Taifas Literary Magazine no. July 1, 2020

coperta1 titluri
2 authors ... p. 2
editorial ... p. 3
poetry ... p. 5
prose ... p. 25
essay ... p. 31
confabulation ... p. 36
2 authors ... p. 47

2 Taifas Literary Magazine no. July 1, 2020
TAIFAS LITERARY MAGAZINE
ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
Dr. Shailesh Veer
Suffering From Hunger
In search of work
They moved from village to city
In search of food
They are coming back now
From there to here
They are looking for food
Humanity is dead
We have become so rude
We are seeing them
suffering from hunger
How helpless the laborers are!
Dr. Shailesh Gupta
Veer is an Indian poet. He
is a bilingual, writes in
English & Hindi both. He
has a PhD in Archaeology.
By profession he is a
teacher. He has edited
about a dozen literary
books and several
magazines time to time.
His poetry has been published in various literary
magazines, journals, anthologies and websites. He
has won many awards in the field of poetry and
literature. His poems have been translated into
Chinese, Greek and French languages.
He was born in Fatehpur, Uttar Pradesh, India. He
is a poetry reviewer and poetry communicator too.
He has participated in many national and
international seminars and fests. His poetry attracts
hearts of many, while forcing brains to get
calculative. His love for human values, nature,
philosophy and the spiritual world is
insurmountable. All these can clearly be seen in his
works of poetry. He was declared a Literary Icon in
December 2018 by TV program You and Literature
Today from Nigeria. His poems were read on The
Dear John Show of Warrington, England.
Warda Zerguine Algeria
Be my love
In your eyes I see myself
In your tears I drown
I want you to be
Near me..
Your forgiveness i owe you
Your love i need
May your heart receive me..
Like a king
I want you to believe me..
I want you to see me..
So get ready
It's my right
Oh how much i love
your voice
And your laugh.. oh my
faith
I will not know why
Only you my heart.
Biographie
Warda Zerguine is born in Guelma (Algeria).
She is writer, poetess and journalist.
She writes poems in arrabic, french and english
She has published 4 books on folk proverbs
She has participted in many anthologies, in
Algeria, Tunisia, Serbia, India, USA, Indonesia..
Also has participated in many festivals in
Algeria and abroad in Morrocco, Tunisia, Jordan
and Liban.
She has published her poems in many
magazines in arrabic and english.

3
Taifas Literary Magazine no. July 1, 2020
year I, no. 1, 2020, July
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
editorial 3-4
Auwal Ahmed Ibrahim Goronyo
Editorial
Literature is life and anything about
anything is literature, literature is meant to
educate and replicate on the lives of the past,
present and the future people. In the effort to
nourish literature and improves it this
magazine was given birth, and this month of
June edition is not different from the rest of
the previous editions for being the best and
fully entertained.
It has been a good journey in
the publishing trend of this
monthly magazine that is all
about to educate, entertain and
to inspire. The world is a global
village and all the people are
united through the digital
technology. We share thoughts,
aspiration and do things
together at the same time and
in a twinkle of an eye, all
achievements are made and
this is what this Magazine
comes to prove.
As a Nigerian, an African I
believed that only knowledge
and inspiration can make this world a
progressive one with full of peace in every
place. Coming together through this medium
can make so many changes in our lives and put
an end to all the problems the world is facing.
The world is diverse and that is how the taste
of the people manifests. This magazine carries
different packages to provide every ready
with the most interesting package of interest
in the field of literature. The poetry come with
different themes and words talking about
correction and motivations.
The greatest enemy for humanity is
ignorance and when we seek knowledge and
continue to seek knowledge we will come to
appreciate each other and build a solid world
full of joy and happiness through pens and ink.
In this new edition of this global magazine,
there are so much to get and so much to enjoy.
The magazine come with diverse ideas from
the world up growing poets of our time to cast
the way of beautiful memories, education and
story telling.
Poetry is one of the genres of literature that
aims to inspire and relaxes the mind, through
thoughts and rhythmic words. Poetry is an
aesthetic arrangement of beautiful words and
the professionalism of writing is engraved in
this month’s magazine.
The articles published are
beautifully captured from
around the world, unveiling the
color of world culture and
traditions, reading some of the
stories from selected writers
exposing one to cultural values
and different lives styles of
different people of the world.
In this episode, there is a
glance of the work of Professor
Idris Bugaje, a Nigerian
educationist in the field of
Chemical Engineering working
with Ahmadu Bello University,
Zaria one of the magnificent
Universities in the country. The magazine
looked at the importance of the two books of
Professor Bugaje and his lectures on the
importance of skills in the field of work in
developing any nation.
There are so much to enjoy and explore in
the magazine in two languages of Italy and
English.
Enjoy your moment.
Auwal Ahmed Ibrahim Goronyo
Kaduna State, Nigeria
Editor

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
poetry 5-24
Marija Najthefer Popov
Born in Sivac (Backa, Vojvodina, Serbia) on
March 11, 1958, where she met a beautiful
written word. Since 1996, she lives and
creates in Zrenjanin. Until now, she has been
published in more than a hundred joint,
domestic and international poetry collections;
published in several domestic and foreign
journals; translated into several languages.
Her first solo collection of poems, “I WRITE
A WOMAN,” was released in 2018. The motive
behind her poetry is Rose, and Woman in all
its beauty and splendor… Love is the initiator
of everything!
Letter
I am writing this letter, Darling,
(which is unexpected result of some
uneasiness in me,
some black foreboding. I could not resist fear
and temptation…)
I hope you are well, thanks to God.
For many years, the aorta of life
poured into my heart
ink of sadness,
which hurts and lasts…
(and they say that time works wonders)
That ink overflows with strength of endurance
and was not spent on letters,
that should have arrived much earlier
as confession, plea, regret…
whatever, Darling,
and smooth our misunderstandings in time…
So, year after year,
all chances were missed and heart,
heart suffered an attack!
***
I tried to explain to them
that it was fatigue
caused by pain, longing, sorrow because of
you,
us, my Darling,
but,
who still believes in eternal love?
… and while they were performing open heart
surgery on me,
I held you firmly
so they wouldn’t
accidentally
rip you out of my
chest,
where you live since I know you
and forever,
my Darling.
There you abide, rein, cause pain, suffocate…
but, it is OK!
They did bypass and regulated my blood flow
saying: only one blood cloth
but caused hundred percent blockage!
They have no idea, my Darling,
that you abide there forever.
There you swell like water
at the Djerdap,
like Fake healing crystals
which triples overnight in the water…
They don’t know, my Darling,
that you are always

5
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
blocked passage of my life
(every love boat you stop and sink…)
….
Darling, I wrote selfishly, so much
about me. How are you?
(I heard you waiting for heart transplant.)
To be honest, that news broke me.
I decided to write this letter to you, my
Darling,
and let you know,
this morning in the transplant center
I wrote and signed:
I donate my heart to you,
exclusively!
(You know, my Darling,
when they cut our breasts open
you out of mine…
and I will jump out of yours…)
Then hug me tight
and we will fly…!
…
The clouds are so soft!
Heaven is endless eternity!
…
So much for now.
Stay mine!
Me, definitely yours!
Until our flight into eternity!
Yours forever, me!
…
Written: with ink from my heart-with bloody
ink of my life.
On the day: quiet ordinary.
Important: the day of the meeting of the final
and eternal!
Hidden in your poem
No matter in what language you write
I understand you.
Do not hide in verses
it is not necessary.
If you write about winter I freeze.
When you write about tear
I cry,
about beauty I become shy,
about goodness,
thank God we are alive.
Good thing we are here, even as examples.
But, when you write about love,
I plug all my senses,
I am in it,
a lot of hidden me is your poem.
Rose garden
(Defloration)
I met you
in the rose garden
like a bee would
nectar and pollen powder,
to use
for honey,
royal jelly,
honeycomb.
I brought you
into myself,
for fertilisation
in my life and
every future breath.
My dream of you
(in sign of rose
royal, unreal beautiful
in all her splendor,)
is like a castle healed
in the rose garden,
all mine.
My dream of you,...

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
Ashok Chakravarthy Tholana
Time is ripe to….
Nature lightens our innermost heart’s bliss
With new life, why not we shun differences
Life is short, why not we support the needy
Like selfless nature let’s shun being greedy.
Why not the radiance of harmony illuminate
Every heart and every place on this planet;
Why not the paths of firm love and concern
Stretch deep into the heart of every human.
Eternal will be the joy of freedom with unity
Wondrous will be the
individuality with
dignity;
Time is ripe to script
the song of
compassion
To douse the fires of
hatred and
devastation.
Let us teach humane values to one and all
Respect traditional and cultural values of all;
Let us remove the veil of hatred and reprisal
And uplift the suffering humans from
downfall.
Once and for all
Sailing on ever-new delights,
With lasting love and peace
Let us make this world;
A serene place to live in.
Promoting universal peace
In word, deed and spirit
Let us script a new chapter
That’s devoid of conflicts.
Yes, let us eliminate violence
That brings universal downfall,
Let us impart love and peace
That’s serene and perpetual.
Let us avert devastate wars
That spills hatred in one and all
Let us respect the human race,
To uproot hatred, once and for all.
For his unique poetry compositions to
promote Universal Peace, World Brotherhood,
Environment Consciousness, Protection of
Nature, Safeguarding Children’s & Human
Rights etc., Dr. Ashok Chakravarthy Tholana
received several
prestigious national
and international
awards. His message-
centric poems have
been translated into
15 international
languages. As of now,
eight out of his 18
volumes of English
poetry have been published. That apart, 13
spiritual-related books have been translated
by Ashok from Telugu to English language.
Furthermore, Dr. Ashok received
commendations from Late Shri Atal Behari
Vajpayee, former-Prime Minister, Late Shri Dr.
A.P.J Abdul Kalam, former-President, India,
Mr. Bill Clinton, USA, H/E Queen Elizabeth of
Britain, Princess of Wales, President and
Prime Minister of France, Prime Minister of
Switzerland, Senator Viktor Busa, The Lord
President, Italy, United Nationals
Organization, UNESCO, UNICEF etc.

7
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Milica Boskovic
U krugu
Okrećem se u vrtlogu,
u daljini nebom modrim
primijetim šarenobojnu dugu….
Nemoj ići,
mislima eho zvona,
vrisak grudi para…
Zasto?
Ima li ovaj krug u čijem vrtlogu sam sama,
naspram mene bar zericu
stida?
Niko ništa ne vidi!!!
Kovide, odradi li što si naumio?
Pa zašto?
Hoću, a ne mogu iz kruga,
kraj pocetak…
Početak je kraj…
Upiru prstom u mene,
Ja vičem „Ja Volim”!
Čovjekova tajna…
Sve je oduvijek isto
i uvijek isti dovjeka…
Od početka do kraja
u krugu 365 dana obrtaja.
Vrtlog sve dublji i širi…
Viš u njem’ nisam sama….
Sweety Sony Lall
Includes an identity
„Be aware of all the emotions, that acquire the
things,
in which we have involved bye the thoughts
and emotions,
these effects of life always increase in the way
of mortality,
that is call only.
The Spiritual Legend thoughts and the way of
that Immortal things
which goes into that passes through the all
passages in their theme accordingly that all
emotions have always push it up,
and tone it by the source of of creation that
evolve in which,
we involve by them and cancer affected by
them.
Not only these are the source of
creativity always so apart in
which
we have concluded for our all
mortality and the effects of of
virtual images.
In all these thoughts and
emotions by be aware of that
type of rules and behaviour.
Whenever we think about that,
this is a possessive thing or not
or
we are doing something best
for anyone or not?
we can’t say anything about it,
we have to ruled all the time for them that they
go on their own way,
But in which ways they have to go,
they always feel comfort on that path for this
reason.
We have lost all the time and in all the ways
was someone,
but there is no any type of understanding
about them,
that they also know about what the desires of
thoughts we have!!

