub acţiunea muşchilor, fiind influenţate de trei puncte de aplicare a
forţelor:
• punctul de sprijin (S) este reprezentat de axa biomecanică a
mişcării sau de sprijinul pe sol sau un aparat oarecare;
• punctul de rezistenţă (R) este reprezentat de greutatea
corpului sau a segmentului care se deplasează;
• punctul de aplicare a forţei motorii (F) sau puterea este
reprezentată de inserţia pe segmentul osos al muşchiului care asigură
mişcarea.
Astfel, avem:
Pârghii de gradul I – în care se găseşte între R şi F (R.S.F.) şi
sunt pârghii de echilibru. Exemplu:
• articulaţia între cap şi coloana vertebrală (în care S se găseşte
în articulaţia dintre atlas şi osul occipital, F este reprezentată prin
muşchii cefei, iar R de greutatea craniului);
• articulaţiile dintre corpurile vertebrale, ca punct de sprijin, şi
braţele întinse pe lângă corp;
• poziţia verticală la nivelul articulaţiei coxo-femurale şi talocrurală în sprijin pe toată talpa pe sol.
Aceste pârghii pot avea braţele egale sau inegale.
R

S

F

Pârghii de gradul II – în care R se găseşte între S şi F (S.R.F.)
şi sunt pârghii de forţă. Unica pârghie de acest fel în corpul omenesc
este articulaţia gleznei în poziţia stând pe vârfuri, unde S este vârful
piciorului, F este reprezentată de muşchii (triceps sural) care
43


acţionează tendonul lui Achile, iar R acţionează la nivelul gleznei şi
este reprezentată de greutatea corpului.
S

R

F

Pârghii de gradul III – în care F se găseşte între S şi R
(S.F.R.), sunt cele mai numeroase şi sunt pârghii de viteză. Exemplu:
• articulaţia cotului (îndoirea antebraţului pe braţ, în care S este
situat la nivelul articulaţiei cotului şi corespunde axului de rotaţie, R
este reprezentată de greutatea antebraţului şi a mâinii, iar F este
reprezentată de muşchii flexori ai antebraţului pe braţ);
• articulaţia scapulo-humerală (abducţia braţului), F reprezentat
de muşchii abductori, iar R de greutatea braţului;
• coastele (F forţa muşchilor ridicători ai coastelor, R greutatea
coastelor şi viscerelor).
S

F

R

La pârghiile de gradul I şi II, se produce economie de forţă, iar
la cele de gradul III se pierde forţa, dar se produce o deplasare mare.
4. Mobilitatea articulară este a patra forţă internă şi prezintă un
rol activ în realizarea mişcărilor, iar prin forma şi gradul lor de
libertate imprimă direcţia şi sensul mişcărilor, limitând, în acelaşi
timp, amplitudinea lor. Articulaţiile prezintă diferite grade de libertate
date de conformaţia şi structura segmentelor osoase:
• un grad de libertate:
- articulaţia cotului (mişcare de flexie-extensie);
- articulaţia radio-cubitală (permit mişcări de pronaţiesupinaţie);
- articulaţia genunchiului.
• 2 grade de libertate (permit mişcări în 2 sensuri):
- articulaţia radio-carpiană.
44


