SlideShare a Scribd company logo
1 of 16
Download to read offline
4. Disciplina: AUDIT
1. Definiţi auditul în general şi identificaţi elementele fundamentale ale acestuia.
Raspuns:
Prin audit, în general, se înţelege examinarea profesională a unei informaţii în vederea exprimării unei opinii
responsabile şi independente prin raportarea la un criteriu (standard, normă) de calitate.
Se reţin elementele principale care definesc auditul, în general, a căror absenţă poate pune în discuţie dacă o
activitate este sau nu audit şi anume:
examinarea unei informaţii trebuie să fie exclusiv o examinare profesională:
Ø scopul examinării unei informaţii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia;
Ø opinia exprimată asupra unei informaţii trebuie să fie responsabilă si independentă, ceea ce presupune că persoana care
face această examinare are anumite responsabilităţi pentru activitatea sa şi trebuie să fie o persoană independentă;
Ø examinarea trebuie să se facă nu oricum ci după anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse într-un standard
sau normă legală sau profesională care constituie criteriu decalitate.
2. Ce este auditul financiar?
Raspuns:
"Auditul financiar reprezinta activitatea de examinare, in vederea exprimarii de catre auditorii financiari a unei opinii
asupra situatiilor financiare, in conformitate cu Standardele internationale de audit financiar ale Federatiei Internationale a
Contabililor (IFAC)".
3. Definiţi auditul statutar şi identificaţi elementele fundamentale ale acestuia.
Raspuns:
Prin audit statutar se înţelege examinarea efectuată de un profesionist contabil competent şi independent asupra
situaţiilor financiare ale unei entităţi în vederea exprimării unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare şi complete a
poziţiei şi situaţiei financiare precum şi a rezultatelor (performanţelor) obţinute de acesta.
Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examinează şi certifică în totalitatea lor
situaţiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activităţi şi operaţii specifice intreprinderii auditate, în virtutea unor
dispoziţii legale (legea contabilităţii, legea societăţilor comerciale, legea pieţelor de capital etc.), ca urmare a mandatului
primit din partea proprietarilor intreprinderii (acţionari, asociaţi).
Elementele de bază ale conceptului de audit statutar sunt:
· profesionistul competent şi independent care poate fi o persoană fizică sau persoană juridică;
· obiectul examinării efectuată de profesionistul contabil îl constituie situaţiile financiare ale entităţii, în totalitatea lor:
bilanţ, cont de profit şi pierdere şi celelalte componente ale situaţiilor financiare,, în funcţie de referenţialul contabil
aplicabil;
· scopul examinării: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidelă, clară şi completă a poziţiei financiare
(patrimoniului), a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de entitatea auditată;
· criteriul de calitate în funcţie de care se face examinarea şi se exprimă opinia îl constituie standardele (normele) de
audit şi standardele (normele) contabile.
Orice definiţie a auditului statutar trebuie să ţină cont de nevoile şi aşteptările utilizatorilor, în măsura în care acestea sunt
rezonabile, precum şi de capacitatea auditorului statutar de a răspunde la aceste nevoi şi aşteptări.
Publicul se aşteaptă ca auditorul statutar să joace un rol în protejarea intereselor sale, prin oferirea unei resigurări
referitoare la:
- acurateţea declaraţiilor financiare;
- continuitatea exploatării şi solvabilitatea firmei;
- existenţa unor fraude;
- respectarea de către firmă a obligaţiilor sale legale;
- comportamentul responsabil al firmei faţă de problemele legate de mediu şi probleme sociale
4. Abordări privind metodologia auditului statutar.
Raspuns:
Prin audit statutar se înţelege examinarea efectuată de un profesionist contabil competent şi independent asupra
situaţiilor financiare ale unei entităţi în vederea exprimării unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare şi complete a
poziţiei şi situaţiei financiare precum şi a rezultatelor (performanţelor) obţinute de acesta.
Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examinează şi certifică în totalitatea lor
situaţiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activităţi şi operaţii specifice intreprinderii auditate, în virtutea unor
dispoziţii legale (legea contabilităţii, legea societăţilor comerciale, legea pieţelor de capital etc.), ca urmare a mandatului
primit din partea proprietarilor intreprinderii (acţionari, asociaţi).
Elementele de bază ale conceptului de audit statutar sunt:
v profesionistul competent şi independent care poate fi o persoană fizică sau persoană juridică;
v obiectul examinării efectuată de profesionistul contabil îl constituie situaţiile financiare ale entităţii, în totalitatea lor: bilanţ,
cont de profit şi pierdere şi celelalte componente ale situaţiilor financiare,, în funcţie de referenţialul contabil aplicabil;
1
v scopul examinării: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidelă, clară şi completă a poziţiei financiare
(patrimoniului), a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de entitatea auditată;
v criteriul de calitate în funcţie de care se face examinarea şi se exprimă opinia îl constituie standardele (normele) de
audit şi standardele (normele) contabile.
Orice definiţie a auditului statutar trebuie să ţină cont de nevoile şi aşteptările utilizatorilor, în măsura în care acestea
sunt rezonabile, precum şi de capacitatea auditorului statutar de a răspunde la aceste nevoi şi aşteptări.
Publicul se aşteaptă ca auditorul statutar să joace un rol în protejarea intereselor sale, prin oferirea unei resigurări
referitoare la:
v acurateţea declaraţiilor financiare;
v continuitatea exploatării şi solvabilitatea firmei;
v existenţa unor fraude;
v respectarea de către firmă a obligaţiilor sale legale;
v comportamentul responsabil al firmei faţă de problemele legate de mediu şi probleme sociale.
5. Faze şi etape în executarea unei misiuni de audit, de bază.
Raspuns:
1. Faza initiala;
- acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit;
- orientarea si planificarea auditului.
2. Faza executarii lucrarilor;
- - aprecierea controlului intern;
- controlul conturilor;
- examenul situatiilor financiare.
3. Faza finala.
- evenimente posterioare inchiderii exercitiului;
- utilizarea lucrarilor altor profesionisti; - alte lucrari;
- raportul de audit;
- documentarea lucrarilor de audit.
6. Acceptarea mandatului şi contractarea lucrărilor de audit.
Raspuns:
Acceptarea mandatului. Actiunile intreprinse in aceasta etapa permit auditorului sa colecteze informatiile necesare
fundamentarii deciziei de acceptare a misiunii, si se refera la:
- cunoasterea globala a intreprinderii;
- examenul de independenta si de absenta a incompatibilitatilor;
- examenul competentei;
- contactul cu fostul auditor sau cenzor;
- decizia de acceptare a mandatului;
- fisa de acceptare a mandatului.
Contractarea lucrarilor de audit. Normele legale romanesti prevad obligatia ca activitatea profesionistilor contabili sa
se desfasoare pe baza de contracte de prestari servicii. ISA 210 prevede ca auditorul si clientul trebuie sa convina termenii
si conditiile de realizare a misiunii de audit care vor fi consemnati intr-o „Scrisoare de misiune de audit” sau in orice alt tip de
contract adecvat.
7. Orientarea şi planificarea auditului.
Raspuns:
Aceasta activitate desfasurata de catre auditorul financiar este o etapa importanta in cadrul misiunii sale, deoarece
este etapa care urmeaza dupa ce auditorul a acceptat misiunea de audit financiar contabil. Principalele aspecte avute in
vedere de catre auditor se refera la obtinerea de informatii cu caracter general care sunt utile in procesul planificarii misiunii
de audit financiar contabil.
Concret, etapele orientarii si planificarii unei misiuni de audit financiar contabil sunt urmatoarele:
• culegerea si prelucrarea de informatii cu caracter general privind activitatea desfasurata de catre intreprindere;
• determinarea si studierea domeniilor si sistemelor semnificative ale intreprinderii;
• alcatuirea planului de misiune al auditului financiar contabil;
• alcatuirea programului de lucru al auditului financiar contabil;
• supervizarea misiunii de catre conducatorul acesteia, care, potrivit cadrului teoretic, conceptual si legal, trebuie sa
fie auditor financiar autorizat de catre Camera Auditorilor Financiari din Romania (CAFR).
2
8. Planul de misiune: conţinut, rol.
Raspuns 1:
Planul de misiune este un instrument de lucru care permite luarea de decizii cu privire la: lucrările de efectuat,
mijloacele necesare, datele intervenţiilor în teren, rapoarte şi relaţii de stabilit, bugetul de timp şi costurile angajate.
Continutul planului de misiune:
- prezentarea intreprinderii;
- informatii contabile;
- definirea misiunii;
- sisteme si domenii semnificative;
- orientarea programului de lucru;
- echipa si bugetul; - planificarea.
Rolul planului de misiune: planul de audit este un instrument de lucru care permite luarea de decizii cu privire la:
lucrarile de efectuat, mijloacele necesare, datele interventiilor in teren, rapoarte si relatii de stabilit, bugetul de timp si
costurile angajate.
9. Evaluarea controlului intern: conţinut, etape.
Raspuns 1:
Auditorul efectueaza un studiu si o evaluare a sistemelor considerate semnificative in scopul identificarii controalelor
interne pe care doreste sa se sprijine, pe de o parte, precum si riscurile de eroare in tratarea datelor si informatiilor, pe de
alta parte. Toate actiunile intreprinse de auditor in aceasta etapa sunt concentrate asupra a trei intrebari:
- care sunt procedurile efective, in functiune, care au ca obiectiv realizarea unui control intern eficient?
- aceste proceduri sunt aplicate?
- in ce masura aceste proceduri satisfac realizarea unui bun control intern si deci pot conduce la elaborarea de documente
financiar – contabile corecte?
Auditorul nu trebuie să verifice ansamblul controlului intern, ci numai acele elemente ale acestuia pe care vor sa se
sprijine, alcătuind în acest sens un program de verificare a controlului intern.
Obiectivul urmărit prin aprecierea controlului intern este de a determina în ce măsură auditorul se poate sprijini pe
acest control pentru a-şi putea defini natura, întinderea şi calendarul lucrărilor şi intervenţiilor sale.
Etapele aprecierii controlului intern:
- intelegerea si descrierea sistemelor semnificative;
- confirmarea intelegerii sistemului; testele de conformitate;
- evaluarea riscurilor de eroare;
- verificarea functionarii controlului intern;
- evaluarea preliminara; teste de permanenta;
- evaluarea finala si incidenta asupra misiunii.
10. Care sunt principalele obiective ale controlului intern al unei entităţi?
Raspuns:
Obiectivele controlului intern sunt
1 - protejarea activelor intreprinderii :
- definirea responsabilitatilor
- separarea sarcinilor si functiilor
- descrierea functiilor
- procedura acordarii imputernicirilor
2- asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile
- modalitatea de intocmire si circulatie a documentelor justificative
- organizarea si tinerea corecta si la zi a contabilitatii
- organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului si a valorificarii acestuia
- respectarea regulilor de intocmire a bilanturilor contabile
- controalele de baza ale activitatii contabile
3- asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii
4- promovarea eficacitatii exploatarii
11. Care sunt elementele de bază ale controlului intern al unei entităţi?
Raspuns:
Elementele de baza ale sistemului de control intern sunt :
a) Existenta unui plan de organizare,cuprinzand :
− definirea cat mai precisa a sarcinilor (fiecare trebuie sa stie ce trebuie sa faca);