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
Gianfranco Aurilio
Giochi del destino
Ho approntato un vascello
per viaggiare e solcare gli oceani
solo per trovare l’amore che volevo.
Quando sono partito
ho guardato sulla banchina
e tu eri lì.
Non ho potuto fare altro
che guardarti
e adesso
aspetto solo di ritornare
per cercarti dov’eri,
vicino casa.
Dalla raccolta „Gli
occhiali dell’animo”
Fabián
Jugando en la
tarde
Sábado de otoño,me
invita la tarde,
Con un cielo gris de un color ceniza,
Me invita a qué hable,que cuente,
Hablando de ella y así la describa.
Me lleva muy lejos,en un bello vuelo,
Un mágico viaje,que tal vez me inspira.
Un viaje de sueños,de bellos paisajes,
En uno de ellos,sin maldad ni espinas.
Ahí pararé, ahí mismo he de quedarme,
Buscando cosas,que tal vez me inspira.
Una bella flor,un mundo de duendes,
Distinto el pensar,con distinta meta.
Sin nada que hablar,sin ningún problema,
Tan sólo paz y un mundo de estrellas,
Que el sol salga fuerte,un hermoso viaje,
En el sólo duendes y una hermosa princesa.
Ahí he de escribir, ahí mismo yo cuente,
Mí pluma y la tinta se deslicen en letras,
Un viaje de estrellas,de un sol muy bello,
Con un cielo azul y con cosas muy bellas.
Y luego regrese muy distinto del viaje,
Jugando en la tarde y también con letras,
Hablando de duendes y un cielo ceniza,
Un par de palabras y un simple poema.
Refik Martinović
Drugačija Pesma(Na Izmaku)
Dremljiva zora govori tišinama
zaronjena u omlečeno prazno.
Ulične svetiljke boluju
pred nestajanje.
Ulica gasi ugarke noći.
Nema ljudi
ostali boluju u snovima
koje im daju nadu.
Ni ptica.
Miris umiranja
i odlazak nepovratnih.
Ulični čistači
narandžasti
zaviruju
u zalogaje siromašnih.
Ezani sa nebeskih
visina
zovu na kajanje
za sutra
ovi drugi nisu grešnici.
Ne čuje se žubor
vode šadrvana
usahli su.
Emina nije umrla.
Zatvorene kapije.
Sunce ne ulazi u avlije
sakrilo se
u ključaonicama .
Samo još Mesec živi
i prati umiranje
moje ulice.
Stihovima brojim
odlaske
i suze koje ostaju
u emanet sudbine.

9
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Alemseged Sisay
Short review of neo-classical economics
This poem reviews shortly different views of neo-classical
And from the perspective of climate change the economics of ecological
on the sustainability of economic growth and welfare.
To changes in hydro-logical and nutrient cycles and depletion of natural capital
environmental changes have potentially large negative outcome on human and animal
therefore, questions about earth’s health mandatory while a poet thinks and ponder
Due to substitution and technical progress, consumption can be constant
even if production depends on a natural resource that is being depleted
this is how the conclusion of Neo-classical economics deed
If production depends on an essential, renewable resource
there is a level of consumption that can be forever to be continued
but Pollution lowers the level of consumption that can be sustained
The increased scale of economic activity has impacts on earth
arises from population growth, shifts in age structure, urbanization
and the so-called immigration and spatial redistribution through migration
Welfare is not merely the sum of discounted individual preferences
but requires environmental compatibility and the explicit formulation
of policies of species, ecosystems and natural resources for conservation.

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
Destiny M. Chijioke
Taking a decision
Why is the gold become dim!
Stones of precious treasures poured out in the
street.
The precious decision of old men of the land
cannot be compared to fine gold, people
regard there advice so esteem as earthen
pitchers, just like clay is important to the
potter so are will to the land.
Even the sea habitant draw out breast to their
sucking. My people have become cruel, like the
ostriches in the wilderness by our decision we
take,
Every tongue of the
suckling child cleave
to the roof of his
mouth for thirst, the
weak ask for bread,
and no man break it
into them.
The circumference of
our life is gotten by the decision we take.
Just like the eagle set beside the tree like
watchman which shall never hold their peace
day or night until it gotten is prey in once
chase,
The decision of the wise bring forth light to
men.
Kings and men, will come from afar to seek for
your wisdom, and direction.
Right decision enlarge the coast of the wise,
abundance of the sea shall be convert to great
treasures to him.
Set yourself right before the day,
Let not your heart trouble like the ocean,
create stability like the sun.
As a young man married a virgin, so shall your
day rejoice with you when you set your path
right.
The path of the wise shine brighter and better
to the perfect day
My view
In a world of hopelessness
Waking up is a suffering to me.
Thinking of how to hunt
for the beast in my belle
each morning Is perilous journey
that lead to Frustration.
Wishing is only hope we have
We can wish the life of
others
But none get that
wishes.
Some die of hunger
Some die of sickness
Some die by suicide
We are close to our
grave but we
Never know when death we lie
us to rest.
We wake up each day no good
Memories to add to our build up.
The ancient history of our life
Have become talk in the world
But no primary measure to secure our
freedom.
We are living in two world
Whereby others have food,
Clean water, shelter, good educational
background,
Good hospital care, selfishness,
Greedy, power, firm,

11
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
But we have no such privilege
What we have is heart filled with love, we
share the little the day
Provide for us.
We understand true way to lead,
We provide for the children we have around
us,
We gather together to be strength
To one another.
We are living in the field of contest
Were men and women are made.
Myriam Ghezaïl Ben Brahim
The same notes on
so much music...
You think you're different, but
I'm telling you...
That if you're unique, then so is
everyone else.
We are variations but on the
same theme
We are composed, but on the
same pattern.
We're all set to the same music
On the assembled notes of a
genetic code
We have in common the
essence of the piece
Only a few embellishments distinguish us
from the lot.
Know that another man halfway around the
world...
Share with you a closer baggage.
That you sometimes have with your family
So all humans are in the same circle.
I may have a talent that the other one doesn't,
but...
How many more of these I'll never get...
All of them combined, we're much stronger.
That to want to demonstrate, that the other is
always wrong.
Me, when I see a man on another continent...
I can see his smile, the hope in his eyes...
And I always say how wonderful it is...
To be all the same but also different.
We can share so many great things
Our cultures, our customs and also our dreams
We can open ourselves up to many other
horizons
And maybe the door to our homes.
La lumière de l'amour
Avec ses yeux sans vie, elle peut voir l'infini
Pas besoin de mots dits, elle sait quand tu souris,
Elle dessine à merveille tes lèvres et
t'émerveille
Par un cœur sans pareil brûlant
comme un soleil.
Sur la trame de la vie elle tisse
vos envies
Elle donne et s'investit et
jamais ne trahit,
Elle dit avec ses doigts comme
est grande sa joie
De vivre auprès de toi, son
amour est sa foi.
Quand tu ouvres tes bras où
elle se jette déjà
La lumière est bien là, la nuit n'existe pas,
Elle sait faire l'impasse sur tout ce qui l'agace
Les soucis elle les chasse et toi ça te dépasse.
Elle met tant de douceur à t'ouvrir au bonheur
Et elle t'offre ces heures, le cœur en
apesanteur,
Elle rit de tes regrets pour cette cécité
Qui ne peut l'empêcher de vivre et de t'aimer.
C'est au petit matin quand elle te prend la main
Qu’elle te dit allons viens on est déjà demain,
Que ton amour pour elle devient folie
sensuelle
Elle est comme un appel de l'amour éternel.

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
Kalipada Ghosh
Soulmate parting
Wow, the beautiful Spring is come with his
grandeur and majesty
Life full of mirth and merriment with lush
green, blossoms and fruits.
A lovely young maiden
With hopes and desires
to fulfil her life-a spring tide.
She fell in love with a man of energy
Love’s exuberance and tide.
To her, he is a furnace
of love and light.
She left her studies
and would work
in a fashionable
Studio.
The youth would come
to her
with off and on
sang life’s songs with delight
hugged and kissed and relished.
A year rolled on
the flow of love augmenting.
They settled for a marriage
in a template of deity and performed.
They were happy in their souls
as two two bird sing melodious songs sitting
side by side.
But irony of fate
They passed their days in glee.
But irony of fate
dismissed their love and light.
The beautiful husband fell ill
Wrinkled face and feeble
and imbecile.
On a spring morning
When Nature adorned with leaves
and flowers and enlivened with life
and exuberance and the flood of delight
The youth parted with his beloved
and departed to the land of Peace and
salvation.
Even today the beautiful widow would
look at the starry night
sky.
Małgorzata
Lipecka
The king
You are the king of life
the whole world loves you.
You are a celebrity among many other people.
You have an aura of uniqueness and beauty
around you.
You have admiration among other people.
You have the whole world at your feet.
You live as if this day would last forever.
Someone came unexpectedly!
With one cut of the knife blade, your world
disappeared into the dark..

13
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Stanisław Malarz
człowiek drogi (viator)
[man of roads]
w wędrówkach od domu do baru
czuję się jak ulisses ze zharataną wątrobą
talizman
szmaragdowej popielniczki opróżnionej na
odejście z petów
pomazanych twoją szminką lalu
nie daje przeciwwagi nieustabilizowanym
przechyłom
o matko
pokurczona eugeniko
z krzywego lustra nad barem u
pyzatego saturnina
macha niby człowiek
w schodzonych butach
w tonacji h-mol
[in h-moll]
usiłujesz wejść w moją
przestrzeń
za nieaktualnością jutra
po co
rytualnym ukłonem
pożegnałem zgiełk życia
proszę nie zakłócaj ciszy
spowitej poświatą oberona
jesteś uparta
znakiem pokoju łamiesz ostatnią tajemnicę
pewna jesteś
że warto zobaczyć rozszczepienie wiekuistego
światła
w kobaltowej nadprzestrzeni
blakną
wspomnienia oszronione promieniem zimnej
konstelacji
skoro weszłaś do mojego świata
pozwól będę cię nazywał lodową orchideą
kochanie
posłuchajmy kilku fragmentów mojej ulubionej
mszy h-moll
piękna nieprawdaż
jesteśmy jednią
od teraz
razem będziemy błądzić po zimnym
wszechświecie
napotkaną odrobinką cudzej miłości
ogrzejemy naszą samotność
requiem
odeszła do Pana pogodna
ciocia hela
do setki tyle co nic jej brakło
do wieku średniego wiele lasek
zdecydowanie
przewyższała urodą
(zachowały się foty na gumie
arabskiej)
na męża wzięła hendryka
ćwierć głowy niższego
za to z podporą której niejedna
zazdrościła
później życie nie raz nie dwa
przykopało w siedzisko
(broń boże nie hendryk)
kiedy doczesność
umiłowanego złożyła do
lastrykowego lokum
ukazał w jej snach nieziemsko zielone łąki
po których buszował wraz z białymi
zastępami
co sen odpływała bardziej
chłodnej jesieni zadzierzgnęła bliskość ze
stanem kapłańskim
odmówione tysiące dziesiątków różańca
wyostrzyły
dar rozpoznania kto pielęgnował pierwiastek
boski
za pozorantami gorąco orędowała
mnie też wspierała koronką (gorliwiec ze
mnie żaden)
coraz to śnię łąki zielone

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
reżyser ukośnych
perspektyw
[the diagonal perspectives director]
introwersja matka chrzestna mojej alienacji
już w dzieciństwie dała mi do zabawy
intuicyjny reflektor z wąską smugą
selektywnego światła
na początku bardzo lubiłem szperać po
cudzych zakamarkach
pozostając niewidocznym zwiększałem
dystans między mną a nimi
skutek uboczny z
biegiem lat przybrał
formę utwardzonej
dychotomii
piękniejsze ja
ignorowało potrzeby
brzydszego
jedyną osobą którą postrzegałem jako
możliwą do stworzenia związku
wolnego od planów na przyszłość była
barbara
znałem ją z dojazdów koleją do stacji co to
rano wysypywała zaspanych
popołudniami rozwoziła posiadaczy
miesięcznych biletów na rutynowe
wytchnienie
nasze tetatet to spojrzenia trwały na długość
przejazdu w nich
zawarta była cała niewypowiedziana miłość
dwojga samotników
październikowym rankiem
życie przewekslowało mnie na inne tory
chcąc nie chcąc załapałem się do trupy
performance
popisowym punktem był numer ze skakanką
kiedy ta zawisła na moment
nad głową chóralnie krzyczano boga nie ma
alleluja alleluja
każde lądowanie po
wyskoku wybijało
głębszy dołek pod
stopami.
usłyszane
przypadkowo
irracjonalne słowo za
progiem nieokreślonej
świątyni
rozkruszyło wzorzec samo destrukcji
zapisany pomiędzy
apogeum a perygeum skakanki
(finis)
niebawem
na obrzeżu bożego podwórca barbara-ariadna
delikatnie zabierze mi reflektor punktujący
znak powrotów nad brzeg
rzeźbiony falą jordanu
nigdy nie zapomniałem