• 3 grade de libertate:
- articulaţia coxofemurală ce permite mişcări de flexie extensie, abducţie - adducţie, rotaţie internă şi externă;
- articulaţia scapulo-humerală, ce permite mişcări de abducţie adducţie în axa sagitală; anteducţie - retroducţie – în axa transversală;
rotaţie internă-externă în axa longitudinală.
După cum ştim, aparatul locomotor al omului este alcătuit din
oase (206), articulaţii şi muşchi (502), iar activităţile motorii se
realizează prin acţiunea cuplurilor şi lanţurilor motrice. Astfel:
• două segmente osoase articulate mobil formează un cuplu
cinematic (gamba cu laba piciorului, braţul cu antebraţul, antebraţul
cu mâna, coapsa cu gamba);
• mai multe segmente articulate mobil formează un lanţ cinematic (lanţul cinematic al trunchiului, gâtului şi capului; lanţul cinematic al
membrului superior, lanţul cinematic al membrului inferior).
Lanţurile cinematice pot fi:
• deschise – când se termină liber (lanţul cinematic al
membrului superior sau inferior) şi se pot executa mişcări numeroase;
• închise – când extremităţile lanţului cinematic sunt fixate pe
sol sau aparate (poziţia stând fandat), iar mişcările sunt limitate.
Toate mişcările, în articulaţii şi poziţiile corpului, sunt realizate
de muşchii dispuşi în jurul articulaţiilor, formând grupe musculare,
iar mai multe grupe musculare formează lanţuri musculare, care
acţionează asupra articulaţiilor în mod diferit.
Musculatura corpului desfăşoară o activitate:
1. statică – care asigură poziţiile corpului şi segmentelor prin
contracţie izometrică şi este de:
• menţinere – este contracţia izometrică care nu produce lucru
mecanic şi asigură poziţia, acţionând împotriva forţei de greutate
(cumpănă cu braţele lateral);
• de consolidare – acţionează când corpul sau segmentele sale
se află în poziţia de echilibru stabil (atârnat);
• de fixare (echilibrare) – acţionează când corpul sau
segmentele lui se află în poziţie de echilibru nestabil (toate poziţiile
derivate din stând).
45


2. dinamică – asigurată de contracţia izotonică (are loc scurtarea
muşchilor şi deplasarea corpului şi segmentelor) care produce lucrul
mecanic şi este:
• de învingere – seproduce scurtarea muşchilor, segmentele
osoase se apropie, iar activitatea este concentrică (flexia coapsei pe
bazin este realizată prin acţiunea dinamică de învingere a flexorilor
din articulaţia coxo-femurală);
• de cedare – se produce alungirea muşchilor, segmentele
osoase se depărtează, iar activitatea este excentrică (revenirea coapsei
la verticală este realizată de aceiaşi muşchi, dar prin acţiunea dinamică
de cedare). Genuflexiunea este asigurată în faza de coborâre de lanţul
muscular al triplei extensii, prin activitatea dinamică de cedare, iar în
faza de ridicare, de aceiaşi muşchi, însă prin activitatea dinamică de
învingere, lanţul triplei flexii.
De reţinut este faptul că nu există lanţuri musculare strict active sau
strict pasive, ci numai lanţuri musculare care acţionează fie static, fie
dinamic, deoarece, majoritatea mişcărilor omului sunt complexe, deci
participă toate lanţurile musculare care deservesc lanţul cinematic în
acţiune.
Lanţurile musculare ale braţelor realizează mişcări de mare
amplitudine şi precizie pe când lanţurile musculare ale membrelor
inferioare îndeplinesc funcţia de sprijin, sunt puternice, iar muşchii
flexori şi extensori sunt dispuşi sub forma a 2 lanţuri antagonice.
Exemple:
• lanţul muscular al triplei flexii ( flexorii coapsei pe bazin,
flexorii gambei pe coapsă, flexorii dorsali ai piciorului pe gambă);
• lanţul triplei extensii (extensorii coapsei pe bazin, extensorii
gambei pe coapsă şi flexorii plantari).
4.2.2. Forţele externe
Corpul sau segmentele lui aflate în mişcare trebuie să învingă
următoarele forţe externe:
• greutatea corpului şi a segmentelor;
• forţa gravitaţională;
• inerţia;
• presiunea atmosferică;
46