− definirea limitelor de competenta si a raspunderilor, ceea ce presupune stabilirea unei ierarhii a carei autoritate e
3
indiscutabila;
− circulatia informatiilor: circuitele documentelor trebuie sa fie suficient de precise si elaborate pentru a exclude neglijenta si
fantezia.
b) Competenta si integritatea personalului sunt esentiale, mai ales la nivelul directiunii; deciziile pe care le iau responsabilii
compartimentelor, bune sau rele, se repercuteaza asupra compartimentelor pe care le duc
c) Existenta unei documentatii satisfacatoare se refera la:
− producerea informatiilor: este recomandata existenta unor instructiuni scrise, sub forma, de exemplu, a unui manual de
proceduri;
− arhivarea informatiilor: « memoria » unei intreprinderi este un element esential al controlului intern care,de altfel,
conditioneaza toate controalele ulterioare.
12. Explicaţi importanţa separării sarcinilor în organizarea controlului intern al unei entităţi.
Raspuns:
Separarea sarcinilor este necesar a fi facută astfel încât să permită controlul reciproc al execuţiei lor. Este de dorit să
se evite ca una şi aceeaşi persoană să poată comite o eroare sau o inexactitate – iregularitate - având posibilitatea de a o
ascunde sau fără ca altă persoană să aibă posibilitatea de a o ascunde sau fără ca altă persoană să aibă posibilitatea de a
o descoperi.
Separarea si delegarea atributiilor nu diminueaza sau anuleaza responsabilitatea celor care gestioneaza patrimonial
intreprinderii. In acest sens, delegarea atributiilor este necesar sa se faca:
- pentru un numar redus de personae, pentru a nu se dilua raspunderea;
- asigurand specializarea acestor personae imputernicite;
- asigurand independent persoanelor imputernicite fata de obiectul si subiectul controlului;
- asigurand autoritatea celor ce exercita controlul, respective dreptul de a impune luarea anumitor masuri.
13. Definiţi auditul intern şi controlul intern, şi relaţia dintre acestea.
Raspuns:
Auditul intern reprezintă acea componentă a auditului financiar care constă în examinarea profesională efecutată de
un profesionist contabil competent şi independent în vederea exprimării unei opinii motivate în legatură cu validitatea şi
corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii (entităţii).
Auditul intern reprezintă un compartiment de control din cadrul entităţii care efectuează verificări pentru aceasta; face
parte din controlul intern al entităţii şi are ca obiective de bază verificarea eficacităţii sistemelor contabile şi de control intern.
Auditul intern la o entitate se poate realiza prin compartimente distincte ale acesteia şi, în acest caz, auditorul intern
face parte din structurile funcţionale ale entităţii economice sau sociale; auditul intern se poate realiza şi pe baze
contractuale cu o firmă de audit alta decât cea care efectuează auditul asupra situaţiilor financiare ale acestei entităţi.
Controlul intern – un sistem de control intern ce cuprinde un ansamblu de politici şi proceduri puse în aplicare de
conducerea unei entităţi în vederea asigurării, în măsura posibilului, a unei gestionări riguroase şi eficiente a activităţilor
acesteia; implică respectarea politicilor de gestiune, protejarea activelor, prevenirea şi detectarea fraudelor şi erorilor,
exactitatea şi exhaustivitatea înregistrărilor contabile şi stabilirea la timp a informaţiilor financiare.
Controlul intern se al unei entitati se refera la totalitatea procedurilor si la realizarea lui participa intreg personalul
entitatii respective.
Auditul intern al unei entitati se refera la verificarea existentei, adaptabilitatii si modului de aplicare procedurilor de
control intern din entitatea respective si se realizeaza prin compartimente distinct care fac parte din structura si sistemul de
control intern al aceleiasi entitati; el poate fi realizat si de firme specializate de expertiza contabila.
14. Care sunt principalele obiective ale auditului intern?
Raspuns:
Obiectivele auditului intern sunt:
-verificarea conformităţii activităţilor din entitatea auditată cu politicile, programele şi managementul acestuia, în
conformitate cu prevederile legale;
- evaluarea gradului de adecvare şi aplicare a controalelor financiare şi nefinanciare dispuse şi efectuate de către
conducerea unităţii în scopul creşterii eficienţei activităţii entităţii;
- evaluarea gradului de adecvare a datelor/informaţiilor financiare şi nefinanciare destinate conducerii pentru cunoaşterea
realităţii din entitate:
- protejarea elementelor patrimoniale bilanţiere şi extrabilanţiere şi identificarea metodelor de prevenire a fraudelor şi
pierderilor de orice fel.
15. Planul de audit şi programele de lucru: rol, conţinut, forme de prezentare.
Raspuns:
4
§ Planul de misiune este programul general de munca in care sunt sintetizate toate informatiile obtinute pe baza
carora să poata fi orientata si planificata misiunea de audit. Este documentul care serveste ca instrument de baza pentru
toti intervenienţii de-a lungul intregii misiuni de audit.
Redactarea planului de misiune si, pe aceasta bază, a programului de muncă presupune:
- alegerea membrilor echipei în functie de experienta şi cunostintele lor in sectorul de activitate al intrep;
- repartizarea lucrarilor pe oameni, in timp si in spatiu (subunitati, filiale in ţară si in strainatate etc.);
- utilizarea lucrarilor realizate de auditorul intern al intreprinderii, de alti auditori externi sau experti;
- coordonarea cu auditorii de la societatile surori şi de la societatea-mamă;
- solicitarea de specialisti pentru studierea sistemelor şi datelor informatizate în orice alte domenii (juridic, fiscal, tehnic etc.);
- calendarul sedintelor AGA si CA;
- termenul de depunere a raportului.
IAS nu prevede un anumit model al planului de misiune (planului de audit), forma si fondul acestuia variind in functie de talia
intreprinderii, complexitatea auditului, metodologia si tehnologia specifică utilizata de auditor; din planul de misiune nu pot
lipsi informatii care se refera la: cunoasterea activitatilor intreprinderii, intelegerea sistemului contabil si de control intern,
riscul si pragul de semnificatie, natura calendarului şi intinderea procedurilor de audit si coordonarea, conducerea,
supravegherea si revizuirea hcrarilor.
Pentru realizarea prevederilor Planului de misiune, ISA 300 prevede obligatia pentru auditor de a elabora si documenta un
Program de muncă in care sunt definite natura, calendarul si întinderea procedurilor de audit necesare.
§ Programul de muncă este un ansamblu de instructiuni puse in atentia tuturor participantilor la misiunea de audit,
care permit controlul bunei executii a lucrarilor pe tot parcursul misiunii de audit. Programul de munca poate, de asemenea,
să detalieze obiectivele auditului, precum si bugetul de timp pentru fiecare rubrica si pentru fiecare procedură de audit
folosite.
Pentru elaborarea programului de muncă, auditorul va aprecia evaluarea specifică a riscurilor inerente si a riscurilor legate
de control, cat si nivelul de asigurare care ar urma sa fie furnizat de controalele substantive (controalele proprii ale
auditorului).
Altfel spus, Programul de muncă este o detaliere a tuturor elementelor continute in Planul de audit (de misiune), in vederea
asigurarii indeplinirii acestuia din urma.
16. Elementele probante: definiţie, rol, criterii de apreciere.
Raspuns:
Elemente probante într-o misiune de audit reprezintă informatii obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care
acesta îsi fondează opinia; aceste informatii constau în documente justificative si documente contabile care stau la baza
situatiilor financiare si care sunt coroborate cu informatii din alte surse.
Elementele probante îi permit auditorului să îsi formeze o opinie asupra situatiilor financiare. elementele probante sunt
obtinute printr-o combinare adecvată a testelor de procedură cu controalele substantive sau numai prin controale
substantive. Elementele probante trebuie să îndeplinească cumulativ două conditii de calitate pentru a putea să stea la
baza fondării unei opinii: să fie suficiente si să fie juste (adecvate).
Elementele probante trebuie să îndeplinească cumulativ două conditii de calitate pentru a putea să stea la baza
fondării unei opinii: să fie suficiente si să fie juste (adecvate). Caracterul suficient se stabileste în raport cu numărul de
elemente probante colectate. Caracterul just se apreciează în raport cu gradul de adecvare, cu pertinenta, fiabilitatea lor.
Factorii care influentează rationamentul auditorului în legătură cu ceea ce constituie elemente probante suficiente cuprind:
- importanta riscului de inexactitate, care depinde de: natura elemnetelor în cauză, adecvarea controlului intern, natura
activitătilor realizate, existenta unor situatii susceptibile de a exercita o influentă neobisnuită asupra conducerii întreprinderii,
situatia financiară a întreprinderii;
- importanta relativă a elementului avut în vedere, tinând seama de ansamblul informatiilor bilantului contabil
- experienta căpătată în cursul unor auditări anterioare
- concluziile procedurilor de audit, în special descoperirea eventuală a unor fraude sau erori
- tipul de informatie disponibilă
obtinerea de elemente probante privind o informatie dată, de exemplu, existenta de stocuri, nu scuteste obtinerea de
elemente probante pentru o altă afirmatie, de exemplu, evaluarea lor.
Auditorul poate obtine un grad de certitudine mai ridicat atunci când elementele probante adunate, de origine si de
naturaă diferite sunt concordante. În acest caz, auditorul poate obTine un grad de certitudine global superior celui pe care îl
obtine din fiecare din elementele probante luate izolat.
Invers, când elementele probante obtinute din surse diferite nu sunt concordante între ele, poate fi necesară folosirea
unor proceduri suplimentare în scopul rezolvării contradictiei.
Trebuie să existe un raport rezonabil între costul pentru obtinerea de elemente probante si utilitateainformatiei
obtinute. Atunci când auditorul are dubii legitime cu privire la o informative care prezintă o importantă semnificativă, el
trebuie să se străduiască să obtină elemente probante suficiente pentru a elimina aceste dubii. Dacă nu este în măsură să
obtină aceste elemente probante suficiente, el nu trebuie să formuleze o opinie fără rezervă
5
17. Tehnica sondajului în audit.
Raspuns:
Sondajul este definit ca o tehnică ce constă în selecţionarea unui anumit număr sau părţi dintr-o mulţime, aplicarea la
acestea a tehnicilor de obţinere a elementelor probante şi extrapolarea rezultatelor obţinute asupra eşantionului la întreaga
masă sau mulţime. Tehnica sondajului este reglementată de Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. 530.
Sondajele pe care le realizează auditorul în cursul misiunii sale sunt de două naturi diferite:
− cu ocazia verificării funcţionării controlului intern, - sondajele efectuate în astfel de cazuri sunt sondaje asupra atribuţiilor;
− cu ocazia controlului conturilor - acestea sunt sondaje asupra valorilor.
Auditorul poate folosi în general două tipuri de sondaje: sondajul statistic şi sondajul nestatistic. Alegerea între cele
două tipuri de sondaje depinde de pregătirea profesională a auditorului şi de gradul de credibilitate pe care acesta doreşte
să îl dea concluziilor sale.
Oricare ar fi însă tipul de sondaj, este important să fie respectate câteva reguli riguroase privind decizia asupra
eşantionului şi parcurgerea unor etape obligatorii:
A. alegerea naturii multimii, a masei – trebuie sa fie compatibila cu obiectivul urmarit;
B. elementele cheie – elementele care fie datorita naturii lor, fie datorita valorii lor, prezinta riscuri si ca atare auditorul poate
decide verificarea integral a acestora;
C. alegerea tehnicilor – ce este influentata de natura controlului efectuat si recurgerea sau nerecurgerea la tehnici statistice;