15
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Yazda Ashrafi
O my lord i praise you
O god I praise you
You taught me how to be best,
you made me human the best creature of your
creation,
you taught me eloquent speech,
I praise you my lord,
you created sun so I can get daylight,
you created beautiful moon ,
O god you are beautiful.
you have put the earth for all
your creatures,
you created so many different
fruits
and corn and scented plants
O my lord I praise you
Laura Gulshani
Odaliska
słodsza od landrynki
czarnoskóra królowa nocy
ukryta za gordyjskim węzłem
kokardy niespodzianki
odwraca wzrok jakby szukała
dnia wczorajszego
z błogimi pastelami kolorów
i długim baraszkowaniem
w pościeli
wyśmienite ptasie mleczko
cesarza mody Valentina
do schrupania o każdej porze
oczekuje
na bezpłatną dawkę czułości
co przetoczy się jak huragan
przez jej trzewia
opanuje mózg
nim pożar obejmie całe ciało
Yanush Doyniak
Rejs Ku Miłości
Płyniemy
Góra lodowa
Tylko trochę strachu
Zrywa się szkwał
Łódź się przewraca
Jesteśmy w wodzie
O własnych siłach
Brzeg za daleko i ręce
Bolą
Fale na duszy
Ciało jest lodem
Gdzieś tylko wiary ogień
Woda zielona jak
Nadzieja
Jest ocaleniem –
Rabija Hamidović
Maj mjesec miriše
na tebe i jutarnje
kafe
Sjedim kraj prozora u sobi roze boje
u ruci držim sliku, moje ljubavi iz jedne epohe
prisjećam se dana ,kad smo sretni bili
suza kanu na sliku, uzdah izusti, bole tvoje
ruke na mojoj koži
Maj mjesec miriše na tebe, u mojoj bašti
izcvjetale ruže, behar trešnje udara u prozore,
sve je kao nekada u našoj sobi
samo nema tebe, da me zagrliš,podignes u
visine
ostavio si dio sebe, u mojoj duši duboko
ožiljak para srce i vene
obostrana ljubav jednom desi u životu

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
Tvoj glas iz bašte dopire, hoćeli ta kahva
ljubavi?
Stiže za minut, samo ključ da baci u džezvi
baklava u tacni, samo za nas dvoje
sokom od baklave sladiš mi usne
ljubis me strasno, kao nikoga prije
ni kafa ne miriše više kao tog Maja kad smo se
sreli
Odlaziš u tuđinu, ljubavi moja
sa terase pratim tvoju sjenu, stao si na ćosku
ulice
gledaš me tužno, stisnuo si pesnicu rekao
zbogom
suza mi kanu, duša vrisnu, nešto mi reče nikad
te više vidjeti neću, put
te odvede na drugu
stranu svijeta
u tuđini sreo si drugu
ženu
Prstima dodirujem
tvoje usne na slici
nekada su bile moje,
ljubila sam ih strasno
sada ko zna, ko ih ljubi i skim čekas zore
Maj mjesec miriše na tebe behar trešnje i
jutarnje kafe
Zoran Radosavljevic
Od nje sam učio
Kad kreneš put krša
sa one donje strane..
sve su cure tamne…
a na vrhu je ona sva bela..
e ta mi je pamet odnela..
Probudi me miris što dopire od nje
Zamirisa mi jutros na ljubav Trebinje
volio sam ulice po kojim je šetala
mesta na kojim je sedala..
gledao sam je na način lepši
od njenog ogledala….
Ona me naučila da neke blizine ostaju bliske i
kad su negde sasvim daleko…
Sudbina moja je ona i moj neko…
Tu ispod trepavice,u drhtaju tela,sva snena,
zaspala je devojčica,probudila se jedna žena.
Kod mene i dalje sve pupulja
ništa ne vene…
Čujem eho u duši…borba želje i mirisa…
šapuću mi misli da ti želje još mirišu na mene…
Uvek se molim za nju..
i njoj je posvečena svaka moja dova..
da je uvek sretna i
zdrava
a ja bih još jednom
prošetao čaršijom
njenih snova...
Lukman
Nurudeen
Sun
The inky night was tarrying on the ground
She tarried and did not make a sound
Until she threw blackness everywhere
Upon the sky and ground and air.
The sun that shines all day so bright
Goes ubiquitous to bid man light;
She melts behind a remote upland
The inky blackness broods away and wide
But I know when her nightly work is done
She would not forget to give us dawn.

17
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Maria Giurgiu
Sunt un proscris exilat rasial
Azi noapte, făceam salturi
acrobatice, cu definii
mă antrenam
să mă infiltrez în castelul lui Neptun.
Nimerisem pe câmpul cultivat
cu perle și mărgean din poemele
homerice,
turnurile unde lâncezeau
în haremuri aurite
frumoasele iubite ale
centaurului bătrân
erau vegheate, ieșirile zebrelite
de zombie din gărzile regale.
Călăream obsedant
un gând tenebros
printre recifurile de corali
și culturile de perle
și tânjeam, să ajung în harem.
Sunt un sinucigaș,
Corsar, extrădat penal
evadat dintr-o închisoare de
nebuni,
îmbâcsită cu fantome de covizi, masonerie și
mocirlă mișcătoare, infectă,
de milenii, lumea nebună, nebună, nebună
se zbate să scape
din tentaculele ce o istovesc
cu otravă abjectă
dar ocultismul e un monstru
ascuns în mocirlă,
cu venin de năpârcă,
o înghite devorându-i sufletul
de mii de ani și apoi o vomită!
Sunt un proscris exilat rasial
de țara mea!
Doar mama cu iubire
între două rugăciuni la Dumnezeu
mă apără și mă mai vrea
dar plânsul ei de iubire
E ca un strigăt în pustie!
Nu mai am nimic de pierdut
chiar dacă monștrii războnici
care veghează haremurile
cu demoni-sirene
mă ucid,
îmi dau în schimb
viața mea de ocnaș hăituit
pentru câteva ceasuri
de nebună și ucigașă iubire
cu preafrumoasele lui Neptun!
Gianfranco Aurilio
Giochi del destino
Ho approntato un vascello
per viaggiare e solcare gli
oceani
solo per trovare l’amore che
volevo.
Quando sono partito
ho guardato sulla banchina
e tu eri lì.
Non ho potuto fare altro
che guardarti
e adesso
aspetto solo di ritornare
per cercarti dov’eri,
vicino casa.
Dalla raccolta „Gli occhiali dell’animo”

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
Afară plouă, vântul bate,
Pe geam zăresc o umbră mică,
Lângă biserică în spate,
Capul spre cruce și-l ridică.
Cu mâna-ntinsă către cer,
El spune-o rugăciune tare.
– Lasă-mă Doamne să pier!
Cu ce sunt vinovat eu oare?
Că sunt prea mic să-Ți fii greșit,
Mi-ai pus în inimă durerea,
Doamne Tu m-ai pedepsit!
De mic să nu știu ce-i plăcerea.
Să nu știu ce înseamnă „acasă”,
Nu am căldură, mângâiere,
Nu am mâncat nicicând la masă
Și am dormit doar prin unghiere.
Lumea îți spune Tatăl Nostru,
Mă simt orfan acum de Tine
Și nu văd care este rostu…
De-n viață m-ai trimis pe mine.
Să rabd de foame și de frig
Și alungat să fiu de toți,
Ma iartă acum, că am să strig,
Ia-mă la Tine! … Știu că poți!
E frig afară, bate vântul,
Plouă cu lacrimi de copil,
Un tunet îi acoperă cuvântul,
… Își lasă capu-n jos umil.
În ploaie stă o umbră mică,
Suflet pribeag prin astă lume,
Spre cruce capul și-l ridică …
Și Tu mă cerți?! când n-am nici nume …
Lina Alfieri
È salvato il mondo
È salvato il mondo
per tuo mezzo.
Meraviglioso il tuo nome
ricco di grazia.
Hai scritto
su pietra rigida parole
di tenerezza e bontà.
Hai perduto te stesso
per acquistare me…!
Ora nasco e rinasco.
Con molto amore,..
… senza giudicarmi,...
mi salvi.
Non andrà perduto
nemmeno uno dei miei capelli.
Neppure un filo d’erba,
neanche un velo di bellezza,
niente scomparirà nel nulla.
Il mondo è salvo perché amato.
Il tuo abbraccio
libera e fa alzare in volo
una pulsione d’amore.
Vasile Lihăt
O umbră mică

19
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Nelu Cazan
Patimile lupului 6
(fragment)
Miros de vară și de tine
Îmi aduce văntul uneori
În diminețile senine
Aș vrea să pot să ți trimit flori
În adierea lui divină
De mere dulci și de cireșe
Ești îmbrăcată în lumină
Purtănd mereu straie alese
Prin roua găndurilor mele
Pășești sfios în dimineață
Cu plete fluturănd rebele
Tu..mă trezești din nou la viață
Miros de tine și de vară
În taina viselor de noapte
Adun cu dor..a căta oară?
Să ți pun o floare semn de carte
Nici piatra azi nu te mai știe
Nu te ai mai așezat pe ea
Durerea mea mereu e vie
De căte ori dau pagina
Sperănd că mi ai lăsat ceva
Un semn,o lacrimă,un cuvănt
Dar nu i...oricăt aș căuta
Tu ești numai la mine în gănd
Miros de vară și de tine
Îmi aduce văntul uneori
Să urlu iar la lună îmi vine
Dar și ea s a ascuns în nori.
Umar Y. B.
Perch now o dove
Compressed volcanoes going up
With every ticking of the clock;
As the Ring of Fire does expand
Spreading fear, dearth an' havoc.
Thin orphans move thick mountains
In search of raiment and bread
Bereaved wives lacking in
muscles
Carry their homes on the head.
Perch now O bird of the
heavens
On this sunbaked forsaken
terrain
Littered with parts and caked
clots
Of men maimed, and of men
slain
Build thy nest with with twigs of hope
On the typhooned tree of love...
Tolerance, compassion - host branch
For a manna of calm from above
Justice, its compost manure, for
Ragged pauper, bejewelled king.
A plain of no predators nor preys;
O what heaven could that bring!

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
Daniele Cerva
… E rieccoli
... e rieccoli
il senso di vuoto, la malinconia,la sensazione
d'inutilità
quaranta e più anni di parole
buttate al vento
nel tentativo di colmare
qualcosa che mai s'è riempito
che mai è sazio
e che mi lascia sempre
la bocca amara
un chiaro sapore del non esserci
carezze verbali sorrisi
virtuali
è tutto ciò che resta
ma anche questo non
serve
condensata in me
la certezza di non aver
vissuto abbastanza
sentito davvero
il passare dei giorni
il tempo che accarezza altre vite
ma non la mia
ed ancora una volta chiuso
verso il mondo
che non capisco
che non riesco più ad afferrare
e cosi
sopravvivo a me stesso
senza sapere di esserci
e qui vedo di nuovo
altre parole buttate al vento
forse meglio smettere
interrompere il flusso
... e comunque la vita va
Andrada Ilie
Tu
Tu mă iubești dar nu o spui
Și mă întreb de frica cui
Oare de frica timpului
A inimii, sufletului?
Tu mă iubești o simt, dar taci
Și din a mea iubire faci,
Lumea în care se ascunde
Sufletul tău când n-are unde.
Tu mă iubești și eu o fac,
Dar eu iubitule nu tac
Îmi strig iubirea pan'
la cer,
Că sunt om, nu sunt de
fier.
Sunt din carne și din
oase,
Îmi doresc clipe
frumoase,
Mângâieri de neuitat,
Brațul în juru-mi înconjurat,
Privirea-ți să mă pierd în ea,
Cât ne păsuie lumea
Inima-ți mie să-mi bată,
Și-o iubire nevinovată.
Tu mă iubești dar vreau mai mult,
Vreau poate-acea nebunie
În care să zbor n-am putut,
Dăruiește-mi asta...mie!