• rezistenţa mediului;
• forţa de reacţie a suprafeţei de sprijin;
• forţa de reacţie specifică;
• forţa de frecare;
• rezistenţele externe diverse
Toate aceste forţe exprimă interacţiunea corpului cu mediul
exterior şi pot produce mişcarea corpului în întregime.
Greutatea corpului şi greutatea segmentelor: indiferent de
poziţia corpului, greutatea acţionează întotdeauna vertical, de sus în
jos, asupra centrului de greutate al corpului sau segmentului, valoarea
ei fiind dată de volumul, lungimea, densitatea segmentului care se
deplasează, într-un cuvânt, de masa lui.
Forţa gravitaţională, care imprimă greutatea corpului este cea
mai importantă forţă externă şi acţionează vertical, de sus în jos,
atrăgând corpul şi segmentele lui în permanenţă spre sol; învingerea
acestei forţe presupune un consum mare de energie, în care forţele
interne acţionează cumulat de jos în sus.
Inerţia este cea care tinde să prelungească şi să susţină o situaţie
dată:
• un corp aflat în repaus rămâne în repaus datorită inerţiei de
imobilitate;
• un corp aflat în mişcare continuă deplasarea datorită inerţiei
(legea vitezei câştigate). Astfel, forţele interne trebuie să învingă
inerţia de imobilitate la începutul mişcării şi trebuie să învingă inerţia
de mişcare câştigată la terminarea mişcării.
Presiunea atmosferică este o forţă de acţiune a forţei gravitaţionale,
care apasă asupra corpului uman cu o intensitate variabilă în raport cu
viteza de deplasare, având rol în menţinerea în contact a suprafeţelor
articulare, iar acţiunea ei este compensată de presiunea internă a marilor
cavităţi, fiind egale.
Rezistenţa mediului – mişcările pot fi executate în aer liber sau
în apă; astfel, segmentele corpului sau corpul trebuie să învingă
rezistenţa opusă de acestea, rezistenţă ce poate fi determinată prin
micşorarea suprafeţei de secţiune şi a unghiului de atac.
Forţa de reacţie a suprafeţei de sprijin – apare când corpul se
află susţinut pe o suprafaţă oarecare de sprijin şi este egală şi de sens
contrar forţei gravitaţionale. Ea este de două feluri:
47


• forţa de reacţie statică a suprafeţei de sprijin (RS) şi apare
când corpul este imobil şi este egală cu greutatea statică a corpului (GS)
RS = GS;
• forţa de reacţie dinamică a suprafeţei de sprijin RS apare
când corpul este în mişcare, iar la greutatea lui se adaugă şi forţa de
inerţie. Atunci când gimnastul se împinge în sus spre verticală (la
sărituri), reacţia dinamică (Rd) este egală cu greutatea statică a
corpului (Gs), plus forţa de inerţie (Fi)Rd = Gs+Fi, iar când se lasă în
jos (genuflexiune), reacţia dinamică Rd este egală cu greutatea statică
a corpului (Gs), minus forţa de inerţie (Fi)Rd = Gs – Fi;
Forţa de reacţie specifică ia naştere prin frânarea unor
segmente, frânare ce provoacă o mişcare a altor segmente în sens
contrar (îndreptare în sprijin la paralele).
Forţa de frecare apare, în mod deosebit, cândcorpul alunecă pe
suprafaţa de sprijin (schi, patinaj) şi este proporţională cu greutatea
corpului (G) şi coeficientul de frecare (K)F = G x K.
În concluzie, toate forţele externe care intervin în executarea
mişcărilor sunt învinse de forţele interne care trebuie să fie egale sau
superioare ca intensitate şi să acţioneze în direcţia identică, dar în sens
invers cu forţele exterioare respective (legea repartizării forţelor).
4.3. Caracteristicile mişcării
Mişcarea constituie acţiunea de deplasare a corpului sau
segmentelor sale în spaţiu faţă de un punct de referinţă şi este
sinonimă cu actul motric, element (tehnic), exerciţiu (fizic), fiind un
act reflex ce apare ca răspuns la semnalele ce vin pe căile senzitive şi
prezintă:
Caracteristicile spaţiale sunt reprezentate de:
• traiectoria mişcării – drumul parcurs de corp sau segmentele
sale între poziţia iniţială şi cea finală, se exprimă prin:
• amplitudine – este mărimea deplasării corpului sau
segmentelor sale între două repere, exprimate în grade şi unităţi de
măsură lineare;
• forma traiectoriei – care poate fi rectilinie sau curbilinie;
• direcţia – reprezintă sensul de deplasare al corpului sau al
segmentelor sale în timpul mişcării.
48