D. determinarea taliei esantionului – se face in functie de anumiti factori care difera dupa cum este vorba de sondaje asupra
atributiilor sau asupra valorilor;
E. selectionarea esantionului – care trebuie sa fie reprezentativ;
F. studiul esantionului – toate elementele selectionate trebuie sa fie controlate;
G. evaluarea rezultatelor – inainte de tragerea unei concluzii asupra rezultatului, fiecare anomalie este examinata pentru a
se aprecia daca este reprezentativa, accidentala sau exceptionala;
H. concluziile sondajului – concluzia finala este suma concluziilor trase asupra elementelor cheie, asupra anomaliilor
exceptionale asupra restului masei.
18. Tehnica observării fizice.
Raspuns:
Observarea fizică este mijlocul cel mai eficace de verificare a existenţei unui activ, însă ea nu aduce decât o parte din
elementele probante necesare şi anume numai existenţa bunului respectiv; celelalte elemente probante ca; proprietatea
asupra bunului,valoarea atribuită etc. trebuie verificate prin alte tehnici.
Acţiunile întreprinse de auditor pe linia controlului stocurilor, de exemplu, au ca obiectiv asigurarea că:
− intreprinderea a prevăzut mijloace corespunzătoare care permit recenzarea activelor în condiţii de fiabilitate; această fază
a intervenţiei constă în studierea procedurilor de inventariere şi se situează deci înaintea inventarierii propriuzise;
− aceste mijloace sunt puse în aplicare în mod satisfăcător; această fază constă în verificarea faptului că persoanele
însărcinate cu inventarierea aplică în mod corect procedurile şi se situează în timpul inventarierii propriu-zise;
− lucrările de inventariere au fost corect exploatate (valorificate); această fază constă în a controla dacă cantităţile recente
sunt cele utilizate pentru evaluarea sumei stocurilor şi se situează deci după inventarierea propriu-zisa.
19. Confirmarea externă (directă).
Raspuns:
Este o procedură care constă în a cere unui terţ având legături de afacere cu intreprinderea verificată, să confirme
direct auditorului informaţiile privind existenţa operaţiilor, a soldurilor etc. Auditorul are latitudinea de a determina condiţiile şi
întinderea acestei proceduri.
Procedura se demarează cu acordul conducerii intreprinderii supusă controlului; dacă aceasta nu se arată favorabilă
pentru o astfel de procedură, auditorul se poate găsi în una din următoarele două situaţii:
− sau consideră că tehnicile compensatorii de control îi aduc elemente suficiente de probă;
− sau consideră că alte controale nu-l conduc la elemente probante faţă de limitele impuse de conducerea intreprinderii,
care va suporta consecinţele necesare cu privire la certificare.
Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. 505 defineşte principalele cazuri în care auditorul are obligaţia să
procedeze la folosirea tehnicii confirmării directe:
− confirmarea unor cauze în baza cărora s-au realizat unele tranzacţii;
− confirmarea de către bănci a soldurilor conturilor şi alte informaţii considerate necesare;
− confirmarea conturilor de clienţi şi debitori;
6
− confirmarea stocurilor în depozite vamale, în consignaţie şi alte stocuri la terţi;
− valori imobiliare cumpărate prin intermediari financiari;
− împrumuturi de la terţi;
− confirmarea soldurilor costurilor de furnizori şi creditori.
Confirmarea poate să fie pozitivă, atunci când terţul solicitat îşi exprimă acordul asupra informaţiei primită sau
furnizează chiar el informaţia, sau negativă, atunci când terţului solicitat I se cere să nu răspundă decât în cazul în care nu
este de acord cu informaţia care i s-a prezentat.
Auditorul trebuie să ia în consideraţie orice fapt de natură să pună în discuţie fiabilitatea răspunsului obţinut la cererea
de confirmare externă (directă).
Procedurile şi principiile fundamentale, precum şi modalităţile lor de aplicare, în legătură cu utilizarea de către auditor
a procedurii confirmării externe (directe) ca mijloc de obţinere a elementelor probante, sunt reglementate prin Standardul
Internaţional de Audit (ISA) nr.505.
20. Examenul situaţiilor financiare.
Raspuns:
Situaţiile financiare (bilanţ, contul de profit şi pierdere şi celelalte componente) constituie documente de sinteză a
contabilităţii asupra cărora auditorul îşi exprimă opinia.
Controalele efectuate asupra conturilor i-au permis auditorului să obţină unele elemente probante pe baza cărora să
tragă concluzii cu privire la diferite posturi şi rubrici din situaţiile financiare.
Pentru a-şi putea exprima opinia, auditorului trebuie să confirme că situaţiile financiare sunt în acord cu concluziile
sale şi că ele reflectă corect deciziile conducerii intreprinderii şi dau o imagine fidelă activităţii şi situaţiei financiare a
intreprinderii.
Examenul situaţiilor financiare are ca obiect verificarea:
− faptului că bilanţul, contul de profit şi pierdere şi celelalte componente ale situaţiilor financiare sunt coerente, concordă cu
datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor contabile şi reglementărilor în vigoare şi ţin cont de
evenimentele posterioare datei de închidere;
− faptului că anexele comportă toate informaţiile de importanţă semnificativă asupra situaţiei patrimoniale, financiare şi
rezultatele obţinute.
Tehnicile de examinare a situatiilor financiare se sprijina pe procedurile analitice prevazute in ISA 520 si in mod deosebit
pe:
− stabilirea ratiourilor obişnuite de analiză financiară şi compararea lor cu cele ale exerciţiilor precedente şi ale sectorului de
activitate;
− comparaţiile între datele reieşite din situaţiile financiare şi datele anterioare, posterioare şi previziunile intreprinderii sau
ale altor intreprinderi similare;
− compararea în procent faţă de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit şi pierdere.
Un obiectiv central al examinării situaţiilor financiare îl constituie verificarea dacă acestea dau o imagine fidelă clară şi
completă:
− poziţiei financiare intreprinderii;
− rezultatelor financiare;
− situaţiei financiare.
În cadrul acţiunilor de verificare a bilanţului contabil, auditorul îşi divizează diligenţele verificând şi satisfacerea unor
reguli generale şi particulare.
Reguli generale:
− bilanţul contabil este întocmit conform normelor contabile în vigoare, auditorul asigurandu-se ca principiul prundentei si al
continuitatii activitatii sunt respectate, iar principiul independentei a fost aplicat;
− bilanţul contabil este întocmit sub o formă comparativă, metodele de evaluare si prezentare fiind identice cu cele ale
anului precedent; daca intervin modificari , ele trebuie sa fie inscrise si justificate in anexa;
− elementele de activ şi pasiv sunt evaluate separat fără să se opereze compensaţii;
− bilanţul de deschidere corespunde cu bilanţul de închidere al exerciţiului precedent;
− auditorul procedeaza pentru fiecare cont la verificarea contabila a credibilitatii componentelor sale si ale soldului sau;
− datele de inventar ale elementelor de active si pasiv sunt regrupate in registrul-inventar cantitativ si valoric, dupa caz.
Reguli particulare.
Auditorul verifică modul de înregistrare a:
− capitalurilor proprii;
− împrumuturi şi datorii asimilate;
− imobilizări;
− stocuri şi producţie în curs de execuţie;
7
− conturile de terţi;
− conturile de provizioane;
− conturile de trezorerie.
În legatură cu rezultatul exerciţiului, auditorul :
- examinează unele conturi de cheltuieli (chiriile, primele de asigurare, comisioanele, onorariile, impozitele, cheltuielile
sociale, contracte diverse etc.)
- examinează bazele de impozitare stabilite în materie de taxe şi impozite asupra conturilor de venituri;
- examineaza, eventual cu conducerea intreprinderii, insuficientele si anomaliile constatate si propune, daca este cazul,
efectuarea inregistrarilor corespunzatoare in masura in care ele sunt justificate;
- examinează situaţia comparativă a diverselor conturi de venituri şi cheltuieli.
În legatură cu anexele la situaţiile financiare, auditorul examinează informaţiile furnizate de acestea, analizând în mod
deosebit:
- evoluţia conturilor prezentate de aceste anexe;
- respectarea modului şi metodelor de evaluare a posturilor din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere;
- metodele utilizate pentru calculul amortizării şi provizioanelor şi fundamentarea lor.
21. Elementele posterioare închiderii exerciţiului.
Raspuns:
Standardul Internaţional de Contabilitate (IAS) nr. 10 stabileşte tratamentul în situaţiile financiare a evenimentelor
favorabile şi nefavorabile care survin după data închiderii exerciţiului, care pot fi de două tipuri:
- evenimente care furnizează informaţii în legătură cu fapte care existau la data închiderii exerciţiului; sunt acele evenimente
care aduc o mai amplă confirmare a circumstanţelor existente la data închiderii;
- evenimente care furnizează informaţii bazate pe fapte survenite după data închiderii exerciţiului; sunt evenimente care
indică circumstanţe noi, apărute după data închiderii.
Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. 560 stabileşte obligaţiile pentru auditor de a lua în considerare incidenţele
evenimentelor posterioare închiderii exerciţiului, atât asupra situaţiilor financiare cât şi asupra raportului său, distingându-se
trei etape:
- fapte descoperite până la data raportului de audit – auditorul trebuie sa puna in lucru procedure care urmaresc
identificarea tuturor elementelor care pot necesita ajustari ale situatiilor financiaresau informatii suplimentare in anexe, pana
la data raportului sau
- fapte descoperite după data raportului de audit, dar înaintea publicării situaţiilor financiare – auditorul nu este obligat sa
faca investigatii referitoare la situatiile financiare dupa data raportului. Conducerea intreprinderii trebuie sa informeze
auditoul despre eventualele modificari survenite intre data raportului de audit si data publicarii situatiilor financiare.
- fapte descoperite după publicarea situaţiilor financiare – daca auditorul ia cunostinta, dupa publicarea situatiilor financiare,
de existent unui eveniment care ar condus la modificarea opiniei, el trebuie sa stabileasca daca este cazul corectarii
situatiilor financiare si sa discute aspectele respective cu conducerea intreprinderii.
22. Rolul şi importanţa dosarului exerciţiului.
Raspuns:
Dosarul exerciţiului cuprinde toate elementele unei misiuni, a căror utilitate nu depăşeşte exerciţiul controlat; el permite
ansamblarea tuturor lucrărilor, de la organizarea misiunii la sinteză şi formularea raportului.
Dosarul exerciţiului este indispensabil pentru:
- mai buna organizare şi control ale misiunii;
- documentarea lucrărilor efectuate, deciziilor luate şi asigurarea că programul s-a derulat fără omisiuni;
- înlesnirea muncii în echipă şi supervizarea lucrărilor date la colaboratori;
- justificarea opiniei emise şi redactarea raportului.
23. Rolul şi importanţa dosarului permanent.
Raspuns:
Unele informaţii şi documente primite sau analizate în cursul diferitelor etape ale misiunii pot fi folosite pe toată durata
mandatului. Ele nu au deci nevoie să fie cercetate în fiecare an. Clasarea lor într-un dosar separat, dosarul permanent,
permite utilizarea lor ulterioară după aducerea sa la zi.
Dosarul permanent permite deci evitarea repetării în fiecare an a unor lucrări şi transmiterea de la un exerciţiu la altul
a elementelor de recunoaştere a intreprinderii.
Elementele caracteristice continutede dosarul permanent sunt:
a) fisa de prezentare;
b) scurt istoric al intreprinderii;
c) organigrame;
d) situatiile financiare ale ultimelor exercitii;
e) note asupra organizarii sectorului de activitate, productie etc;
8
f) note asupra statutului;
g) procese verbale ale CA si AGA;
h) lista actionarilor sau asociatilor;
i) structura grupului;
j) contracte, asigurari.
24. Structura dosarului exerciţiului.
Raspuns:
Dosarul exerciţiului este bine să fie împărţit pe secţiuni (părţi) pentru a uşura utilizarea sa. În general se foloseşte o
împărţire în 10 secţiuni (părţi) simbolizate de la A la J, astfel:
- EA (dosarul exerciţiului, Secţiunea A) intitulată “Acceptarea misiunii”;
- EB (dosarul exerciţiului, Secţiunea B) intitulată “Sinteza misiunii şi rapoarte”;
- EC (dosarul exerciţiului, Secţiunea C) intitulată “Orientare şi planificare”;
- ED (dosarul exerciţiului, Secţiunea D) intitulată “Evaluarea riscului legat de control”;
- EE (dosarul exerciţiului, Secţiunea E) intitulată “Controale substantive”;
- EF (dosarul exerciţiului, Secţiunea F) intitulată “Utilizarea lucrărilor altor profesionişti”;
- EG (dosarul exerciţiului, Secţiunea G) intitulată “Verificări şi informaţii specifice”;
- EH (dosarul exerciţiului, Secţiunea H) intitulată “Lucrările de sfârşit de misiune”;
- EI (dosarul exerciţiului, Secţiunea I) intitulată “Intervenţii cerute prin reglementări diverse”;
- EJ (dosarul exerciţiului, Secţiunea J) intitulată “Controlul conturilor consolidate”.
25. Structura dosarului permanent.
Raspuns:
Dosarul permanent se organizează în secţiuni (părţi) care uşurează clasarea documentelor şi consultarea lor. Fiecare
secţiune poate fi materializată printr-un despărţitor comportând un sumar al conţinutului. Ţinerea la zi se efectuează pe
sumar, indicând data introducerii documentului.
Dosarul permanent se subdivide în sapte secţiuni pentru a facilita lectura şi controlul din partea organismului
profesional, după cum urmează:
- PA (dosarul permanent, Secţiunea A) intitulată “Generalităţi”;
- PB (dosarul permanent, Secţiunea B) intitulată “Documente privind controlul intern”;
- PC (dosarul permanent, Secţiunea C) intitulată “Situaţii financiare şi rapoarte privind exerciţiile precedente”;
- PD (dosarul permanent, Secţiunea D) intitulată “Analize permanente”;
- PE (dosarul permanent, Secţiunea E) intitulată “Fiscal şi social”;
- PF (dosarul permanent, Secţiunea F) intitulată “Juridice”;
- PG (dosarul permanent, Secţiunea G) intitulată “Intervenţii externi”;
26. Elementele de bază ale raportului de audit într-o misiune de audit statutar.
Raspuns:
Raportul unei misiuni de audit de bază trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele elemente de bază:
- titlul – recomandat sa se foloseasca titlul de “Raportul auditorului independent” pentru a-l distinge de rapoartele care pot fi
elaborate de alte persoane;
- destinatarul – raportul trebuie adresat destinatarului care poate fi consiliul de administratie.
- paragraful introductiv – cuprinde identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare auditate;
- responsabilitatea conducerii pentru situatiile financiare – raportul trebuie sa precizeze ca cei din conducere sunt
responsabili pentru intocmirea si prezentarea corecta a situatiilor financiare in conformitate cu cadrul general aplicabil;
- responsabilitatea auditorului – raportul trebuie sa precizeze ca responsabilitatea auditorului este sa exprime o opinie
asupra situatiilor financiare;
- paragraful opiniei – raportul trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului daca situatiile financiare dau o
imagine fidela pozitiei, situatiei financiare si rezultatelor obtinute in accord cu referintele contabile si, daca este cazul, daca
sunt conforme prevederilor legale; acest paragraph poate avea urmatoarele forme:
♣ opinia fara rezerve (curata);
♣ opinia fara reserve, dar cu paragraph de observatii;
♣ opinia cu reserve;
♣ imposibilitatea exprimarii unei opinii;
♣ opinia defavorabila.
9
- alte responsabilitati de raportare – daca auditorul are si alte responsabilitati de raportare, acestea trebuie prezentate intr-o
sectiune separata a raportului, care urmeaza dupa paragraful opiniei;
- semnătura auditorului – raportul trebuie sa poarte semnatura societatii de expertiza contabila insotita de semnatura
auditorului;
- data raportului – raportul trebuie sa poarte data de la sfarsitul lucrarilor de audit;
- adresa auditorului – raportul trebuie sa mentioneze locul specific unde sunt situate birourile auditorului.
27. Opinia defavorabilă: motive, mod de prezentare.
Raspuns:
Cand auditorul nu poate exprima o opinie asupra ansamblului situatiilor financiare din cauza dezacordului profund ce-l
impiedica sa formuleze o opinie cu rezerve, acesta refuza exprimarea unei opinii cu rezerve asupra situatiilor financiare.
Declaratia auditorului va exprima ca situatiile financiare nu sunt conforme cu standardele si reglementarile aplicabile,
nu confera o imagine fidela si reala si va mentiona cu clarita……
O astfel de opinie datorată de exemplu dezacordului asupra principiilor contabile, se poate prezenta astfel:
“Astfel, cum este explicat în nota “X”, nu s-au constatat _______. Această practică nu este, în opinia noastră, în acord cu
Normele __________ În consecinţă________.
După părerea noastră, datorită incidenţei faptelor menţionate în paragraful precedent, situaţiile financiare nu dau o
imagine fidelă situaţiei financiare a societăţii la 31 decembrie 200…, contului de profit şi pierdere, pentru exerciţiul încheiat
la această dată, şi nu sunt conforme cu prevederile legale şi statutare.”
28. Imposibilitatea exprimării unei opinii: motive, mod de prezentare.
Raspuns:
Auditul exprima acest tip de opinie atunci cand se afla in imposibilitatea de a formula o opinie asupra ansamblului
situatiilor financiare, deoarece exista inexactitati in situatia financiara sau limitarea ariei de cuprindere a auditului impiedica
sa obtina suficiente probe pentru a sustine o opinie cu rezerve.
Auditorul trage concluzia ca efectele potentiale care decurg din lipsa probelor sunt atat de materiale (semnificative)
incat situatiile financiare in ansamblul or ar putea prezenta eronat pozitia financiara a entitatii auditate. In acest caz,
auditorul renunta sa exprime o opinie. In raportul sau, acesta va specifica clar ca se afla in imposibilitatea de a exprima o
opinie si va preciza clar toate elementele de incertitudine.
Atunci cand exista o limitare a ariei de aplicabilitate a activitatii auditorului ce necesita exprimarea unei opinii cu
rezerve sau imposibilitatea exprimarii unei opinii, raportul de audit trebuie sa prezinte limitarea si sa indice posibilele ajustari
ale situatiilor financiare ce ar putea fi determinate ca fiind necesare daca nu ar fi existat limitarea.
Exemplificam mai jos situatii ce conduc la o opinie, alta decat aceea favorabila / necalificata.
Dezacordul cu conducerea
Auditorul poate sa nu fie de acord cu conducerea cu privire la aspecte cum ar fi: acceptabilitatea politicilor contabile
selectate, metodele de aplicare a acestora sau adecvarea prezentarii informatiilor n situatiile financiare. In cazul in care
aceste dezacorduri sunt semnificative pentru situatiile financiare, auditorul trebuie sa exprime o opinie calificata (cu rezerve)
sau o opinie contrara.
Exemplu:
- conducerea refuza sa aplice unele principii si proceduri ale contabilitatii;
- conducerea nu este de acord sa solicite confirmari din partea tertilor;
- conducerea nu pune la dispozitia auditorului informatiile ce-i sunt necesare.
Dezacordurile cu conducerea entitatii pot aparea din:
- constituirea de provizioane insuficiente pentru deprecierea stocurilor, creantelor,etc;
- stocuri ce au fost supraevaluate sau subevaluate din cauza unor erori (greseli) in calcularea costurilor;
- incalcarea principiului independentei exercitiului;
- erori in clasificarea tertilor cum ar fi : clienti incerti ca client obisnuiti, etc.
O astfel de opinie datorată limitării întinderii lucrărilor se poate prezenta astfel:
“Noi nu am fost în măsură să asistăm la inventarul fizic, nici să procedăm la confirmarea directă a conturilor de clienţi,
din cauza limitării întinderii lucrărilor noastre, impusă de către direcţiune. Având în vedere importanţa faptelor expuse mai
sus, noi nu ne exprimăm opinia asupra conturilor anuale.”
29. Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare.
Raspuns:
Aceasta forma a opiniei este exprimata atunci cand : auditorul are indoieli sau nu este de acord cu unul sau mai multe
elemente ale situatiilor financiare care sunt materiale (au importanta semnificativa) dar nu sunt fundamentale pentru buna
intelegere a situatiilor financiare, acestea exprima o opinie calificata sau o opinie cu rezerve. Opinia se exprima in termeni
care indica un rezultat nesatisfacator asupra unor aspecte ale auditului, specificand clar si précis elementele cu care
auditorul nu este de acord sau pe care le considera indoielnice si care l-au determinat sa exprime o opinie cu rezerve.
Rezervele se prezintă înaintea paragrafului de opinie. În astfel de cazuri, paragraful opiniei se formulează astfel:
Exemplu de rezerve datorate limitării întinderii lucrărilor:
10
“Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie 200…, căci noi am fost desemnaţi auditori ulterior acestei
date. Ţinând seama de natura documentelor contabile ale societăţii, noi am putut controla cantităţile prin alte proceduri.
După părerea noastră, cu excepţia incidenţei ajustărilor care ar fi putut fi necesare, dacă noi am fi putut efectua
controlul fizic al cantităţilor, situaţiilor financiare dau o imagine fidelă poziţiei şi situaţiei financiare a societăţii la 31
decembrie 200…, cât şi contului de profit şi pierdere pentru exerciţiul încheiat la această dată şi sunt conforme cu
prevederile legale şi statutare”.
Exemplu de rezerve datorate dezacordului cu conducerea entităţii auditate:
“Astfel, cum este explicat în nota “X” anexată, nu s-au constatat______. Această practică nu este, în opinia noastră, în
acord cu Normele _______
După părerea noastră, cu excepţia incidenţei asupra conturilor anuale, a faptelor menţionate în paragraful precedent,
conturile anuale dau o imagine fidelă poziţiei şi situaţiei financiare a societăţii la 31 decembrie 200…, cât şi contului de profit
şi pierdere pentru exerciţiul încheiat la această dată, şi sunt conforme cu prevederile legale şi statutare.”
30. Opinia fără rezerve: semnificaţie, mod de prezentare.
Raspuns:
Acest tip de opinie este exprimat de auditor cand s-a ajuns la concluzia ca:
a) situatiile financiare au fost intocmite cu respectarea principiilor si politicilor contabile aplicabile si ofera sub toate
aspectele materiale, o imagine fidela si reala asupra operatiilor financiare ale entitatii;
b) situatiile financiare reflecta cu fidelitate pozitia financiara a entitatii auditate. Tranzactiile financiare s-au efectuat in
conformitate cu prevederile si reglementarile legale in vigoare;
c) toate informatiile de importanta semnificativa cu privire la situatiile financiare sunt corect mentionate.
“După părerea noastră, conturile anuale dau o imagine fidelă (sau prezintă în mod sincer, în toate aspectele lor
semnificative), poziţiei şi situaţiei financiare a societăţii la 31 decembrie 200… precum şi rezultatelor acestor operaţii şi
fluxurilor de trezorerie pentru exerciţiul închis la această dată, în conformitate cu normele internaţionale (sau naţionale) de
contabilitate”.
31. Opinia fără rezerve, dar cu un paragraf de observaţii: semnificaţie, mod de prezentare.
Raspuns:
În unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat, adăugând un paragraf de observaţii al cărui obiectiv este de a
lămuri cititorul asupra unui punct privind conturile anuale, expus de o manieră detaliată în anexă. Adăugarea unui astfel de
paragraf nu afectează opinia auditorului; aceasta se situează de preferinţă după paragraful de opinie şi precizează, în
general, că acesta nu constituie o rezervă.
Acest tip de opinie se formulează atunci când apar elemente care însă nu afectează opinia auditorului; paragraful de
observaţii se situează, de regulă, după paragraful de opinie.
Forma de prezentare a paragrafului de opinie în acest caz este următoarea:
“Fără să exprimăm o rezervă asupra situaţiilor financiare, noi atragem atenţia asupra notei “X” din anexă. Societatea
face obiectul unui proces în care este acuzată de infracţiune în utilizarea brevetelor şi în care i se pretinde vărsarea
redevenţelor şi daunelor de interese; societatea a angajat o contra-acţiune şi audierile preliminare, cât şi procedurile
juridico-administrative ale celor două acţiuni sunt în curs. Rezultatul final al acestei afaceri nu poate, în prezent, să fie
determinatşi, în consecinţă, nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care ar putea să rezulte”.
32. Paragraful opiniei: tipuri de opinie.
Raspuns:
Paragraful opiniei – raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului daca situatiile financiare
dau o imagine fidela pozitiei, situatiei financiare si rezultatelor obtinute in accord cu referintele contabile si, daca este cazul,
daca sunt conforme prevederilor legale;
Termenii utilizati pentru exprimrea opiniei auditorului sunt “dau o imagine fidelă” sau “prezintă în mod sincer în toate
aspectele lor semnificative”. Aceste 2 formulari semnifica, intre altele, ca auditorul nu ia in considerare decat elementele
semnificative privind situatiile financiare.
Acest paragraf poate avea urmatoarele forme:
♣ opinia fara rezerve (curata);
♣ opinia fara reserve, dar cu paragraph de observatii;
♣ opinia cu reserve;
♣ imposibilitatea exprimarii unei opinii;
♣ opinia defavorabila.
33. Paragraful privind natura şi întinderea lucrărilor de audit.
Raspuns:
11
Acest paragraf cuprinde referenţialul de audit utilizat, respectiv Standardele Internaţionale de Audit sau norme şi
practici naţionale, precum şi descrierea lucrărilor de către auditor.
Raportul auditorului trebuie să descrie întinderea lucrărilor de audit, indicând că ele au fost îndeplinite conform
Standardelor Internaţionale de Audit sau conform normelor sau practicilor naţionale.
“Întinderea lucrărilor” dă posibilitatea pentru auditor să pună în operă procedurile de audit judecate ca necesare în
condiţiile concrete date. Cititorul are în fapt nevoie să se asigure că auditul a fost făcut conform normelor şi practicilor în
materie; dacă aceasta nu rezultă în mod clar, se presupune că normele şi practicile utilizate sunt cele din ţara indicată prin
adresa auditorului.
Raportul trebuie să precizeze că auditul a fost planificat şi executat de o manieră care să asigure în mod rezonabil că
situaţiile financiare nu comportă anomalii semnificative.
Raportul de audit trebuie să descrie auditul, ca presupunând:
- examenul, pe bază de sondaje, a elementelor probante care justifică sumele şi informaţiile conţinute în situaţiile financiare;
- evaluarea principiilor şi metodelor contabile folosite pentru elaborarea situaţiilor financiare;
- evaluarea estimărilor semnificative făcute de conducere pentru a stabili situaţiile financiare;
- revederea prezentării de ansamblu a situaţiilor financiare.
Raportul trebuie să indice că auditul efectuat furnizează o bază rezonabilă a expresiei de opinie.
Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularea următoare:
“Noi am realizat auditul conform Standardelor Internaţionale de Audit (sau se poate face referire la normele sau
practicile naţionale).Aceste standarde (norme) precizează că auditul nostru trebuie să fie planificat şi realizat în scopul de a
obţine o asigurare rezonabilă că, situaţiile financiare nu comportă anomalii semnificative. Un audit constă în a exprima, pe
bază de sondaje, elementele probante care să justifice sumele şi informaţiile conţinute în situaţiile financiare; el constă, de
asemenea, în a evalua principiile şi metodele contabile folosite şi estimările semnificative făcute de către conducerea
entităţii, pentru închiderea situaţiilor financiare, cât şi în a efectua o revedere a prezentării de ansamblu a acestora.Estimăm
că auditul efectuat furnizează o bază rezonabilă a exprimării opiniei noastre.”
34. Paragraful introductiv al raportului de audit statutar.
Raspuns:
Acest paragraf cuprinde identificarea entitatii auditate si a situaţiilor financiare auditate.
Raportul de audit trebuie sa identifice titlul fiecarei situatii financiare a entitatii care a facut obiectul auditului, cat si data si
perioada de acoperire prin aceste documente, sa faca referire la rezumatul politicilor contabile semnificative si la alte note
semnificative.
35. Conţinutul raportului de audit.
Raspuns:
Raportul de audit trebuie să conţină:
- relaţia contractuală de executare a misiunii de audit;
- observaţiile reieşite din diverse verificări;
- informaţiile a căror menţiune în raport este prevăzută expres de lege;
- oferirea garanţiei pentru acţionari şi terţi că un personal calificat a obţinut asigurarea că situaţiile financiare oferă o imagine
fidelă, clară şi completă poziţiei financiare, performanţelor şi situaţiei financiare generale a intreprinderii;
- menţiunea că situaţiile financiare auditate sunt anexate la raportul de audit.
Din raportul de audit trebuie să rezulte în mod clar:
- menţionarea responsabilităţilor pentru auditor şi pentru conducerea intreprinderii;
- descrierea obiectivelor şi natura misiunii de audit;
- situaţiile care fac să apară incertitudini;
- natura şi locul observaţiilor în raport.
36. Rolul raportului de audit.
Raspuns:
Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. 700 stabileşte procedurile şi principiile fundamentale şi modalităţile lor de
aplicare cu privire la forma şi conţinutul raportului auditorului independent emis pe baza concluziilor rezultate din auditarea
situaţiilor financiare ale unei entităţi (misiunea de bază). Cele mai multe din prevederile acestui standard pot fi adaptate la
rapoartele emise şi în cazul unor misiuni de audit diferite de misiunea de bază.
Raportul de audit are un triplu rol:
- instrument de comunicare cu utilizatorii situaţiilor financiare emise de entitatea auditată, respectiv cu publicul, precum şi cu
acţionarii pentru decizii economice;
- instrument de confirmare a încrederii publicului şi acţionarilor în situaţiilor financiare prezentate de o entitate;
- instrument de identificare a responsabilităţilor pentru auditor şi pentru conducerea entităţii auditate.
37. Care sunt normele de referinţă în auditul situaţiilor financiare?
12
Raspuns:
În auditul situatiilor financiare ale unei entităti sunt folosite două categorii de norme de referintă: norme contabile si
norme de audit.
Normele (standardele) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilitătii care sunt, de
regulă, organisme de interes public, autonome.
Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controlează si utilizează situatiile financiare.
Entitătile care au obligatia de a stabili situatii financiare sunt cele prevăzute la art. 1, alin 1, din legea contabilitătii 82/1991,
republicată. Cei care controlează sunt prevăzuti de legislatia fiecărei tări (auditori, cenzori) si au ca referintă în activitatea lor
normele contabile.
Situatiile financiare sunt destinate să satisfacă nevoile comune de informatii ale unei game largi de utilizatori.
Pentru multi utilizatori, aceste situatii financiare constituie singura sursă de informatii complementare care să le
satisfacă nevoile. Aceste situatii financiare trebuie să fie stabilite potrivit uneia sau mai multora din referintele următoare:
- standardele internationale de raportare financiară
- standarde sau norme contabile nationale
- alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare
normele (standardele) de audit reprezintă un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesională la care se referă
auditorul pentru calificarea muncii sale. Acestea pot fi:
- standardele internationale de audit ISA, practicile internationale de audit IAPS, standardele internationale privind
angajamentele de revizuire ISRE, standardele international privind angajamentele de asigurare ISAE, standardele
internationale pentru misiuni conexe ISRS emise de consiliul pentru standarde de audit si asigurări IAASB din cadrul
federatiei internationale a contabililor IFAC;
- norme nationale emise de un organism profesional recunoscut ca fiind autoritate în domeniu.
Normele de audit permit tertilor să aibă asigurarea că opinia auditorului va fi emisă în functie de criterii de calitate
omogene; ele permit însă si auditorului să definească scopurile pe care le are de atins prin punerea în lucru a celor mai
potrivite tehnici.
Normele de audit se clasifică în trei categorii, acoperind întreaga activitate a auditorului:
- norme profesionale de lucru;
- norme de raportare;
- norme generale de comportament.
38. Ce sunt şi ce rol joacă normele de audit?
Raspuns:
Normele (standardele) de audit reprezintă un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesională la care se referă
auditorul pentru calificarea muncii sale. Acestea pot fi:
- Standardele Internaţionale de Audit (ISA), Practicile Internaţionale de Audit (IAPS), Standardele Internaţionale privind
Angajamentele de Revizuire (ISRE), Standardele Internaţionale privind Angajamentele de Asigurare (ISAE), Standardele
Internaţionale pentru Misiuni Conexe (ISRS) emise de Consiliul pentru Standarde de Audit şi Asigurări (IAASB) din cadrul
Federţiei Internaţionale a Contabililor (IFAC);
- normele naţionale emise de un organism profesional recunoscut ca fiind autoritate în domeniu.
Normele de audit permit terţilor să aibă asigurarea că opinia auditorului va fi emisă în funcţie de criterii de calitate
omogene; ele permit însă şi auditorului să definească scopurile pe care le are de atins prin punerea în lucru a celor mai
potrivite tehnici.
Normele de audit se clasifică în trei categorii, acoperind întreaga activitate a auditorului:
- norme profesionale de lucru;
- norme de raportare;
- norme generale de comportament.
39. Ce sunt şi ce rol au normele contabile?
Raspuns:
Normele (standarde) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilităţii care sunt, de
regulă, organisme de interes public, autonome.
Normele contabile sunt comune şi obligatorii pentru toţi cei care stabilesc, controlează şi utilizează situaţiile financiare.
Entităţile care au obligaţia de a stabili situaţii financiare sunt cele prevăzute la art. 1 din Legea Contabilităţii. Cei care
controlează sunt prevăzuţi prin legislaţia fiecărei ţări (auditori, cenzori) şi au ca referinţă în activitatea lor normele contabile.
Situaţiile financiare sunt destinate să satisfacă nevoile comune de informaţii ale unei game largi de utilizatori. Pentru
mulţi utilizatori aceste situaţii financiare constituie singura sursă de informaţii complementare care să le satisfacă nevoile.
Aceste situaţii financiare trebuie să fie stabilite potrivit uneia sau mai multora din referinţele următoare:
- standarde internaţionale de raportare financiară;
- standarde sau norme contabile naţionale;
- alte referinţe contabile bine precizate şi recunoscute, aplicate pentru elaborarea şi prezentarea situaţiilor financiare.
13
Normele contabile internaţionale sunt stabilite de IASCF (Fundaţia Comitetului pentru Standarde Internaţionale de
Contabilitate) şi sunt denumite generic Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) care cuprind:
- Standardele Internaţionale de Raportare Financiară emise de IASB (IFRS);
- Standardele Internaţionale de Contabilitate (IAS);
- standardele de interpretare emise de SIC sau IFRIC;
- alte documente emise de IASB, SIC sau IFRIC.
40. Ce este şi cum se determină pragul de semnificaţie?
Raspuns:
În general, prin prag de semnificaţie se înţelege nivelul, mărimea unei sume peste care auditorul consideră că o
eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea şi sinceritatea situaţiilor financiare, cât şi imaginea fidelă a
rezultatului, a situaţiei financiare şi a patrimoniului intreprinderii.
La începutul misiunii, stabilirea unui prag global de semnificaţie este necesar pentru a determina domeniile şi
sistemele semnificative.