21
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Ana Livia Roman
Viaţa … într-un album …
Port prea mulți ani în spate și prea grei
Dar, chiar așa cum sunt, sunt anii mei
Unii cu mai mult bine, alții și cu puțin rău
Au fost așa cum datu-mi-a Dumnezeu!
Că fiecare-n viață am avut trăiri
Și din iubire, dezamăgiri, neîmpliniri
Stau toate adunate în al vieții
album
Cum, prăvălite după ploi, stau
pietrele pe drum.
Aș vrea, dac-aș putea, pagini
din el să scot
Cu ce-a fost rău, ce m-a durut,
dar… nu mai pot
Rămas-au scrise cu lacrimi și
durere
Iar vieții, să se-ntoarcă înapoi,
nu-i mai pot cere.
Acum, când firul pe mosor s-a-mpuţinat
Când știu că inimii ce și-a dorit eu nu i-am dat
Aș vrea să-i fac favorul să pulseze
Pentru-o iubire mare la care să viseze,
Iar, când veni-va timpul pentru-ultima bătaie
Plină de dragoste, cu foc și cu văpaie
Să soarbă din iubire la ultimul popas
Și, cu un ultim strop, să își ia „bun rămas “!
Costache Năstase
Test
Strâng urme de entuziasm,
Vestigii din anii tineri
Când totul era un basm
Cu zâne și sfânta Vineri,
Încerc să le-adun laolaltă,
S-ajungă de-o acțiune
Cât de cât interesantă
La fel ca-n vremurile bune.
O doză de încredere
Oricând este necesară,
Dă siguranță și putere
Ca ploaia caldă de vară.
Uneori și-o confruntare
Este un test binevenit
Un indice de valoare
De la momentul potrivit.
Dacă testul e trecut
Și constat că se mai poate
Încă nu-i nimic pierdut
Și continui mai departe.

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
Smart Oyedeji
Just For You....
The universe shall be enriched with the
constellation of adornment
The castle of gold shall be built in the
palace of your Majesty
The blue sky shall wears the hues of rainbow
singing lullaby alongside your placid meadow
The crescent moon shall smother your heart
with the sparkles of peace and comfort
Just For You
Your heart will gain momentum of happiness
on the track of beauty
The selective nectars
of grandeur in the
garden of Eden,
Shall present you the
fragrance of purified
perfection
on the path of holiness
The sound of love shall
be echoed at the highest
peak of mount Zion,
For your relationship to be blessed by
heavenly dew
If the growth of trees and grasses,
Shrubs and vines are boundless in the
beauty of heaven,
So shall your heart blossom under the
ambience of silky cloud
As the breeze do carries tenderness in the
spring,
So shall the angels floating on the stream of
honour
Tender you the candle of light carrying the
glory
of the future with radiant of satisfying
blessedness
As winter do runs after summer
And summer unfolds the rain of blessing,
The purity of nature will caress your spirit like
showers of grace
For
You're the symbol of beauty
The elegant treasure that make kings to plead
before the throne of queens
And Just For You,
Men will navigate your orbit to bring you the
evergreen roses of
blessing
Tanu Vermani
Kapoor
Crimson
Hues!!
Nature is shedding its
old attire,
preparing for a brand new look .
Whisper of hustling leaves or
rhythm of a turning brook.
Solemn end to sublime beauty...
an exalted air... now... all greens took!!
Sun is lazy to show up soon..
... sets with a deep crimson hue.
Jaunty birds are all packed up,
to rush for their little trip long due.
Bidding adieu on every turn,
like picking up some lurking cues.
Time and tide now alter quick,
Mellifluous waves on soothing beat.
melancholic symphonies in it’s make,

23
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
as they meet the shore and then retreat.
Strained on a dismal edge,
didn’t espy... whom they came to greet!!
Far on mountains... in woods so deep,
winds just altered track.
Humming ardent love melodies,
amidst pines... hearts break and crack.
Drift sagas along with them,
chant to the world...
.... or
... let go on a marooned shack.
Stefano Capasso
E' ingiusto rubar
l'amore
Mi ritrovo a piangere,
senza fartene mistero,
mentre
ti guardo , addolorata,
perché di Te
sono ancora innamorata.
In alto,sempre di più,
cominciano a volare
sospiri amari,
perché è ormai
ben chiaro,
che ,tra Noi,
non può esserci,
futuro.
Non sono più sicura,
di voler portare via,
l'amore altrui,
per poi accompagnare
allo sbaraglio,
un 'arrabbiata moglie
e innocenti figli.
Pur provando
un profondo dispiacere,
dico, lasciamoci così,
senza rimpianti,
perché non voglio più
lasciar soffrire,
chi non ha colpa.
Bhagirath Choudhary
Art of Divine Poetry
Poetic imagination
Praises beauty of creation
Giving words and voice
To every human nation
Poet feels the pulse
By his poetic impulse
Bard's heart resonates
With loving sonnets.
Loving poetic spell
When rises well
The ordinary mortal
Becomes divine poetry portal.
With sacred passions
Poets dress up naked nations
Bards like holy masons
Build temples of civilizations.

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
Paul Rotaru
Ce-i poezia?
Ce-i poezia? Glasul ce-a răbufnit din grote?
Lumina care leagă abisul de abis?
Un cântec de vioară în uragan de note?
Întâia mea clipire și cel din urmă vis?
E ultima scânteie din infinitu-mi rece?
Abis și înălțare, cădere și-apogeu?
Acea străfulgerare ce-a-ncoronat un rege?
Crepuscul și luceafăr, satan și dumnezeu?
În stihurile mele se-ascunde cu sfială
Un demon melancolic cu suflet de copil,
Ce-adesea se ridică și-mi spune cu răceală
Că lira lui cea sfântă e-
un spin de trandafir.
Eu, mut, privesc la fila
cu slove incolore
Prin care-același
demon stă drept și
neclintit,
Cu-n deget îmi arată
buchet de aurore —
Eu, răzvrătit din fire, nu înțeleg nimic!
Pe buze-nsângerate de sărutări, de șoapte,
El pare că strivește cuvântul lui Manu.
Ce-i poezia?! Glasu-i răsună mai aproape:
„Poet cu trup de ghiață, eu sunt eternul TU!
Sunt patimă și ură, uitare și iubire,
Sunt zgomot și tăcere, sunt viețile cerești,
Speranță și durere, un dram de fericire,
Iar, între toate-acestea, sunt lacrima ce ești!”
Mai răsucesc o filă, răstălmăcesc cuvinte:
Se-nnoadă sub privire-mi un orizont întreg!
Străină gălăgie îmi explodează-n minte,
Dar pe acest diavol eu tot nu-l înțeleg...
Atunci el îmi arată imperii și palate,
În care deopotrivă-s iubire și prăpăd,
Sfârșiri și începuturi, iar peste ele toate
Privește tristă Gheea, dar eu nimic nu văd...
Mă tem de sentimente? Când slove prind
culoare,
Mă camuflez în liniști și dumnezei invoc?
Talmuzi, Corani și Biblii deschid la întâmplare
Să reaprind în mine același tainic foc?
Prin armonii de Mozart să văd a Ei făptură
Și pletele-poeme cu sete să-i miros?
Sub dușul de cascadă ce-o-mbracă în căldură,
Ca Polifem în lanțuri, să o privesc sfios?
Abia atunci, fantasma surâde cu tăcere,
Arată cu un deget spre cer și spre pământ,
La slovele eterne din file efemere.
Medussa-mi ia privirea și nu văd un cuvânt!
Gigi Mejri
Colours
I wrote of all colours
Searching for yours
I said maybe white
As a dove
Maybe black
As a starless night
Maybe red as a rose
Who knows ,it can be blue
As the ocean
No need to mention
The depth
Maybe pink ,purple or brown
The colour of dehydrated leaves
Who knows ,it can be yellow
The colour of the daisy
And I start playing the game
"He loves me ,he loves me not"
To go back to infinite questions
Then find the answer in the chameleon

25
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
prose 25-30
Ryszard Mścisz
Wójta urwanie głowy
[A Commune Head’s Headache]
Po gabinecie wójta krążyły muchy, bzyczały
na równi z wentylatorem jego starego
komputera. Okno jednak musiało być otwarte,
bo w te upalne dni nijak nie dałoby się w
zamkniętym pomieszczeniu wytrzymać.
Widząc czy raczej czując ten problem,
sekretarz gminy powiesił na
oknie pismo urzędowe:
„Muchom, wszelkim owadom i
innym stworzeniom spraw
urzędowych nie mającym –
wstęp wzbroniony”. Te jednak
gówno sobie robiły z takiego
pisma, a nawet – zdarzało się
niejednokrotnie – robiły to na
pismo. Wójt Błaśnik był
oburzony takim brakiem
posłuchu z ich strony, zaś
sekretarz Strupek wściekły z
powodu braku szacunku dla
urzędowego pisma. Toż pisał je
przez godzinę, starannie dobierając czcionkę i
nawet używając kolorowego tuszu. One
tymczasem całe pismo pokropkowały
ordynarnie, nie pomijając nawet urzędowej
pieczęci. Walka z tą hałastrą była jednak z góry
skazaną na porażkę z racji przewagi liczebnej
wroga. Nie pomogła nawet specjalnie zwołana
z tego powodu sesja, bo radni też byli
bezradni. Zastosowanie w walce z wrogiem
wojny biologicznej bądź chemicznej, to jest
odpowiednich środków i preparatów,
oznaczałoby ciągłe zamykanie gabinetu wójta
Błaśnika i przesiadywanie przez niego w
prześmierdłym pomieszczeniu.
Porozwieszanie wszędzie jakowychś lepów na
muchy oznaczałoby zaś ośmieszenie powagi
urzędowego pomieszczenia.
Trudna rada w tej mierze – można by rzec.
A przebywać w gabinecie było trzeba i sprawy
nie cierpiące zwłoki rozwiązywać. Teraz też
akurat wójt musiał wystosować pismo
urzędowe do wójta gminy Zakrapiana Wola w
sprawie budowy wspólnego dla obu gmin
gimnazjum. Bo dzieci gminnych mieszkańcy
powoływali do życia już od lat coraz mniej i
jeden budynek szkolny w sam raz
zaspokajałby potrzeby gminy Zakrapiana
Wola i Wydmuszkowo. Jako że
sekretarz miał trochę innej
pilnej pisaniny i paru
interesantów, wójt postanowił
sam pismo sklecić. Bo co to
znowu takiego, żeby on –
gospodarz gminy – miał sobie z
tym nie poradzić. Pomozolił się
trochę, czoło pomarszczył,
parę much zabił, a resztę
pogonił wolną, niepiszącą ręką
– i pismo jest jak się patrzy. Na
zwykłej kartce, bo od
komputerowego pisania to już
szary gminny pracownik jest.
Przeczytał wójt sobie pismo po cichu, a potem
– zaglądając czy akurat za drzwiami kogo nie
ma – na głos, żeby zabrzmiało jak trzeba:
Do wójta i Rady Gminy Zakrapiana Wola
Jakeśmy to już obgadywali kiedyś przy
szlachetnym trunku i w godnej kompanii,
piszę urzędowo w sprawie gimnazjum, które
wspólnie postawić uradzilim. Się wie, że ono w
naszej wsi stanąć musi, bo mieszkańcy gminy
Wydmuszkowo bardziej w temacie uczniów
szkolnych pracowali i więcej ich namnożyli.
Tylko niech tam już wójt z radnymi zaklepią to
urzędowo i swoim mieszkańcom wyjaśnią.
Pieniądze na inwestycję wyłożymy po równo,