Caracteristicile temporale sunt reprezentate de:
• ritm – constă în alternarea părţilor sau fazelor mişcării;
• tempou – ne indică numărul sau cantitatea de mişcări realizate
în unitatea de timp;
Raportul dintre caracteristicile temporare şi spaţiale ne dă:
• viteza mişcării – şi reprezintă raportul dintre spaţiul parcurs
în unitatea de timp.
4.4. Planurile şi axele de mişcare ale corpului
Planurile în care se execută mişcările segmentelor corpului
corespund planurilor anatomice şi sunt următoarele (Fig. 1):
• frontal (A) – dispus
B
vertical, paralel cu fruntea, împarte
A
corpul într-o parte anterioară şi
una posterioară. Planul frontal care
împarte corpul într-o jumătate
posterioară şi una anterioară se
numeşte medio-frontal;
• sagital (B) – dispus tot
vertical, perpendicular pe planul
C
frontal, împarte corpul în două
jumătăţi – stânga şi dreapta. Planul
sagital care împarte corpul într-o
jumătate dreaptă şi una stângă se
numeşte medio-sagital;
• transversal (C) – este
perpendicular pe cele două planuri
(frontal şi sagital) şi împarte
corpul într-o parte superioară şi
alta inferioară. Planul transversal
care împarte corpul într-o jumătate
Fig. 1
superioară şi una inferioară se
numeşte medio-transversal.
Toate planurile medii ale corpului sunt planuri principale.
49


Toate mişcările se produc în articulaţii şi se efectuează în jurul
unor axe. Axa de mişcare reprezintă linia situată într-un anumit plan,
în jurul căruia unul din segmentele osoase se deplasează faţă de
celălalt segment. Ea nu este fixă, ci se poate deplasa odată cu
segmentul. Acestea sunt:
• axul vertical – la intersecţia planului frontal cu cel sagital
şieste linia imaginară ce traversează corpul din creştet în interiorul
poligonului de susţinere şi permite executarea mişcărilor în plan
orizontal;
• axul sagital ( anteroposterioar) – la intersecţia planului sagital
cu cel transversal şi traversează imaginar corpul din înainte-înapoi şi
permite executarea mişcărilor în plan frontal (lateral);
• axul transversal (frontal) – la intersecţia planului frontal cu
cel transversal şi străbate imaginar corpul de la stânga la dreapta şi
permite executarea mişcărilor în plan sagital.
Din punct de vedere biomecanic mişcările în kinetoterapie se
produc astfel:
− în plan sagital şi ax frontal (transversal): flexie şi extensie
(îndoiri înainte şi extensie)
− în plan frontal şi ax sagital: abducţie şi adducţie
− în plan transversal şi ax vertical: rotaţie internă şi externă.
4.5. Tehnica poziţiilor
Partea mecanicii care se ocupă cu studiul poziţiei corpurilor în
spaţiu şi al interacţiunii forţelor în menţinerea condiţiilor de
echilibrueste statica. În asigurarea poziţiilor corpului acţionează atât
forţele interne, cât şi forţele externe, care se echilibrează reciproc şi se
concentrează într-un punct numit centru general de greutate
(C.G.G.). Poziţia C.G.G. este necesară în studiul condiţiilor de
echilibru al corpului şi segmentelor sale.
Corpul se află în spaţiu în trei situaţii (poziţii) de echilibru:
• poziţia de echilibru stabil – C.G.G. se găseşte sub punctul de
sprijin şi amândouă se găsesc pe aceeaşi verticală (atârnat), proiecţia
C.G.G. rămâne în interiorul bazei de susţinere;
• poziţia de echilibru nestabil – C.G.G. este situat deasupra
punctului de sprijin şi se găsesc pe aceeaşi verticală (poziţia stând şi
50