În cursul misiunii, pragurile de semnificaţie determinate pentru controlul fiecărei secţiuni din situaţiile financiare permite
orientarea programelor de muncă spre riscurile existente, prin stabilirea mai corectă a eşantioanelor de control; aceasta
evită angajarea în lucrări care nu vor servi la fundamentarea opiniei asupra situaţiilor financiare. Aceste praguri sunt, în
general, inferioare pragului global pentru a ţine cont de cumulul posibil al erorilor constatate.
La sfârşitul misiunii, pragul global permite auditorului să aprecieze dacă erorile constatate trebuie să fie corijate sau să
facă obiectul unei menţiuni în raport, dacă intreprinderea refuză să le corijeze.
Ca urmare, stabilirea unor praguri de semnificaţie permite:
- orientarea mai bună şi planificarea misiunii;
- evitarea lucrărilor inutile;
- justificarea deciziilor referitoare la opinia emisă.
Pentru determinarea pragului de semnificaţie pot fi utilizate diferite elemente de referinţă: capitalurile proprii, rezultatul
net, cifra de afaceri etc.
Definirea pragului de semnificaţie permite auditorului încă de la începutul activităţii (misiunii) sale să aprecieze mai
bine sistemele şi conturile susceptibile să conţină erori sau inexactităţi semnificative, iar la sfârşitul misiunii să aprecieze
dacă anomaliile pe care le-a descoperit trebuie să fie corectate în cadrul exerciţiului, în scopul de a putea emite o opinie
fără rezerve.
Unele circumstanţe particulare trebuie avute în vedere la determinarea pragului de semnificaţie:
- existenţa unor prevederi legale, statutare sau contractuale;
- evoluţia importantă de la un an la altul a unor posturi;
- capitaluri proprii sau rezultate anormale.
41. Riscul de audit: componentele şi relaţiile între acestea.
Raspuns:
Riscul de audit reprezintă riscul ca auditorul să exprime o opinie incorectă prin faptul că erori semnificative există în
situaţiile financiare. El se divide în trei:
- riscul inerent (RI) - riscul inerent constă în posibilitatea ca soldul unui cont sau că o categorie de operaţiuni să comporte
erori semnificative, izolate sau împreună cu erorile din alte conturi sau categorii de operaţiuni, datorită unui control intern
insufficient;
- riscul legat de control (RC) - riscul legat de control constă în faptul că o eroare semnificativă în cont sau într-o categorie de
operaţiuni, izolată sau împreună cu alte solduri de cont sau categorii de operaţiuni, nu este nici prevenită, nici descoperită şi
corectată prin sistemul contabil şi de control intern utilizate;
- riscul de nedetectare (RN) - riscul de nedescoperire constă în faptul că controalele declanşate de auditori nu reuşesc să
descopere o eroare semnificativă în soldul unui cont sau într-o categorie de operaţiuni, izolată sau împreună cu alte solduri
sau categorii de operaţiuni.
Relaţia dintre acestea se poate prezenta sub forma următoare:
RA = Ri x RC x RN
42. Ce este riscul legat de control?
Raspuns:
Riscul legat de control constă în faptul că o eroare semnificativă în cont sau într-o categorie de operaţiuni, izolată sau
împreună cu alte solduri de cont sau categorii de operaţiuni, nu este nici prevenită, nici descoperită şi corectată prin
sistemul contabil şi de control intern utilizate.
Riscul legat de control nu poate fi în întregime eliminat, având în vedere limitele inerente oricărui sistem contabil şi de
control intern.
În general, auditorul fixează un nivel ridicat al riscului legat de control, atunci când:
- sistemele contabile şi de control intern nu sunt aplicate corect;
- sistemul contabil şi de control intern al intreprinderii sunt considerate ca insuficiente.
14
Când evaluarea riscului legat de control se face la un nivel redus, auditorul va trebui să documenteze elementele pe
care se sprijină în concluziile sale.
43. Ce este riscul inerent?
Raspuns:
Riscul inerent constă în posibilitatea ca soldul unui cont sau că o categorie de operaţiuni să comporte erori
semnificative, izolate sau împreună cu erorile din alte conturi sau categorii de operaţiuni, datorită unui control intern
insuficient. Pentru a evalua riscul inerent, auditorul recurge la judecăţi profesionale bazate pe evaluarea unor factori ca:
- experienţa şi cunoştinţele cadrelor de conducere, eventualele schimbări intervenite în cursul exerciţiului la nivelul
conducerii;
- presiuni exercitate asupra conducerii şi alte împrejurări de natură a incita la prezentarea unor situaţii financiare inexacte
(număr mare de intreprinderi falite în sectorul de activitate);
- natura activităţilor desfăşurate de intreprindere (uzura morală a tehnologiei, echipamentelor, produselor şi serviciilor,
structuri neadecvate);
- factori influenţând sectorul din care face parte intreprinderea: condiţii economice şi concurenţiale, inovaţii tehnologice,
evoluţia cererii şi practicile contabile;
- situaţii financiare care pot să conţină anomalii: conturi conţinând ajustări privind exerciţiile anterioare sau estimări;
- vulnerabilitatea activelor la pierderi sau deturnări;
- înregistrarea unor operaţiuni neobişnuite şi complexe, mai ales la sfârşitul exerciţiului.
44. Ce este riscul de nedetectare?
Raspuns:
Riscul de nedescoperire constă în faptul că controalele declanşate de auditori nu reuşesc să descopere o eroare
semnificativă în soldul unui cont sau într-o categorie de operaţiuni, izolată sau împreună cu alte solduri sau categorii de
operaţiuni.
Nivelul riscului de nedetectare depinde de controalele proprii ale auditorului; riscul de nedetectare nu poate fi eliminat
în totalitate, oricare ar fi tehnicile şi procedurile folosite de auditor.
Există anumite relaţii între cele trei componente ale riscului de audit.
Riscul de nedetectare este invers proporţional cu cumulul riscurilor inerente şi riscurile legate de control. De exemplu,
dacă riscurile inerente şi cele legate de control sunt ridicate, trebuie fixat un nivel al riscului de nedetectare redus, astfel
încât să fie redus cât mai mult riscul de audit şi, invers, dacă riscurile inerente şi cele legate de control sunt slabe, auditorul
va accepta un nivel al riscului de nedetectare mai ridicat, reducând astfel riscul de audit.
Pe de altă parte, trebuie sesizată şi relaţia de invers-proporţionalitate: dintre caracterul semnificativ şi riscul de audit;
cu cât pragul de semnificaţie este mai mare cu atât riscul de audit este mai mic şi invers. Dacă, de exemplu, auditorul
constată că pragul de semnificaţie acceptabil este redus, riscul de audit creşte; atunci auditorul va putea:
- să reducă nivelul riscului legat de control prin compensarea cu teste de proceduri mai dezvoltate sau suplimentare;
- să reducă riscul de nedescoperire modificând natura, calendarul şi întinderea controalelor proprii.
45. Conceptul de independenţă în audit.
Raspuns:
Utilizarea termenului “independentă” de unul singur poate crea neîntelegeri. Prin el însusi, Termenul îi poate face pe
observatori să presupună că o persoana care exercită rationamentul profesional trebuie să nu fie implicată în nici o relatie
economică, financiară sau de altă natură.
Acest lucru este imposibil, deoarece orice membru al societătii are relatii cu ceilalti membri. De aceea, importanta
relatiilor economice, financiare sau de altă natură ar trebui evaluată, de asemenea, În lumina a ceea ce o tertă parte,
rezonabilă si informată în legătură cu toate aspectele relevante, ar concluziona în mod rezonabil ca fiind inacceptabil.
Independenta implică: independenta spiritului (rationamentul profesional) - starea de spirit care permite emiterea unei
concluzii fără a fi afectat de influente care compromit judecata profesională si care permite individului unei persoane să
actioneze cu integritate, să-si exercite obiectivitatea si scepticismul profesional si independenta conduitei (în aparentă sau
comportamentală) - evitarea faptelor si a situatiilor care sunt atât de importante încât o tertă parte, Informată si rezonabilă,
care cunoaste toate informatiile relevante, inclusiv măsurile de protective aplicate, ar concluziona în mod rezonabil că
integritatea, obiectivitatea sau scepticismul professional al firmei sau al unui membru al echipei de certificare a fost
compromis(ă).
Cerintele cu privire la independenta profesionistilor contabili se pot sintetiza astfel:
- pentru misiunile de audit, membrii cabinetelor sau societătilor de audit trebuie să fie independenti fată de clientii lor
- pentru misiunile de servicii conexe si alte servicii profesionale prestate clientilor (nonaudit), când utilizatorul anume
precizat nu este restrâns contractual la una sau anumite persoane, membrii cabinetelor sau societătilor de audit trebuie să
fie independenti fată de client
- pentru misiunile de servicii conexe si alte servicii profesionale prestate clientilor(nonaudit), când utilizatorul anume precizat
este restrâns contractual la una sau anumite persoane, membrii cabinetelor sau societătilor de audit trebuie să fie
15
independenti fată de client evaluarea amenintărilor la adresa independentei si măsurile ulterioare trebuie să fie bazate pe
dovezile obtinute înainte de acceptarea misiunii si în timp ce aceasta este în derulare.
Obligatia de a proceda astfel apare atunci când un membru al cabinetului sau societătii cunoaste sau s-ar putea să se
astepte să apară si să cunoască împrejurări sau relatii care ar putea compromite independenta.
Ar putea exista situatii când cabinetul sau societatea sau un membru al acesteia să încalce principiul independentei.
Astfel de situatii de neglijentă nu vor compromite, în general, independenta fată de client, dacă există stabilite, de către
cabinet sau societate, politici sau proceduri interne corespunzătoare de control al calitătii, destinate a promova
independenta si a corecta imediat abaterile, aplicând orice măsuri necesare de prevenire a amenintărilor la adresa
independentei.
46. Controlul de calitate în audit.
Raspuns: - Controlul de calitate reprezinta un ansamblu de masuri luate de organismele profesionale, care vizeaza
analiza modului de organizare si functionare a unui cabinet si aprecierea modului de aplicare in cadrul cabinetului a
standardelor intrnationale si a normelor profesionale emise de aceste organisme.
Obiectivele principale urmarite prin controlul de calitate se refera la:
♣ oferirea catre public a unei bune perceptii despre calitatea serviciilor;
♣ armonizarea comportamentelor profesionale ale membrilor;
♣ contribuirea la buna organizare a cabinetelor si la perfectionarea metodelor de lucru;
♣ aprecierea modului de aplicare a regulilor si normelor profesionale;
♣ dezvoltarea solidaritatii in randul profesiei, prin favorizarea contractelor dintre colegi, apropierea si respectful
profesionistilor fata de organismul professional.
Principiile care stau la baza controlului de calitate sunt: universalitatea, confidentialitatea, colegialitatea, adaptarea
controlului si urmarirea.
47. Care sunt principalele misiuni speciale şi misiuni conexe ale profesioniştilor contabili?
Raspuns: Misiunile de audit cu scop special se pot referi la:
- situatii financiare stabilite dupa un referential contabil diferit se standardele international de raportare financiara si de
normele nationale;
- raporturi asupra unor conturi sau elemente de bilant sau rubrici din situatiile financiare;
- raport privind respectarea clauzelor contractual;
- raport asupra situatiilor financiare condensate.
Auditorul trebuie sa examineze sis a evalueze concluziile trase din elementele probante reunite in timpul misiunii de
audit special pt a determina daca ele pot servi ca baza a opiniei sale, care trebuie clar scrisa si exprimata.
Misiuni conexe
− misiuni de examinare a informatiilor financiare pe baza de procedure convenite;
− misiuni de compilare a informatiilor financiare.
− misiuni de examen limitata al situatiilor financiare;
− misiuni de examinarea a informatiilor financiare previzionale.
16