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
a jak się uda, to jakieś dotacje na ten cel z
zewnątrz dotrą i da się to zrobić szybciej, no i
mniejszym wkładem własnym. Inne szczegóły
się uzgodni potem, byle tylko zgoda była i
urzędowe przyzwolenie.
Wiadomo Wam wójcie, że bez nauki
człowiek ślepy, choć od niej też się zdarza.
Szkoła jest potrzebna, a że gimnazjum trzeba
robić, to nie nasza wina jest, ale tych, co tak
narobili w reformach. A za szkołę i nasze
wspólne interesy to jeszcze nieraz wypijem,
czego sobie i Wam życzę.
Podpisano: wójt Wydmuszkowa Jantek
Błaśnik
Po przeczytaniu na głos listu, wójt jeszcze
raz wyjrzał za drzwi, a
potem – jako że nikogo
nadal nie było – mógł
już na głos wyrazić dla
siebie aprobatę:
– A toście się wójcie
spisali. Długo nie
zeszło a pismo jest, że
mucha nie siada.
Paszła won – to
powiedział akurat do muchy, która w tym
momencie bezczelnie na pismo siadła. - Wasza
praca zaowocuje dobrą współpracą pomiędzy
gminami i wyborem na kolejną kadencję
sprawowania urzędu. Tak trzymać, drogi
wójcie – dokończył.
Teraz to już wszystko było załatwione jak
trzeba. Pismo napisane, mowa dziękczynna
wygłoszona. Wójt Błaśnik pomyślał sobie
nawet, że można by w gminie paru ludzi
zwolnić, skoro jemu tak dobrze idzie. Bo bez
sekretarza by się obeszło, a i Lucka Kramarza
można by zwolnić, bo on i tak przyjęty tylko po
znajomościach, nic robić nie umie – z
wyjątkiem chwalenia wójta. Ale po namyśle
uznał, że może lepiej nie. No bo bez sekretarza
za dużo roboty by spadło na niego, a czasem
dobrze posłuchać też i nie swoich pochwał.
Zresztą on im ze swojej kieszeni nie płaci.
Niestety, wójt musiał kończyć te
rozmyślania, bo oznajmiono mu, że pojawił się
do niego interesant. Zaraz, zaraz, przecież się
nie rozerwę – powiedział sekretarce i kazał go
zawołać za dziesięć minut. Ostatnio zaczął
darmowe kursy angielskiego, prowadzone ze
środków unijnych, więc lubił sobie od czasu do
czasu tak zagadnąć lub pomyśleć po angielsku.
Oczywiście nie istniał dla niego problem
wymowy, więc zwykł używać tych zwrotów w
takiej postaci jak zapisane. Zresztą miał na to
swoje uzasadnienie: - W takiej postaci dadzą
się dobrze połączyć z pozostałymi, polskimi
słowami. No bo nie był wójt przecież
zwolennikiem całkowitego zangielszczenia.
Czasem wtrącić jakiś
wyraz to można, ale
żeby tylko angielskich
używać – toż to nawet
niewychowawcze i
niepatriotyczne. Teraz
też sobie właśnie w
takim duchu
powiedział pod
nosem: - Taki wójt to
ma very much
problemów. Znowu pewnie ktoś czegoś chce i
mi podstawową moją funkcję – to jest
myślenie – przerywa. No ale Błaśnik był
człowiekiem obowiązkowym, więc klienta
przyjąć musiał i jakoś grzecznie go odprawić.
Wreszcie dzień pracy dobiegł końca.
Zamknął gabinet z problemami i muchami
(których było ogólnie dużo – jak mawiał: very
much) i udał się do domu. Ale myślał sobie
przez drogę, jak ciężka jest jego praca. Bo taki
zwykły człowieczek zakończy robotę i ma
spokój. A on myśli o niej po drodze, będzie
myślał w domu... Może nawet i tam ktoś
przyjdzie w jakiejś sprawie. Jedno tylko go tu
cieszyło: problemów domowych też jest
wprawdzie much, ale muchy to tam mu się
pokonać udało...

27
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Šahdo Bošnjak
Domobran
20 Poglavje
Zima začinjena snijegom je period kad su
radovi kod druga Kadri-bega svedeni na
minimum. Ljeti je mnogo raznih poslova, od
kojih su najobilniji poljoprivredni i voćarski, a
tu je i briga oko brojne stoke, pa oko pčela,
uređivanje cvijetnjaka, avlije i slično. Zimi se
obavljaju samo oni neophodni poslovi, bez
kojih teško da bi opstalo ijedno domaćinstvo,
kamoli ti Kadri-begovo.
Cijepaju se, unose u šupu i slažu
drva, namiruje se brojna stoka,
krupna, a i živina, čisti se snijeg
kako bi bio omogućen pristup
svim zgradama u velikom
dvorištu, priprema se hrana, a
obavljaju se i neki periodični i
manje važni poslovi.
Zato je begova potreba za
slugama i, pogotovo, za
nadničarima u zimskom
periodu znatno smanjena.
Gotovo za tri četvrtine. Ali ja i
moja žena smo jedni od tih
sretnika za koje uvijek ima
posla, ljeti kao i zimi.
Razmišljao sam o tome i došao do zaključka
da je više krupnih razloga zbog čega je to tako.
Navest ću neke. Recimo, i ja i žena smo vrijedni
radnici. Zatim, mnoge poslove drugi mu ne bi
znali, niti htjeli, obavljati tako kao što ih ja
obavljam. Usto, ni u koga nije imao tako veliko
povjerenje kao u mene, pa sam sukladno tome
poznavao i mnoge njegove tajne, koje bi mu
sasvim umanjile ugled u očima naroda i,
naročito, kod vlasti, ako bi dospjele u javnost,
pogotovo do mnogih seoskih tračara.
S druge strane, poznato mi je, i lično sam
iskusio na vlastitoj koži, da mi je Kadri-demon
najveći i najpodmukliji neprijatelj, koji bi me
se rado riješio onog časa kad mu više ne
budem bio potreban, i kad bi mogao da se ni
slučajno ne sazna da on stoji iza toga. Zato on
nastoji da od mene sakrije što više tajni. No,
neke naprosto ne može, jer sam mu ja u nekim
nemoralnim i nezakonitim rabotama
nezamjenljiv saučesnik. A jutros mi je naredio
da brinem o konjima: da ih hranim, čistim i da
ih pustim u njihov tor barem sahat-dva, da
malo protrče i tako protegnu noge. Naime,
goveda mogu biti vezana i provoditi vrijeme
na jednom mjestu jako dugo. Dok to konji
teško podnose.
Oni vole da su aktivni, stalno u pokretu.
Zato iz staje imaju izlaz direktno u za njih
pripremljeni tor. Staja za konje
podijeljena je u dva dijela.
Jedan je za jahaće, a drugi za
konje za vuču. Znao sam, a znao
je i beg, da imam cijelog dana
posla kod konja. Sinoć je meni i
Bećiru rekao da će danas kod
njega doći Glavna komisija za
otkup.
Zašto nama, siromašnim
seljacima, mjesne Komisije, a
njemu Glavna. To može značiti
dvije stvari. Jedna je da je on
kod nove vlasti nesumljiv
autoritet, a druga da vlasti
znaju za njegovo ogromno
bogatstvo pa tako i velike godišnje prinose
hrane. Zato su od njega očekivali i veliki otkup
i prema njemu malo više ispoljavanja sile da bi
se taj otkup i realizovao. No, sve bi to i bilo
tako, da Kadri-beg nije bio simpatizer
partizana od samog početka rata i da mu šura
Edhem Nuhbegović nije predsjednik Glavne
komisije za otkupe.
Sve sam to ja uspio saznati i nekako u svojoj
glavi povezati u logičnu cjelinu. Još sam
zaključio kako i ova vlast, koja sebe naziva
komunističkom, niti je pravedna, a još manje
bezgrešna. Nije još čestito ni zaživjela, a već
boluje od ružnih bolesti kapitalizma, kao što
su: korupcije, mita, rođačkih, prijateljskih i

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
drugih veza kao i raznih drugih lopovluka.
Naravno, sve se to dobro skriva zato što bi
kazne za počinioce, barem u ovim poratnim
vremenima, bile primjerne i kobne. Siguran
sam kako me beg udaljio od hambara jer nije
želio da budem svjedok dolaska Komisije i
njihovog pregleda u prvom redu hambara, a
potom, moguće, i drugih prostorija. Svakako je
želio da jedan svjedok bude manje, pogotovo
ako je tako nezgodan kao što je smatrao da
sam ja.
Snijeg je i danas svojim laticama behara
tkao bijele, mekahne ćilime i njima obilato
darivao brda i doline, ali i Kalešić i okolna sela.
Umanjio je tek u poslijepodnevnim sahatima
da bi sasvim prestao s tkanjem s prvim
baršunastim sumrakom, što se tako lahko
gnijezdio kao kokoška
na položenim jajima.
Malo poslije podneva
u staju je ušao jedan
sluga da mi pomogne
pokidati konjsku
balegu tako što bismo
je kroz kidanicu
izbacili napolje na
đubrište. Ulazeći
zaboravio je zatvoriti
vrata te je ždrijebe kobile Bise uspjelo istrčati
na prostranu avliju. Oba smo pohitjeli za njim,
bojeći se da se ne pozlijedi. I umalo se nismo
sudarili s općinskim fijakerom. U njemu se
nalazio kočijaš i tri člana Komisije za otkup.
Prepoznao sam samo predsjednika Edhema
Nuhbegovića, koji nas je pozdravio:
– Dobar dan, drugovi! Ima li kod vas
snijega?
Edhema sam poznavao od ranije. Prvi put
sam ga vidio kad smo išli Kadri-begu u
svatove. Poslije smo se gotovo redovno viđali
kad bi on posjećivao zeta i sestru ili kad bi mi
bilo naređeno da begovski par fijakerom
odvezem u Tešanj, u posjetu porodici begovice
Širaze. U nekoliko navrata smo uzgredno i
popričali, te sam siguran kako i on mene dobro
poznaje.
– Dobar dan, druže Edheme! – odgovorio
sam – Ima ga malo i previše.
Produžili su još koju desetinu metara i
zaustavili se pred čardakom, gdje ih je dočekao
i pozdravio sami gospodar, zapravo drug
Kadri-beg Džonlić. Dok smo se vijali za
nestašnim mladuncem, čuo sam kako ih je
domaćin upitao kojim dobrom su došli. Onda
ga je Edhem potanko obavijestio, sve kako
nalažu pravila službe, da su oni članovi Glavne
otkupne komisije na općini, i predstavio dva
kolege i kočijaša. Sebe, razumljivo, nije
predstavljao, jer mu je domaćin bio zet. Pošto
smo ulučili razigranog mladunca u staju, i dok
je moj kolega Fehim nastavio čistiti konjsku
balegu, ja sam brže-bolje dohvatio lopatu za
čišćenje snijega i, kao bajagi, nastavio razgrtati
snijeg ispred ulaza u
staju.
S tog mjesta mogao
sam i da lijepo vidim
domaćina i goste i da
sasvim razgovijetno
čujem razgovor
između njih.
– Želite li koju
rakijicu da se malo
zgrijete i usto šta
ovako založiti?... – pitao je beg.
– Ne, o ne, druže Kadrija! – reče službenim
glasom Edhem. – Zbog toga bi neko mogao
optužiti i tebe i nas, kako nas želiš potkupiti.
– O, ne ne, molit ću lijepo! Ja sam samo
gostoljubiv prema svima koji navrate u moju
avliju. Pogotovo po ovakvom pasijem
vremenu. Dobro, onda, molim lijepo. Samo
izvolite, radite svoj posao. Ja ni u kojem slučaju
neću smetati.
Jedan nizak i prosijed čovječuljak izvadio je
svesku i olovku iz kožne komesarske tašne i
stao pisati zapisnik. Tad Edhem reče:
– Nama je, druže Kadrija, prijavljeno da ti
posjeduješ velike viškove hrane. Naš je
zadatak da sve te viškove po zakonu, a u ime
države, oduzmemo od tebe. Tebi će ostati
samo ona nužna količina, također propisana