derivate din ea). La cea mai mică abatere faţă de poziţia de echilibru,
greutatea corpului nu mai trece prin punctul de sprijin, el se
dezechilibrează şi cade;
• poziţia de echilibru indiferent – C.G.G. coincide cu punctul
de sprijin. La om, această poziţie nu se întâlneşte.
Corpurile se află în echilibru atunci când verticala centrului de
greutate cade, obligatoriu, în perimetrul bazei de susţinere, iar gradul
de stabilitate este mai mare cu cât suprafaţa de susţinere este mai
mare şi C.G.G. se află mai aproape de ea. Cu cât stabilitatea corpului
este mai mică, cu atât efortul muscular depus va fi mai mare pentru
menţinerea poziţiei.
Gradul de stabilitate este dat de înălţimea C.G.G., situat
deasupra bazei de susţinere, mărimea bazei şi unghiul de stabilitate,
care este format de verticala C.G.G. cu dreapta ce uneşte C.G.G. cu
marginea bazei de susţinere. Cu cât acest unghi este mai mare, cu atât
creşte gradul de stabilitate (fandare) (Fig. 2).
G

α

Fig. 2

4.5.1. Noţiuni legate de „poziţie"
Poziţia reprezintă situaţia statică a corpului sau a segmentelor
acestuia în desfăşurarea mişcării şi este o stare de moment. Poziţia
corpului faţă de sol poate fi:
− verticală (ortostatică)
− orizontală (clinostatică)
− înclinată
51


În gimnastică cât şi în kinetoterapie, precizarea poziţiilor are o
importanţă tehnico-metodică deosebită, deoarece pot determina chiar
gradul de dificultate al unui element tehnic.
Poziţiile se împart în:
• poziţie iniţială - poziţia din care începe orice mişcare;
• poziţie finală - poziţia corpului la terminarea mişcării.
Amândouă necesită un grad mare de stabilitate. Ca structură, ele
pot fi: simplă, compusă, complexă
• poziţie fundamentală - este o poziţie a corpului stabilită în
mod convenţional, după natura reazemului faţă de sol sau aparate:
stând, pe genunchi, aşezat, culcat, sprijinit, atârnat.
• poziţia derivată se obţine din poziţiile fundamentale prin
modificarea (Cordun M.,1999):
− bazei de susţinere ( suprafeţei de sprijin);
− poziţiei trunchiului şi/sau a capului;
− poziţiei membrelor superioare;
− poziţiei membrelor inferioare;
− combinaţii parţiale sau totale ale posibilităţilor anterioare
realizând modificări complexe.
• poziţie specifică - poziţie cu structură complexă, cu caracter de
forţă, echilibru sau mobilitate cu un anumit grad de dificultate în execuţie,
fiind considerată element tehnic (stând pe mâini, cumpănă, pod, sfoară).
Rolul poziţiei iniţiale (de plecare, de start) depinde de scopul,
structura şi conţinutul exerciţiului şi trebuie:
− să asigure condiţii optime de execuţie (stabilă şi comodă);
− să uşureze mişcarea;
− să îngreuneze mişcarea;
− să asigure execuţia corectă a mişcării şi continuarea
mişcărilor următoare.
4.6. Prescurtări terminologice
Pentru a descrie rapid exerciţiile la aparate, cât şi exerciţiile de
dezvoltare fizică se utilizează prescurtările de termeni, care se fac
după anumite reguli.
52


Poziţiile fundamentale, părţile corpului, denumirea mişcării şi
aparatele din gimnastică se scriu cu litere mari; direcţia mişcării şi alţi
termeni se scriu prescurtat, cu literă mică. După fiecare prescurtare, se pune
punct.
Poziţiile fundamentale
Stând = St.
Pe genunchi= Pe G.
Aşezat= Aşez.