More Related Content

What's hot

Sifat siklus investasi dan pembiayaan
Sifat siklus investasi dan pembiayaanSifat siklus investasi dan pembiayaan
Sifat siklus investasi dan pembiayaanRahmah Yuni Sakinah
 
12 proses audit kinerja
12 proses audit kinerja12 proses audit kinerja
12 proses audit kinerjaFrenki Lestari
 
Audit internal
Audit internalAudit internal
Audit internalpadlah1984
 
LAPORAN INTERNAL AUDIT DAN KETERAMPILAN AUDIT PPT.pptx
LAPORAN INTERNAL AUDIT DAN KETERAMPILAN AUDIT PPT.pptxLAPORAN INTERNAL AUDIT DAN KETERAMPILAN AUDIT PPT.pptx
LAPORAN INTERNAL AUDIT DAN KETERAMPILAN AUDIT PPT.pptxLuviaHusna
 
Sifat siklus pengeluaran
Sifat siklus pengeluaranSifat siklus pengeluaran
Sifat siklus pengeluarandesiiantarii
 
perusahaan induk dan anak
perusahaan induk dan anakperusahaan induk dan anak
perusahaan induk dan anakSuyanto _Akt
 
Audit manajemen ppt
Audit manajemen pptAudit manajemen ppt
Audit manajemen pptFerina Upi
 
Raportul al unei sc com proiect-audit
Raportul al unei sc com proiect-auditRaportul al unei sc com proiect-audit
Raportul al unei sc com proiect-auditAndreea Ema
 
Arens edisi 12_ch_26
Arens edisi 12_ch_26Arens edisi 12_ch_26
Arens edisi 12_ch_26died21
 
Modul manajemen akuntansi satker
Modul manajemen akuntansi satkerModul manajemen akuntansi satker
Modul manajemen akuntansi satkerSai Jawa Tengah
 
Ejercicios analisis balances pau
Ejercicios analisis balances pauEjercicios analisis balances pau
Ejercicios analisis balances paumajori18
 
soal dan jawaban soal auditing
soal dan jawaban soal auditing soal dan jawaban soal auditing
soal dan jawaban soal auditing Astri Yulia
 
Makalah Audit Kas (Auditing II)
Makalah Audit Kas (Auditing II)Makalah Audit Kas (Auditing II)
Makalah Audit Kas (Auditing II)Hening RN
 
8. auditoria-y-control-de-la-gestion
8. auditoria-y-control-de-la-gestion8. auditoria-y-control-de-la-gestion
8. auditoria-y-control-de-la-gestionJhonatan Ñahui
 

What's hot (20)

Sifat siklus investasi dan pembiayaan
Sifat siklus investasi dan pembiayaanSifat siklus investasi dan pembiayaan
Sifat siklus investasi dan pembiayaan
 
Pra audit
Pra auditPra audit
Pra audit
 
12 proses audit kinerja
12 proses audit kinerja12 proses audit kinerja
12 proses audit kinerja
 
Audit internal
Audit internalAudit internal
Audit internal
 
LAPORAN INTERNAL AUDIT DAN KETERAMPILAN AUDIT PPT.pptx
LAPORAN INTERNAL AUDIT DAN KETERAMPILAN AUDIT PPT.pptxLAPORAN INTERNAL AUDIT DAN KETERAMPILAN AUDIT PPT.pptx
LAPORAN INTERNAL AUDIT DAN KETERAMPILAN AUDIT PPT.pptx
 
Sifat siklus pengeluaran
Sifat siklus pengeluaranSifat siklus pengeluaran
Sifat siklus pengeluaran
 
perusahaan induk dan anak
perusahaan induk dan anakperusahaan induk dan anak
perusahaan induk dan anak
 
AUDITING 2
AUDITING 2AUDITING 2
AUDITING 2
 
Rangkuman audit
Rangkuman auditRangkuman audit
Rangkuman audit
 
Audit manajemen ppt
Audit manajemen pptAudit manajemen ppt
Audit manajemen ppt
 
Perencanaan audit
Perencanaan auditPerencanaan audit
Perencanaan audit
 
Raportul al unei sc com proiect-audit
Raportul al unei sc com proiect-auditRaportul al unei sc com proiect-audit
Raportul al unei sc com proiect-audit
 
Arens edisi 12_ch_26
Arens edisi 12_ch_26Arens edisi 12_ch_26
Arens edisi 12_ch_26
 
Modul manajemen akuntansi satker
Modul manajemen akuntansi satkerModul manajemen akuntansi satker
Modul manajemen akuntansi satker
 
Ejercicios analisis balances pau
Ejercicios analisis balances pauEjercicios analisis balances pau
Ejercicios analisis balances pau
 
soal dan jawaban soal auditing
soal dan jawaban soal auditing soal dan jawaban soal auditing
soal dan jawaban soal auditing
 
Makalah Audit Kas (Auditing II)
Makalah Audit Kas (Auditing II)Makalah Audit Kas (Auditing II)
Makalah Audit Kas (Auditing II)
 
Sa 230
Sa 230Sa 230
Sa 230
 
NTA: normas de ejecución del trabajo
NTA: normas de ejecución del trabajoNTA: normas de ejecución del trabajo
NTA: normas de ejecución del trabajo
 
8. auditoria-y-control-de-la-gestion
8. auditoria-y-control-de-la-gestion8. auditoria-y-control-de-la-gestion
8. auditoria-y-control-de-la-gestion
 

Viewers also liked

Audit intern si guvernanta corporativa
Audit intern si guvernanta corporativaAudit intern si guvernanta corporativa
Audit intern si guvernanta corporativacristinik_1988
 
80233560 auditul-financiar-al-stocurilor
80233560 auditul-financiar-al-stocurilor80233560 auditul-financiar-al-stocurilor
80233560 auditul-financiar-al-stocurilorBeatrice Tutuianu
 
Audit+ +practici+de+control+al+conturilor
Audit+ +practici+de+control+al+conturilorAudit+ +practici+de+control+al+conturilor
Audit+ +practici+de+control+al+conturilorBrezeanu Catalina
 
Analiza unui sistem de audit intern
Analiza unui sistem de audit internAnaliza unui sistem de audit intern
Analiza unui sistem de audit internAlexandru Grecu
 
analiza sistemului de audit intern la o socetate de productie de panificatie
analiza sistemului de audit intern la o socetate  de productie de panificatieanaliza sistemului de audit intern la o socetate  de productie de panificatie
analiza sistemului de audit intern la o socetate de productie de panificatieeminapolista
 
auditul-imobilizarilor
auditul-imobilizarilorauditul-imobilizarilor
auditul-imobilizarilorAndreea Ema
 