29
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
zakonom.
– Dragi drugovi – otpoče beg tihim, sjetnim
glasom – što sam imao hrane, najveći dio dao
sam svojim slugama i najamnicima kako bih
im podmirio zarađene nadnice. Veliki dio sam
potrošio hraneći stoku, a, bogami, sam dosta
razdijelio siromasima i prosjacima, kad bi pali
na aman ovdje pred čardakom. Tako da više
nemam hrane ni za sebe, a kamoli još i za
državu.
– Uredu, druže, otključaj nam sve hambare
i koševe da se i mi lično uvjerimo u to što
govoriš.
Beg pozva starog baščovana Galiba da mu iz
čardaka donese ključeve od
svih vanjskih prostorija. Zatim
otključa sve hambare i koševe
te pozva Edhema i druga dva
člana Komisije da slobodno
pogledaju. Pošto su natenhane
sve pregledali, Edhem se kao
slučajno uputi prema staji,
ispred koje sam čistio snijeg. U
prolazu kratko zastade kod
mene, šeretski mi namignu,
muhnu me malo prstima u
rebra i upita:
– Svaka vam čast, Naile. Kad
brž-bolje skloniste onoliku
hranu? Čak ste stigli i okna
pomesti!
– Kakvu hranu?! – glumio sam kao, tobože,
ne znam o čemu me to Edhem pita.
– Hajde, bolan, ne budali, kad ja znam sve.
Hoćeš li da ti kažem i gdje ste je sakrili? Eno je
u Gričiću u iskrčenoj šumi, pod snijegom.
Štaviše ste stigli i tragove poravnati brezovim
metlama. Aferim! – reče, plesnu me blago po
ramenu i kobajagi nastavi cunjati po stajama,
dok su njegove kolege zavirivale po avlijskim
ćoškovima, ne bi li otkrili kakav trag tolikoj, u
zemlju propaloj, hrani.
Na kraju je zapisničar dovršio Zapisnik o
otkupu hrane od druga Kadrije Džonlića. U
njemu je konstatovao stanje kakvo su zatekli
prilikom detaljnog pregleda svih dvorišnih
zgrada, čak i čardaka, kao i detaljno
obrazloženje druga Kadrije zbog čega je
zatečeno stanje takvo kakvo jeste. Na kraju su
se svi članovi Komisije potpisali ispod
Zapisnika kao i drug Kadrija. Pri odlasku
drugarski su se pozdravili s domaćinom, sjeli u
fijaker i zadovoljni obavljenim poslom
odjezdili u Tešanj. Samo što su napustili avliju,
a drug Kadrija nasred avlije raskreči obje noge
pa za njima odmjeri od šake do lakta
podviknuvši:
– Evo vam, partizančine, šumnjaci, nećete
zajebati mene, moćnog Kadri-bega. Više ja
imam pameti u dupetu nego vi,
drugovi, u vašim pohlepnim
glavurdama.
Onda je odmjerenim
koracima došetao do mene i
srdito se izdreljio na me:
– A ti, ti, Naile... Sve si i
gledao i slušao, je li?! Ma, sunce
li ti garavo, zucneš li kome i
riječ o ovome, s glavom ću te
rastaviti! Porodicu ću ti pobiti,
a kuću zažeći!... Dobro to
upamti, i iz sna kad se
probudiš!...
– Aman, gospodaru, pa
nisam ja dijete. Takvo nešto
nije mi ni nakraj pameti. Budi ti za me bez
brige! – tješio sam ga, znajući da imam posla s
okorjelim zulumćarom, koji bi svoje prijetnje
mogao lahko i ostvariti.
– Hm, bolje ti je da tako i bude... Nego, idi
kući iz ovih stopa i odmori se. Onda mi dođi
tačno u ponoć. Imam jedan života vrijedan
posao, koji mogu povjeriti samo tebi. Pomagat
će nam i Bećir, ali on neće znati gdje i kome
ćemo voziti hranu iz Gričića. A vozit ćeš je
Rašidu pekaru u Teslić. Cijena je tako povoljna
pa kao da mi je plaća samim suhim zlatom.

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
Anna Maria Sprzęczka-Stępień
Mój brat-artysta
[My Brother-Artist]
Myriam Ghezaïl Ben Brahim
I believe
A tak rysuje mój brat. Brat-stolarz, brat-
wierszokleta, brat-konstruktor od
kolektorów słonecznych...
Obok takiego talentu nie można przejść
obojętnie, ani go zapomnieć.
Rysunki wykonane są bądź to na
podstawie gazet (są tu aktorzy, aktorki i
zwykli bohaterowie artykułów), bądź na
żywo (portrety członków naszej rodziny – i
mój, i naszych rodziców).
Zapraszam do oglądania i podziwiania.
Ja zachwycam się za każdym razem, kiedy
sięgnę po nie do mojego skarbczyka,
specjalnej teczki z ciekawymi materiałami.
I pewnie przepadłyby na zawsze w
czeluściach szuflad brata, gdyby rodzona
siostra jego nie była taka wścibska, i nie
rzuciła raz okiem na to, co kryje się na
biurku, pod stertą papierów, wydruków i
formularzy. Trafiwszy na jeden, szukała aż
znalazła – oto one, arcydzieła –odręcznie
naszkicowane, już pożółkłe czasem i ze
śladami notatek brata, nadgryzione zębem
czasu; niektóre to kserokopie. Te są bledsze,
lekko niewyraźne, choć z drugiej strony,
jakby nie patrzeć, lepiej zachowane i
estetyczniejsze (bo mój domowy artysta
pewnie w końcu wyrzuciłby oryginały, więc
nie bardzo o nie dbał, dopisując przy okazji
a to wzory chemiczne, wiązania, a to
kalkulacje jakieś raz na awersie, innym zaś
razem na rewersie).
Portrety:
Wiesław Stępień
[DZIENNIKI / FOTO-
PAMIĘTNIKI / o życiu refleksje:
„U styku dwóch rzek – ale na
nowo napisane – co w duszy gra”
I believe that there are beings destined
for each other.
A calling from the bodies, a calling from
the hearts. A secret whispered in the depths
of the night. A promise of life...
I believe there are beings that everything
brings together. Beyond appearances and
preconceptions. Beyond all that exists and
that does not exist.
I believe that there are beings made to get
along. Without a word, even. To get along
and understand each other. The language of
souls.
I believe that there are beings made to
find each other. To find each other. And
never leave each other.
Beings made to discover love together.
Remembering it, together.
Souls who remember as they love each
other...
I believe there are souls meant for each
other.
I think we have a date...!!!!!

31
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
essay 31-35
Lenuș Lungu
Bias of Priene (642-577 BC)
He is the first figure, the most bizarre and
mysterious of the seven sages of Greece. His
bibliography is unknown, only fragments with
modest information about his life have been
preserved. It is believed that Bias was
contemporary with the famous king Cresus
and witnessed the conquest of the cities of
Asia Minor by the Persians.
At that time, there was a
long war between Samos and
Priene. In the battle of Drius,
the inhabitants of Priene were
defeated by the Milesians. Bias
traveled to Samos and
managed to resolve the conflict
on terms satisfactory to all
parties. In this way, military
action ceased.
During the Second
Messianic War, Bias redeemed
some of the girls taken
prisoner by the Spartans, raised their own
daughters, and then sent them home to their
parents, even giving them dowries. Shortly
afterwards, Athenian fishermen brought a
bronze tripod with the inscription "Wise"
ashore.
The father of one of the girls spoke at the
assembly of the people, told about the good
deed of the philosopher and declared that the
sage can only be this one, namely Bias. The
assembly of the people agreed with this
statement and I was sent the tripod. Bias, after
reading the inscription on the tripod, declared
that the sage was the god Apollo and did not
receive the gift. After a while, during the siege
of the Lydian king Alyattes, Bias saved his
hometown by a ruse, after which Alyattes
concluded a peace agreement with Priene.
Advised by the sage Bias, the Lydian king
Cresus stopped preparations for the
construction of a fleet and began to maintain
friendly relations with the inhabitants of the
Ionian Islands.
When Priene was conquered by the
Persians, many of the inhabitants began to flee
the city, striving to take all their
possessions with them. Only
Bias was very calm. The
inhabitants of the city were
amazed by the calm demeanor
of the philosopher and asked
him why he did not take
anything with him, to which the
sage replied with his famous
phrase: "Everything I have, I
carry with me."
* Do not encourage recklessness, love
prudence.
* Conquer by conviction, not by force.
* Most are bad.
* When you are poor, quarrel with the rich
only if you have not borrowed too much.
* Do not hurry when you speak, haste is a
sign of madness.

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
Destiny M. Chijioke
Word of wisdom
* The secret behind successful day is early
fellowship with the day before it proceed is
journey, wake up early communicate with
your maker only then you will have upper
edge over other people, that run the day with
you.
* pain break us Into two part, good and bad,
it left for us to decide which one to follow.
* pain increase when you think of it, but is
better to educate your mind that pain is only
thing that make us stronger
* pain bring family together to seek for
oneness, family is not known in the season of
gain but in the season of pain.
* the secret of overcoming pain is oneness
with yourself, connect your mind,spirit,body
together in one accord.
* the strongest and most dangerous force
on earth is pain,
Men arise and fall by pain, pain kill your
believe and also strengthens you more.
Silvia Garioni
Sei tutti i miei sbagli
di Penelope Ward
Torna la fantastica penna di Penelope Ward
a far sognare con una nuova storia d’amore
che vede per protagonisti Chelsea e Damien.
Un inizio da perfetta commedia farà
divertire il lettore per il modo rocambolesco in
cui si incontrano la prima volta i due giovani,
per poi trasportare con un ritmo graduale
verso qualcosa di più serio e romantico.
Quasi tutta la storia, epilogo a parte il quale
regala finalmente un piccolo assaggio dei
pensieri intimi di Damien, viene descritto dal
punto di vista personale della dolce Chelsea e
raccontato al tempo passato.
Damien nasconde un segreto il quale lo
spinge ad allontanare l’unica donna che abbia
mai veramente amato, ma Chelsea non sarà
disposta a farsi da parte così facilmente, e
quando quel segreto verrà a galla entrambi gli
innamorati dovranno affrontare delle

33
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
importanti decisioni, forse le più importanti
della loro vita. Questo porterà
irrimediabilmente il lettore a riflettere se è
giusto o meno lasciare andare la persona
amata per salvaguardare il suo futuro, anche
se questo porterà entrambi a soffrire, oppure
vale la pena correre il rischio?
Si può amare a tal punto da compiere un
atto quasi masochista e spezzarsi il cuore con
le proprie mani per il bene dell’altro?
Damien dimostra tutto quanto attraverso
gli occhi di Chelsea in questa storia che farà
ridere e piangere assieme, che alterna humor,
dolcezza e passione
in un’altalena di
emozioni grazie alle
quali mai ci si
annoia.
La trama e i
dialoghi risultano
scorrevoli e ben
costruiti, questo
anche grazie al
buon lavoro svolto
dalla traduttrice
Simona Palmieri
che ha saputo
riportarne con cura
ogni aspetto. Il finale di certo non delude e,
come sempre, l’autrice lascia aperto uno
spiraglio per un’eventuale futura storia
d’amore fra due personaggi rilevanti comparsi
in questo romanzo. In attesa di una nuova
uscita, consiglio di intrattenersi con „Sei tutti i
miei sbagli”, e come il titolo stesso suggerisce,
a volte bisogna anche sbagliare per trovare la
strada giusta, esattamente ciò che
dimostreranno Chelsea e Damien fra queste
pagine.
Amanti del romance, non perdetevelo!
Akhila Saroha
The Rhythm of the Butterfly
AUTHOR: Santosh Kumar Biswa
GENRE: Poetry
In the modern times, generally poetry does
not seem to be following the poetic
conventions set by literary giants of earlier
times who followed them and wrote
marvellous works. In the present day of poetry
writing, Santosh Kumar Biswa’s collection of
poetry, „The Rhythm of the Butterfly” is
beautiful work comprising of 131 poems
having the artistic showcase of the exceptional
skills and ability of the poet and his effortlessly
creative style of writing poetry. The poet
appears to be a deeply rooted person of
literature and particularly well read in the
classical, canonical, well-known and
renowned texts of literature and the influence
appears clearly in his writing. This deep
knowledge and thorough study of the classics

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
makes his work very rich and beautiful. He
writes with flair and the smart usage of
literary devices only does the work of
ornamentation and adds beauty, grace and
charm to his writing. The writing is definitely
on contemporary subjects and issues but the
influence of the classics is very much visible in
his work and that is what differentiates him
from his mainstream counterparts.
For a person having fine knowledge of
poetry writing, metric style, figures of speech,
various literary devices and verse pattern, it is
easily noticeable how the poet follows the
conventions of poetry
by following a
standard stanza size
or even writing in
different forms of
verse.
He uses the
definitions of poetry
as given by William
Wordsworth and T.S.Eliot and stylistically fits
in his own definition of poetry in between
them in the beginning of the collection.
Apparently, his definition of poetry makes
equal sense too.
The poet puts great thought and effort
when he writes of diverse themes which
include peace, family, women, nature, people,
culture and cultural differences. Other than
that he explores abstract themes like time,
love, teaching as a profession (since the poet
himself is a teacher) and beauty not just being
limited to the external side. He even explores
subjects as simple as a smile, saying no to
things, desires, children and dreams.
Often, his poems appear to have literary
references now and then. His poem, „My dark
lady” reminds the reader of Shakespeare’s
sonnets addressed to a dark lady. His other
poem „The Road to be Taken” reminds of
Robert Frost’s „The Road not taken” and
somewhere appears to be a post modern take
on Frost’s thought. For a person who has a
good literature background, poems of these
kinds in his collection offer an interesting
insight into the mind of the poet and the
changed context with the same subjects years
later. Other poems in
this regard include,
„Let us sing oh!
Nightingale” which
appears to have the
Keatsian influence
from „Ode to
Nightingale”, „Hell”
which reminds of
Dante’s „Inferno” and John Milton’s „Paradise
Lost” and another poem „Beauty” having a
direct Shakespearean allusion etc. Other
beautiful poems in the collection include, „The
song of my childhood’s happiness”, „Inside my
mother’s womb”, „O friend of mine! All’s
friend”, „The Rhythm of my Heart”, „An
interview with my Granny”. In these poems
and in many more, the poet’s genius and flair
appropriately comes to life and somewhere
the potential of his poems to stand the test of
time is also worth noticing.