Atârnat= At.
Sprijin= Spr.
Culcat= Cul.

Părţile corpului
Abdomen= Abd.
Antebraţ= Ab.
Braţ= B.
Cap= C.
Călcâi= Cc.
Ceafă= Cf.
Coapsă= Cps.
Corp= Cp.
Cot= Ct.
Creştet= Crt.
Deget= Dg.
Faţă= F.
Frunte= Fr.
Gambă= Gb.
Genunchi= G.

Gât= Gt.
Gleznă= Gl.
Mână= M.
Palmă= Pl.
Picior= P.
Piept= Pt.
Pumn= Pm.
Spate= Sp.
Şezută= Sz.
Şold= Ş.
Talpă= Tp.
Trunchi= T.
Umăr= U.
Vârf= V.

Denumirea mişcării
Alergare= Alerg.
Arcuire= Arc.
Aplecare= Aplec.
Apropiere= Aprop.
Aruncare= Arunc.

Îndreptare= Îndrept.
Înclinare= Înclin.
Întindere= Întind.
Întoarcere= Întoarc.
Legănare= Legăn.
53


Balans= Bal.
Cădere= Căd.
Căţărare= Căţ.
Coborâre= Cob.
Depărtare= Dep.
Deplasare= Deplas.
Ducere= Duc.
Echilibru= Echil.
Fandare= Fand.
Îndoire= Îndoi.

Răsturnare= Răsturn.
Răsucire= Răsuc.
Revenire= Rev.
Ridicare= Ridic.
Rostogolire= Rostog.
Rotare= Rot.
Săritură= Sărit.
Subbalansare = Subbal.
Urcare= Urc.

Aparate de gimnastică
Inele= In.
Ladă= Ld.
Paralele= Prl.
Paralele inegale= Prl.inl.
Scară fixă= Sc.f.
Trambulină = Tramb.

Bancă= Bnc.
Bară= Br.
Bârnă= Brn.
Cadru= Cdr.
Cal= Cl.
Capră= Cpr.
Frânghie= Frg.

Direcţia mişcării
Lateral= lat.
Oblic= obl.
Orizontal= oriz.
Stânga= stg.
Sus= sus

Înainte= înai.
Înapoi= înap.
Diagonal= diag.
Dreapta= drp.
Jos= jos
Alţi termeni
Alternativ= alt.
Aplecat= apl.
Apropiat= apr.
Apucat= ap.
Călare= căl.
Depărtat= dep.

Încrucişat= încr.
Îndoit= înd.
Întins= înt.
Răsturnat= răst.
Răsucit= răs.
Sprijinit= spr.

54


4.7. Reguli privind descrierea exerciţiilor în gimnastică
Pentru descrierea exerciţiilor în gimnastică, trebuie respectată
următoarea ordine:
1. Poziţia iniţială (plecare, start) este poziţia din care începe
mişcarea şi poate fi fundamentală sau derivată, iar la aparate se
specifică şi poziţia faţă de aparat.
Exemplu: stând depărtat, cu mâinile pe şolduri. St.Dep.cu M.pe Ş.
2. Denumirea mişcării ce urmează a fi executată.
Exemplu: îndoire (Îndoi.), ridicare (Ridic.), aplecare (Aplec.),
ducere (Duc.).
3. Segmentul care execută mişcarea.
Exemplu: braţ (B), trunchi (T), picior (P).
4. Direcţia pe care segmentul execută mişcarea.
Exemplu: înainte (înai.), lateral (lat.), înainte sus (înai.sus).
5. Poziţia finală poate fi una din poziţiile fundamentale sau
derivate.
În legări, poziţia iniţială se descrie doar la început, deoarece
poziţia finală a mişcării anterioare poate fi identică cu poziţia iniţială a
mişcării următoare.
După poziţia iniţială, se pun două puncte „:”, iar în cazul
mişcărilor compuse, între elementele componente, se foloseşte„cu”,
„şi” sau „ ,” (virgulă).
Exemplu: îndoirea braţelor la ceafă, cu aplecarea trunchiului
înainte şi răsucirea capului spre dreapta (Îndoi. B. la Cf. cu Aplec.T.
înai. şi Răsuc. C. drp.).
În descrierea exerciţiilor, timpii sunt puşi înaintea mişcărilor, iar
când o mişcare durează mai mulţi timp, sunt legaţi cu linioară (-).
Exemplu: 1-2.
Toate exerciţiile sunt împărţite totdeauna în timpi pari (2, 4, 8,
16 timpi etc.), deoarece, când se lucrează pe muzică, numărătoarea
trebuie să corespundă frazei muzicale.
55


Exemple:Prescurtat:
P.I. - Stând depărtat cu mâinile pe şolduri:St.dep.M.pe Ş.
1. Aplecarea trunchiului înainteAplec.T.înai.
2. RevenireRev.
3. Îndoirea trunchiului spre dreaptaÎndoi.T.spre drp.
4. RevenireRev.
5. Îndoirea trunchiului spre stângaÎndoi.T.spre stg.
6. RevenireRev.
7. Extensia trunchiuluiExten.T.
8. Revenire în poziţia iniţială.Rev.
P.I. Stând depărtat cu mâinile pe şolduriSt.dep.cu M.pe Ş.
1-2. Îndoirea trunchiului spre dreapta, 1-2 Îndoi.T.spre drp.cu
cu arcuireArc.
3-4 Îndoirea trunchiului spre stânga,3-4 Îndoi.T.spre stg.
cu arcuirecu Arc.
4.8. Structura exerciţiului terapeutic
Exerciţiul fizic terapeutic prezintă următoarea structură (Cordun
M.,1999):
1. Poziţia de start– poate fi o poziţie fundamentală sau derivată,
alegerea ei depinde de starea funcţională a pacientului şi de mişcările
care urmează să le efectueze. Ea trebuie să fie stabilă, astfel:
• suprafaţa bazei de susţinere a corpului să fie cât mai mare;
• perpendiculara din centrul principal de greutate să se
proiecteze cât mai în centrul suprafeţei de sprijin;
• distanţa dintre centrul principal de greutate al corpului şi
suprafaţa de susţinere să fie cât mai mică;
• unghiul de stabilitate să fie cât mai mare;
• greutatea corpului să fie suportată de un număr cât mai mare
de articulaţii.
Poziţia de start va ţine cont şi de tipul contracţiei musculare solicitate;
• pentru contracţii izometrice se aleg poziţii care încalcă
articulaţia prin greutatea corpului sau permit kinetoterapeutului
compresia în ax a segmentelor;
56