35
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Lenuș Lungu
Author's portrait Sameer
Goel
Sameer Goel is the educational director,
Delhi NCR, at the World Aid Organization for
Human Rights and also vice president,
International Relations with all associations of
repute in the Republic of India. Sameer Goel,
an experienced teacher and writer, a human
rights activist, a respected journalist and
writer. He was recently named
Vice President, International
Relations at All Indian,
Reporter’s Association. The
portfolio includes the
appointment of ambassadors
of peace throughout the world.
With intense activity, Sameer
Goel directed his steps towards
culture, promoting it. Also,
writing became his friend and
he himself became a poet
appreciated by readers, taking
care to offer them quality
literature, journalism articles,
poems and information from different fields
(cultural and not only). Admirable is the fact
that it never stood still. As a poet, he
constantly struggled to bring poetry to light
and, knowing from his own experience what it
means to be a writer today, he extended a
hand to the authors, promoting them through
his resources. His professionalism bore fruit
not only in his work, but also in the authors he
helped with perseverance and dedication. At
the same time, he always opted for self-
education and personal evolution, and in this
sense, documentation from various areas of
interest and intellectual development played
an essential role. Supporting progress in any
field and strongly rejecting the capping, the
poet considers that man is in a continuous
ascent as long as he wishes to do so. His
literary activity was warmly received and
applauded by both readers. To learn more
about the author, but also about his literary
work, to read poems, but also articles from
various fields of interest, to get to know and
socialize with Sameer Goel to invest some time
in his own intellectual development, you are
invited to our poet’s personal website. Here
you will discover a magical
world of culture and
refinement and you will
witness that special spell
between writer and reader. As
a publicist, Sameer Goel has
written essays, articles and
opinions in multiple
publications, both online and in
print. He also excelled in
promoting anthologies.
Ginger Hues, Dripping
Honey, his first book, is a
collection of short quotes and
epigrams about the experiences and
aspirations we all have in our lives. It has a
total of twelve chapters, each of them
presenting various dimensions, its
experiences and aspirations, the lessons it
learns. He tells us about all the sufferings
presented and aspirations. Moreover, the way
in which he strongly supported his literary
endeavors brings him another plus in today’s
society. Against a highly technological
background, he managed to show that quality
literature has a well-defined place.

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
confabulation 3646
Jo Herbert
Interview with Alexander
McCall Smith
Alexander McCall Smith is the author of
over 60 books, including the bestselling No. 1
Ladies Detective Agency series.
Why do you write?
Like most writers, I write because I feel that
I have to. It’s not exactly a compulsion, but it’s
quite close to that. Writing makes sense of
one’s world, which is what most of us want to
do on some level or other.
Which novelists
do you admire?
I like the usual
suspects – the great
19th-century novelists
such as Tolstoy,
Flaubert and Dickens –
but I very much enjoy
reading twentieth-
century and
contemporary novels too. Graham Greene was
a great master.
R. K. Narayan, the Indian writer who
created a wonderful series of books set in the
small Indian town of Malgudi, is one of my
great literary heroes. He is something of a
miniaturist, as is Barbara Pym, another
enthusiasm of mine. Then, for a bit of humour,
I greatly admire E. F. Benson and his Mapp and
Lucia novels.
Describe the route to your first novel
being published…
I started as a writer of children’s books. I
entered a writing competition and was
fortunate enough to be one of the winners.
After writing numerous children’s books I
started to write short stories, and then
progressed to writing novels.
How has having a literary agent helped
you?
At a very early stage in my writing career I
acquired an agent. I was very fortunate to have
Gina Pollinger on my side, and she continued
to represent me until her retirement. I then
went to Caroline Walsh at David Higham
Associates, who has done a wonderful job for
me. A good agent is above the price of rubies.
In what ways do you ’service’ your
books?
If one is fortunate enough to have one’s
books taken up in a significant way, there is a
tremendous amount
to do in ‘servicing’ the
books. I do a lot of
travelling and often
attend literary
festivals and other
events all over the
world. Although it can
be quite burdensome,
it is always very
interesting to meet the readers, and I think
that is what keeps me going.
What advice would you give to an
aspiring novelist?
I think that many novelists at the beginning
of their careers spend far too much time
writing and then tinkering with their first
book.
My advice is to write a book and then
immediately go on to the next one and to the
one after that. In other words, the more you
write, the better you will become.
Alexander McCall Smith has written over 60
books for adults and children, as well as a variety of
academic legal texts.Best known for his No. 1 Ladies
Detective Agency series, the latest addition – The
Double Comfort Safari Club – is published in March

37
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
2010.
Adrian Grauenfels
Aspecte dadaiste în poezia
Beatricei Bernath
Analizând problematica scrisului
românesc în Israelul modern nu putem ignora
câțiva factori derivați din starea
intelectualului educat în România comunistă
și ulterior stabilit în Israel, așa cum este cazul
generației noastre care se află la granița
dintre două total diferite
culturi. Evreii României
postbelice au avut
oportunitatea unei educații
pluraliste, puternic influențate
spre valorile latiniste, vest-
europene, fiind supuși unei
literaturi de înalt suflu,
produsă de marii scriitorii și
poeți români din secolul XIX-
XX.
Pe de altă parte, regimul
comunist a preferat să
mascheze existența și opera de
excepție e unei întregi pleiade
de artiști avangardiști, filosofi, dramaturgi și
artiști plastici - apăruți puțin înainte de primul
război mondial și desigur ulterior nealiniați
idealului comunist de artă pentru popor. Așa
se face că mulți dintre noi, imigranții ajunși în
Israel în anii 70, am consumat în tinerețe și
studenție o literatură universală și autohtonă
cu un larg spectru de la Dante, Shakespeare,
Cehov, Caragiale sau Ionesco, și pană la
Arghezi, Marin Preda, Liviu Rebreanu, Sorescu
etc. Nimeni nu pomenea în anii 70 de mișcarea
Dada, de Tristan Tzara, Marcel Iancu, Brauner,
Vinea, Eliade, Cioran, de avangarde sau
suprarealism. În Israelul anilor 70-80
întâlnim aici o cultura deja formată, devenită
eclectică, puternic amalgamată între oriental,
european, idealul sionist, etc.. marcată de
activitatea unor elite intelectuale trecute prin
ororile holocaustului și apoi hărțuită mental
și uneori fizic de conflictul dintre palestinieni,
țările arabe și israelieni. Țara trebuie apărată
și construită. Clima este grea, lipsurile sunt
acute. În acest context amplificat de
complexitatea limbii ebraice funcționează
artista Beatrice Bernath care oscilează între
desen, arte plastice, scris și viața de familie.
Învață, apoi predă și produce artă, crește doi
băieți, o familie...cu o artă într-o manieră vădit
răzvrătită, impulsivă, profund
expresionistă . Subiectele
preferate sunt femeia, pe știi,
marea, peisajul urban imediat
și interacția dintre artist cu
mediul său. Care nu este nici
plăcut, nici foarte estetic, nici
armonios ci veșnic se cere
modelat, digerat, corectat din
mers. Marșul acesta între
trivial și vis, existența brutală
vis a vis de idealul frumuseții
utopice, oscilarea între infinite
obstacole și survolarea lor cu
maliție și umor stau la cheia
succesului Beatricei Bernath.
Poezia ei este o litanie personală, un scroll
al mondenului presărat de emoții și de
neliniști de magnitudini fluctuante. Iată cum
în "Decameronii mei mișună în paradis "
(Tracus Arte -2016) poeta produce un ritual
oniric în care își asumă toate rolurile posibile:
"muza mea se hrănește din zboruri
albastre/plânge în marea sărată /.. luna m-a
înșelat/e o minciuna rece/în magazinul cu
manechine vechi mă caut..." În altă stanță își
vopsește părul în albastru ... ca sa mă simt
tristă/că nu are nicio importanță /de este bine
sau nu/ca de obicei desenele mele vor

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
rămâne/neterminate spuneai? " Artista
circula liber între un paradis imaginar și unul
concret, plin de dileme. Dacă dadaismul
postula refuzarea nebuniei lumii și inventarea
unui arte noi, BB se conformă mai ales prin
colajele sale picto-vizuale. Ea însoțește textul
poetic cu desene sau invers, intervine în desen
cu fragmente de text și prelucrări digitale
extrem de inspirate reușind sa producă o arta
nouă, adaptată la mediile noi, electronice,
care o seduc.
BB devine un artist total al revelației
estetice, obținută prin imagini, o sinceritate
intrinsecă și mesajul poeziei sale,
neconvențional.
Trebuie pomenită
cartea scrisă la două
mâini: " Doamnă, e un
poet sub masă.. ",
(autori: BB și
subsemnatul ), o carte
de colaje
experimentale în care
autorii produc un
dialog dinamic cu diferite voci. BB folosește
stări descriptive, emoționale, uneori tranzacții
psihologice cu ea însăși: "mărul e doar un
fruct/în regăsirea sinelui reinventez saga
amazoanei/voi galopa singură în marele
niciunde/... e grea lupta dintre mine și eu/nu
știu jocul/mâzgălesc zâmbete/informație:
inima este un organ oarecare." În schimb
partenerul de colaj o invită la absurd: "tren
albastru cu călători fericiți/urcă pe o pojghiță
de gheață , o rupe, oftează și dispare în apele
reci cu un zâmbet mulțumit/suma cuvintelor
folosite pană în abis fiind zero". Cei doi
construiesc un opus bipolar interactiv,
echivalent cu joaca "cadavrul esquis" a
dadaiștilor, dar toposurile nu se contopesc
într-o coherenta imagine sau dialog ci se
așează ca un într-un mozaic, uneori nostalgic,
alteori reluctant la textul precedent, și de
aceea, cartea se poate citi aleator - la
întâmplare sau chiar pe dosul oglinzii (vezi
poemul "Pe cealaltă parte a oglinzii") așa cum
ne explică poeta: "Voi ilustra insomniile fără să
ascund nimic pană de frica revelării secretelor
murdare vor părăsi insula creierului meu
nedormit cu adresa în poșeta celui mai bun
dușman..." Ba chiar ne vom răfui pentru
insuccesele și frustrarea intelectualului
înlănțuit în limba lui maternă, singura în care
poate respira și argumenta: "Antiromantic - aș
paște iarba de sub vaci/aș îneca tristețea în
marea moartă/bolovan te trag cu praștia
ochind toate urâtele care trec pe stradă /te rad
în barbă/te cojesc scoarță . te ogoiesc cum
pot/pom morocănos și
sictirit "(BB). Iar AG
produce un ecou în
"Parter fără lift" :
"hainele mele se
demodează dizolvate
de stilul eclectic/de cei
ce vând belciuge și
oximoron/suntem
morți în viata asta de
matriță/de aceea strig HELP la ore fixe, poate
mă auzi tu, cea de la parter.." Desenele din
carte sunt vibrante ilustrând diversele stări
ale femeii pictor-poet-filosof: vom găsi trei
muze în nud încercând un dans haotic, poate
un ritual în care dansatoarea alege poziția și
direcția, așa cum arta are direcții, stiluri și
căutări diferite. Dadaismul s-a epuizat după o
efervescență explozivă care a catalizat
apariția suparealismului european, a
promovat îndrăzneala, visul, scrisul automat
...negând tot ce era rece, precis și bine definit.
Trăim într-o lume relativa, cuantică, în care
Pisica lui Schrödinger ne învață că adevărul ni
se dezvăluie numai cand îl cercetăm de la o
distanță decentă.
Beatrice trăiește un proces evolutiv în scris,