• pentru contracţii izotonice se utilizează poziţii care lasă
articulaţiile libere şi permit chiar tracţiuni uşoare, în ax, ale
segmentelor.
Excepţie de la respectarea condiţiei stabilităţii fac exerciţiile de
coordonare neuromusculară, în care poziţia de start aleasă trebuie să creeze
dificultăţi în menţinerea echilibrului, deoarece prin dezechilibrări şi
reechilibrări succesive, se va obţine în final coordonarea.
2. Execuţia mişcării este influenţată de:
• numărul articulaţiilor care intră în schema de mişcare;
• lungimea braţului pârghiei utilizată pentru amplificarea forţei
care rezultă dintre forţa de rezistenţă ( R ) şi forţa activă a muşchiului
( F );
• modificările de tonus muscular pe care le induce reflex
mişcarea respectivă.
Astfel, în funcţie de scopul urmărit, pot fi stimulate sau inhibate
următoarele reflexe: miotatic, de tendon, reflexele statice posturale
generale sau de echilibru.
3. Menţinerea poziţiei obţinute este realizată prin contracţia
statică, izometrică, a grupelor musculare care acţionează împotriva
gravitaţiei sau a unei rezistenţe opuse mişcării.
Contracţia izometrică se execută la diferite nivele de lungime ale
muşchilor în zona scurtă, medie sau lungă, astfel:
• pentru muşchii tonici, posturali, antigravitaţionali, care se
contractă lent, se utilizează în mod normal poziţionarea în zona medie
spre scurtă;
• pentru muşchii fazici, flexori care se contractă rapid şi
obosesc greu, se preferă poziţionarea în zona lungă spre medie,
deoarece influenţele reflexului miotatic la acest nivel facilitează
contracţia.
Când forţa musculară este scăzută rezistenţa se aplică în zona
scurtă, deoarece reflexul de întindere este facilitat la acest nivel.
Aplicarea rezistenţei când muşchiul se găseşte în zona lungă va
scade şi mai multforţa musculară, reflexul de întindere fiind inhibat.
4. Revenirea în poziţia de start se realizează prin contracţia
excentrică a agoniştilor, concentrică a antagoniştilor şi statică a fixatorilor.
57


După cum extremitatea distală a segmentului mobil este liberă
sau fixată pe un punct imobil, activitatea musculară se desfăşoară în
lanţ cinematic deschis sau închis.
4.9. Reprezentarea grafică a exerciţiilor de gimnastică
Un rol important în gimnastică îl are crearea imaginii mişcării,
obţinută cu ajutorul desenului liniar.
Pentru realizarea desenului liniar, vor fi respectate anumite reguli:
– reprezentarea solului se face printr-o linie orizontală continuă.
– reprezentarea aparatelor se realizează din lateral
scară fixă.
– corpul se desenează din lateral, din faţă sau din spate;
lungimea picioarelor trebuie să fie jumătate din înălţime.

lateral

faţă

spate

– capul este reprezentat de un cerc gol, văzut din faţă
, cu un
cerc plin ,
văzut din spate şi cu o linie din dreptul nasului, din
profil,
şi de sus ,
şi reprezentă a 7-a parte din înălţime.
– segmentul aflat în plan apropiat se desenează cu o linie
continuă, iar cel aflat în plan îndepărtat, cu o linie întreruptă.

58


Pentru înţelegerea desenului (citirea), se folosesc semne ajutătoare:
– direcţia de deplasare a segmentului se realizează cu ajutorul
săgeţilor;

– întoarcerile se realizează printr-o săgeată arcuită şi numărul de
grade corespunzător întoarcerilor;
1800, 3600
– arcuirea se realizează printr-o linie frântă, iar numărul de
arcuiri este reprezentat de o cifră care se scrie deasupra liniei;
2x

– o mişcare cu revenire se realizează printr-o săgeată cu două
capete;

– mişcarea executată în sens opus (simetric) se marchează cu
semnul plus (+);
– cifra scrisă înaintea mişcării reprezintă numărul de repetări ( 3 X).
Putem spune, în concluzie, că desenele reprezintă succesiunea
mişcărilor într-un exerciţiu.
4.10. Poziţiile fundamentale şi derivate în gimnastică şi kinetoterapie
Stând
Poziţie ortostatică bipedă şi plantigradă, cu călcâiele apropiate,
vârfurile uşor depărtate, trunchiul drept, genunchii întinşi, braţele
întinse pe lângă corp, cu degetele apropiate şi întinse, palmele
orientate spre coapse, capul drept, privirea înainte.
59


Gimnastica in kinetoterapie g.niculescu

Gimnastica in kinetoterapie g.niculescu

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Viewers also liked

Viewers also liked (13)

Similar to Gimnastica in kinetoterapie g.niculescu

Similar to Gimnastica in kinetoterapie g.niculescu (7)

Gimnastica in kinetoterapie g.niculescu