39
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
se distilează și se rafinează la margine
cuvintelor. Într-o conferință ținută la ICR -Tel
Aviv, încercam să demonstrez că în Israelul de
azi, în limba română (cel puțin) nu se mai pot
produce capodopere. Lipsesc ingredientele
unei mari și radicale literaturi care nu se poate
naște într-o societate lipsită de mentori, de
etică, care fărâmițată în sute de cioburi
conceptuale, produce un caleidoscop care cu
greu strălucește în lumina și arșița acestor
locuri.
BB rămâne o excepție proaspătă, închei cu
un fragment dintr-o poezie recentă:
Lukas gorila mea de
iarnă
uite a venit primăvara plină cu
flori
luăm hotărâri ce ni se par
perfecte
le trăim și dacă nu le-am fi luat
dacă lăsăm iubirea să atârne în
spațiul imens
ce ne desparte atâta
am fi devenit rutină că nu mai e
iarna decât în noi
acum în timpul reînnoirilor
aud un cântec
îmi undui șoldurile pe melodia lui
e proaspăt ca liliacul
în care-mi îngrop timidă obrazul cu lacrimile-
n ochi de dorul vechi
neîmplinit
mereu cu întrebarea:
ar fi devenit rutină
sau era dragostea?
Lukas gorila mea am mai iubit cândva iubire
de copil
și aș fugi în ea.
Adrian Scriminţ
Teatrele, mari factori de
risc?!?
Spre neuimirea mea, căci în momentele de
față nu prea mai sunt ipostaze care să mă mai
surprindă, descopăr tot felul de declarații
aproape halucinante în spațiul public, venite
din partea anumitor persoane amplu
mediatizate, unele dintre ele chiar îndrăgite de
populație, de altfel și urmate. O oarecare
declarație a unei astfel de
persoane m-a făcut să rămân cu
scroll mouse-ul în loc, și să mă
întreb: oare să mă supăr pe
Raed Arafat, sau nu??? mai ales
că în urmă cu câteva luni încă îl
simpatizam. Dar mi s-a
volatilizat treptat simpatia, și
în momentul de față tinde să se
afle pe cale de dispariție.
Simțeam un prestigiu și o
afinitate față de domnia lui
pentru că în urmă cu câțiva ani
mă aflam atât alături de el cât și de alte
personalități ale județului Brașov și ale țării pe
scena Operei Brașov, laureați fiind de către
Uniunea Națională a Patronatului Român la
Gala Top Branduri Brașovene. În cadrul galei
am fost premiați atât eu cât și soția mea - ca și
cuplu de balerini ai anului, pășind pe aceeași
scenă cu personalități precum actorul Marian
Râlea, fotbalistul Tudorel Stoica, foști primari
ai Brașovului, descendenți ai curții regale,
inclusiv domnia sa, și mulți, mulți alții. Îmi
place să mă asimilez cu astfel de oameni și să

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
mă laud, mai ales când te afli în amalgamul
benefic al ecelorași energii. Domnul Arafat îmi
era prezentat de o anumită elită și ca un
înaintat maestru vizionar.
Ce m-a lezat oarecum?! Poate trebuia să își
cântărească puțin declarațiile în spațiul public,
mai ales în cazul unor astfel de situații,
tensionate. Citez una dintre ele: „Și dacă s-ar
face relaxarea totală, eu nu m-aș duce la
cinematograf sau la teatru, căci știu că există
un risc” – fapt care oarecum m-a cam
bulversat, pentru că mulți oameni au
încredere oarbă în astfel de spuse, fără a avea
harul cântăririi realului și al irealului, cu
proporțiile sale de
50% adevăr, 50%
minciună, situația
salvatoare fiind
sintagma că pe pământ
adevărul nu va prevala
în totalitate niciodată,
pentru că este văzut și
intepretat din mai
multe unghiuri. În contextul în care sunt
aglomerații atât de mari prin piețe, pe litoral,
în stațiile de metrou, la terase, se pleacă cu
trenuri de lungimi interminabile la cules de
sparanghel, în spatele cortinei parlamentare
se stă la șuete umăr la umăr în compania
whisky-ului, a cafelelor și a trabucurilor,
dumneavoastră îndemnați lumea să nu mai
vină la teatru? Într-un fel vă înțeleg, și am să vă
explic de ce: Teatrul reprezintă un temeinic
portal al gândirii!!! Însă vorba aceea, în sacra
noastră zonă carpato danubiano pontică nu
avem nevoie de prea mulți gânditori. Nici nu-i
de mirare că teatrele se desfășurau în urmă cu
un secol doar la curțile regale, și poate că în
viitor se va avea în vedere creionarea
prerogativelor desfășurării spectacolelor
teatrale doar în curțile parlamentare, pentru
că se pare că numai acolo trebuie să se
conglomereze mințile luminate.
Prin expunerea unor astfel de texte, câteva
sute la număr, unii artiști au reușit în cele din
urmă să pună în mișcare motoarele și așa
destul de fragile ale culturii în România—într-
o reală măsură mai mult simbolic, deoarece
desfășurările culturale sunt etichetate de
influența temporară a scepticismului
pandemic—dar uite că trebuie să ne hrănim
mai departe țelul nobil, cu multe astfel de
viitoare trageri ale
semnalelor de alarmă
pentru prevalarea
acestui vârf piramidal
al națiunii:
CULTURA!!! Chapeau...
Writers and Artists
Interview with Benjamin
Zephaniah
Benjamin Zephaniah is known as a
performance poet, but that’s only one of his
talents – he’s also a reggae artist, children’s
writer, novelist and playwright. His journey
from an approved school and a prison sentence
for burglary to international recognition and a
nomination for the Oxford professorship of
poetry is an inspiring tale in itself.
Why are you a poet?
I have always loved playing around with
words. I didn’t know it was called poetry. I was

41
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
just an innocent kid messing around with
words when an adult said ‘You’re a poet, be
published or be damned’.
What poets do you admire?
Poets I like are Shelley, KRS-One, Carol Ann
Duffy, Jean Breeze, Spike Milligan and the
greatest living poet in the world, Tony
Harrison.
What inspires you?
Freedom fighters like Marcus Garvey, Tony
Benn, Nelson Mandela, Malcolm X, Shami
Chakrabarti – people who know there is
another way. I am also inspired
to write by the hungry people I
see when I travel around the
world. Sometimes I feel like I
just want to do whatever I can
to help them but I can’t do
anything else, I have no other
skills. I’m not rich, so I try to
help them with my words, and
sometimes by doing charity
work.
Tell us about a normal
working day…
If I’m in England and on
Greenwich Mean Time, I get up about 7am. I
always start my day with a run or a cycle ride,
then I come home to my gym and do a boxing
and Kung Fu work out. When I have pushed
myself to the limit I slow down with some
Yoga and Tai Chi. I then have breakfast. I check
my emails, post, and reply to those that need
attention. Then I start working.
Work can be sitting in my study and
writing, going to my recording studio and
making music, or going out to film or record a
radio programme. Well that’s how it should
happen; but sometimes I just hang around
talking to cats and birds all day, or playing
football or Kung Fu with my neighbours. I
sometimes work late into the night. I
sometimes play late into the night. Fortunately
I only need a few hours sleep.
How do you write?
I work in a study at the back of my house
that has a great view. If I’m writing a novel,
play or film I’ll work on a computer, it I writing
poetry I tend to write it by hand.
What’s your thought process behind a
poem?
It all depends on what kind of poem it is. If
it’s a performance poem I
sometimes start with a theme
or even a chorus. I will also find
a rhythm to work with, a beat
in my head. If it’s a poem for a
music CD album then I may
listen to lots of music to get me
in the mood. If it’s a
commission I’ll read books on
the subject.
Sometimes I’ll do these
things for a couple of days then
suddenly one day the poem
comes out, just like that, in a
couple of minutes. I might rewrite it later, a
kind of fine tuning, or sometimes I’ll tell the
audience it’s a new poem and just perform it
to see if it works.
Describe your route to being
published…
I spent a lot of time sending my work to
publishers, but then I realised that – at that
time – publishers in Britain didn’t understand
black performance poetry. So I went to a small
cooperative publisher and published my first
book. It was only a small book (and not very
good), but it got me noticed. More importantly,

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
I went out and performed my work and
created a buzz with the public. When people
started talking about me and I was appearing
on television many of the publishers who
turned me down came running back.
What’s your advice to an aspiring poet?
When you start you should try to write
about things close to you. If you can perform
your poems go out and perform, take it direct
to the people and let the publishers catch up
with you later. Read or listen to as much
poetry as you can. If you are young and good-
looking have fun – it doesn’t last forever. Don’t
write just for money, don’t think you’re good
because you’ve won an award, don’t go to 10
Downing Street or Buckingham Palace if you
are invited, and just stay true to you.
Benjamin Zephaniah is a high-profile
international author, with an enormous
breadth of appeal, equally popular with both
adults and children. He is most well known for
his performance poetry with a political edge for
adults and ground-breaking performance
poetry for children, and his novels for young
people include Face, Refugee Boy, Gangsta Rap
and Teacher's Dead. As well as poetry and
novels, he writes plays and music.
Stefano Capasso
Napoli - Chiesa di Santa
Teresa degli Scalzi
LUOGO di CULTO ubicato nella stessa Via,
quasi sempre chiuso, nonostante conservi
opere di notevole valore architettonico e
storico . Iniziata nel 1604 fu voluta dai
Carmelitani Scalzi grazie alle offerte raccolte
soprattutto dal predicatore spagnolo
Pietro della Madre di Dio.Progetto affidato
al Di Conforto mentre la Facciata fu disegnata
dal Fanzago nel 1652 con due Statue in stucco
Ai lati del portale : Santa Teresa d'Avila e
San Giovanni della Croce.venne realizzata una
doppia rampa nel 1835 che sostituì la
precedente.
INTERNO a croce latina ed un' Unica Navata
con Cappelle laterali ove sono conservate
opere del periodo barocco:
Paolo de Matteis
Niccolò de Simone
Sepolcro di Tito Angelini
Statue del Vaccaro
Busti del Bottiglieri e del Viva
Decorazioni del Marasi
La seconda Cappella di sinistra opere di
Battistello Caracciolo del 1620 mentre del

43
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
1613 gli affreschi del Corenzio. , nella quarta
Cappella di destra.
Opere di Giacomo del Po' , due grandi Tele
ai lati del Transetto
Cupola del Di Conforto crollò nel 1835 e
sostituita da una di mediocri valore artistico.
ALTARE maggiore attuale ha rimpiazzato
quello del Lazzari, che fu realizzato dal
Sanmartino.
CAPPELLE di Santa Teresa rappresenta
uno dei più rilevanti esempi di ambiente del ª
Napoli Disegnata dal Fanzago presenta
articolate decorazioni ad
intarsi di marmo.
CONVENTO in origine
Palazzo del Duca di Nocera che
oggi ospita varie Istituzioni
facenti capo all'Istituto
Colosino per i non vedenti.
CHIOSTRO grande è l'unico
rimasto.
Emozioni
Parole Mute
Cosa sono
le Emozioni,
se non mute parole
dagli Angeli
giù fatte cadere
per far volare l'Anima
verso il Divino?
Ed allora
non capita allo stesso modo
quando fi fronte
ai Tesori del Passato
rimani incantato
ad ammirare muto?
Ma anche
di Ricordi Straordinari
può solo rimanere
un'Emozione
che ti porti dentro
e più non ti abbandona.
Ed ancora, di fronte
alla Bellezza di un Dipinto
come non provare
FORTI EMOZIONI
se una schiera
di Angeli Divini
ti si fa attorno
ed intona canti
a DIO graditi?

Taifas Literary Magazine no. July 1, 2020

Recommended

Recommended

More Related Content

Similar to Taifas Literary Magazine no. July 1, 2020

Similar to Taifas Literary Magazine no. July 1, 2020 (20)

More from Ioan M.

More from Ioan M. (20)

Recently uploaded

Recently uploaded (13)

Taifas Literary Magazine no. July 1, 2020