!Cursuri contabilitate manageriala
!Cursuri   contabilitate manageriala!Cursuri   contabilitate manageriala
!Cursuri contabilitate managerialaAlexandra Cuatu
 
Metode de evaluare PHA
Metode de evaluare   PHAMetode de evaluare   PHA
Metode de evaluare PHAStefan Kovacs
 
Flux de Performance Management
Flux de Performance ManagementFlux de Performance Management
Flux de Performance ManagementTotalSoft
 
10022 lectie demo_contabilitate_de_gestiune
10022 lectie demo_contabilitate_de_gestiune10022 lectie demo_contabilitate_de_gestiune
10022 lectie demo_contabilitate_de_gestiuneBirsan Ciprian
 
ABC Training Consulting: Cum calculam si interpretam indicatorii financiari?
ABC Training Consulting: Cum calculam si interpretam indicatorii financiari?ABC Training Consulting: Cum calculam si interpretam indicatorii financiari?
ABC Training Consulting: Cum calculam si interpretam indicatorii financiari?ABC Training Consulting
 
Anda Racsa, ABC Training Consulting: Analiza financiara si evaluarea bonitati...
Anda Racsa, ABC Training Consulting: Analiza financiara si evaluarea bonitati...Anda Racsa, ABC Training Consulting: Analiza financiara si evaluarea bonitati...
Anda Racsa, ABC Training Consulting: Analiza financiara si evaluarea bonitati...ABC Training Consulting
 
Cultura si comunicarea organizationala
Cultura si comunicarea organizationalaCultura si comunicarea organizationala
Cultura si comunicarea organizationalaAndreea Bianca Danila
 
Ceccar solutii software pentru contabilitate
Ceccar   solutii software pentru contabilitateCeccar   solutii software pentru contabilitate
Ceccar solutii software pentru contabilitateAlexandra Roata
 
Evaluarea performantelor resurselor_uman
Evaluarea performantelor resurselor_umanEvaluarea performantelor resurselor_uman
Evaluarea performantelor resurselor_umanDiana Murzac
 
Cum ne acceleram metabolismul proiect
Cum ne acceleram metabolismul proiectCum ne acceleram metabolismul proiect
Cum ne acceleram metabolismul proiectsimonacadare
 
Drogurile, viata pe contrasens
Drogurile, viata pe contrasens Drogurile, viata pe contrasens
Drogurile, viata pe contrasens Daniela Baluna
 

Viewers also liked (20)

Audit intern si guvernanta corporativa
Audit intern si guvernanta corporativaAudit intern si guvernanta corporativa
Audit intern si guvernanta corporativa
 
80233560 auditul-financiar-al-stocurilor
80233560 auditul-financiar-al-stocurilor80233560 auditul-financiar-al-stocurilor
80233560 auditul-financiar-al-stocurilor
 
Audit+ +practici+de+control+al+conturilor
Audit+ +practici+de+control+al+conturilorAudit+ +practici+de+control+al+conturilor
Audit+ +practici+de+control+al+conturilor
 
Analiza unui sistem de audit intern
Analiza unui sistem de audit internAnaliza unui sistem de audit intern
Analiza unui sistem de audit intern
 
analiza sistemului de audit intern la o socetate de productie de panificatie
analiza sistemului de audit intern la o socetate  de productie de panificatieanaliza sistemului de audit intern la o socetate  de productie de panificatie
analiza sistemului de audit intern la o socetate de productie de panificatie
 
auditul-imobilizarilor
auditul-imobilizarilorauditul-imobilizarilor
auditul-imobilizarilor
 
Doctrina (1)
Doctrina (1)Doctrina (1)
Doctrina (1)
 
Controller Certificat 2012 Ro
Controller Certificat 2012 RoController Certificat 2012 Ro
Controller Certificat 2012 Ro
 
!Cursuri contabilitate manageriala
!Cursuri   contabilitate manageriala!Cursuri   contabilitate manageriala
!Cursuri contabilitate manageriala
 
Metode de evaluare PHA
Metode de evaluare   PHAMetode de evaluare   PHA
Metode de evaluare PHA
 
Flux de Performance Management
Flux de Performance ManagementFlux de Performance Management
Flux de Performance Management
 
10022 lectie demo_contabilitate_de_gestiune
10022 lectie demo_contabilitate_de_gestiune10022 lectie demo_contabilitate_de_gestiune
10022 lectie demo_contabilitate_de_gestiune
 
Bazele auditului
Bazele audituluiBazele auditului
Bazele auditului
 
ABC Training Consulting: Cum calculam si interpretam indicatorii financiari?
ABC Training Consulting: Cum calculam si interpretam indicatorii financiari?ABC Training Consulting: Cum calculam si interpretam indicatorii financiari?
ABC Training Consulting: Cum calculam si interpretam indicatorii financiari?
 
Anda Racsa, ABC Training Consulting: Analiza financiara si evaluarea bonitati...
Anda Racsa, ABC Training Consulting: Analiza financiara si evaluarea bonitati...Anda Racsa, ABC Training Consulting: Analiza financiara si evaluarea bonitati...
Anda Racsa, ABC Training Consulting: Analiza financiara si evaluarea bonitati...
 
Cultura si comunicarea organizationala
Cultura si comunicarea organizationalaCultura si comunicarea organizationala
Cultura si comunicarea organizationala
 
Ceccar solutii software pentru contabilitate
Ceccar   solutii software pentru contabilitateCeccar   solutii software pentru contabilitate
Ceccar solutii software pentru contabilitate
 
Evaluarea performantelor resurselor_uman
Evaluarea performantelor resurselor_umanEvaluarea performantelor resurselor_uman
Evaluarea performantelor resurselor_uman
 
Cum ne acceleram metabolismul proiect
Cum ne acceleram metabolismul proiectCum ne acceleram metabolismul proiect
Cum ne acceleram metabolismul proiect
 
Drogurile, viata pe contrasens
Drogurile, viata pe contrasens Drogurile, viata pe contrasens
Drogurile, viata pe contrasens
 

Similar to 4.ceccar 2011 audit rezolvate

Activitatea de evaluare a intreprinderi
Activitatea de evaluare a intreprinderiActivitatea de evaluare a intreprinderi
Activitatea de evaluare a intreprinderiaditu_7
 
Cap_1_BAFEC_2023_2024.pdf
Cap_1_BAFEC_2023_2024.pdfCap_1_BAFEC_2023_2024.pdf
Cap_1_BAFEC_2023_2024.pdfAndreeaSabina3
 
AUDIT FINANCIAR CURS 1-5.pdf
AUDIT FINANCIAR CURS 1-5.pdfAUDIT FINANCIAR CURS 1-5.pdf
AUDIT FINANCIAR CURS 1-5.pdfLiviaMihaela3
 
Servicii de audit in Romania
Servicii de audit in RomaniaServicii de audit in Romania
Servicii de audit in RomaniaBridgeWest.eu
 
R05 pl5 prezentare_deva_6
R05 pl5 prezentare_deva_6R05 pl5 prezentare_deva_6
R05 pl5 prezentare_deva_6mincudeva
 
Management Financiar
Management FinanciarManagement Financiar
Management FinanciarDaniel Bokor
 
Metodologia de control financiar
Metodologia de control financiarMetodologia de control financiar
Metodologia de control financiarRodica B
 
Controlul financiar
Controlul financiarControlul financiar
Controlul financiarRodica B
 
Analiza financiara - suportul elaborarii deciziilor de dezvoltare a firmei
Analiza financiara - suportul elaborarii deciziilor de dezvoltare a firmeiAnaliza financiara - suportul elaborarii deciziilor de dezvoltare a firmei
Analiza financiara - suportul elaborarii deciziilor de dezvoltare a firmeiRodica B
 
Licenta inventarierea elementelor-de-activ-si-pasiv
Licenta inventarierea elementelor-de-activ-si-pasivLicenta inventarierea elementelor-de-activ-si-pasiv
Licenta inventarierea elementelor-de-activ-si-pasivCristina Mihaela Solomon
 
Anunt privind achizitia serviciilor de audit - achizitie directa
Anunt privind achizitia serviciilor de audit - achizitie directaAnunt privind achizitia serviciilor de audit - achizitie directa
Anunt privind achizitia serviciilor de audit - achizitie directaVIVA_EAST
 
Manual politici-si-proceduri-contabile-sc-srl-schita
Manual politici-si-proceduri-contabile-sc-srl-schitaManual politici-si-proceduri-contabile-sc-srl-schita
Manual politici-si-proceduri-contabile-sc-srl-schitaGeanina Cotiga
 
Patrimoniul ca obiect al contabilitatii
Patrimoniul ca obiect al contabilitatiiPatrimoniul ca obiect al contabilitatii
Patrimoniul ca obiect al contabilitatiicristiandragomir7
 
Raport de evaluare model fb si cig
Raport de evaluare model fb si cigRaport de evaluare model fb si cig
Raport de evaluare model fb si cigAlina Savin
 
Indrumar metodologic implementare cmi
Indrumar metodologic implementare cmiIndrumar metodologic implementare cmi
Indrumar metodologic implementare cmiandreisirghi
 

Similar to 4.ceccar 2011 audit rezolvate (20)

Raport de audit intern
Raport de audit internRaport de audit intern
Raport de audit intern
 
Activitatea de evaluare a intreprinderi
Activitatea de evaluare a intreprinderiActivitatea de evaluare a intreprinderi
Activitatea de evaluare a intreprinderi
 
Cap_1_BAFEC_2023_2024.pdf
Cap_1_BAFEC_2023_2024.pdfCap_1_BAFEC_2023_2024.pdf
Cap_1_BAFEC_2023_2024.pdf
 
AUDIT FINANCIAR CURS 1-5.pdf
AUDIT FINANCIAR CURS 1-5.pdfAUDIT FINANCIAR CURS 1-5.pdf
AUDIT FINANCIAR CURS 1-5.pdf
 
Servicii de audit in Romania
Servicii de audit in RomaniaServicii de audit in Romania
Servicii de audit in Romania
 
R05 pl5 prezentare_deva_6
R05 pl5 prezentare_deva_6R05 pl5 prezentare_deva_6
R05 pl5 prezentare_deva_6
 
411617970-Inventarierea-patrimoniului.doc
411617970-Inventarierea-patrimoniului.doc411617970-Inventarierea-patrimoniului.doc
411617970-Inventarierea-patrimoniului.doc
 
Evaluare
EvaluareEvaluare
Evaluare
 
Management Financiar
Management FinanciarManagement Financiar
Management Financiar
 
Metodologia de control financiar
Metodologia de control financiarMetodologia de control financiar
Metodologia de control financiar
 
Preambul
PreambulPreambul
Preambul
 
Controlul financiar
Controlul financiarControlul financiar
Controlul financiar
 
Analiza financiara - suportul elaborarii deciziilor de dezvoltare a firmei
Analiza financiara - suportul elaborarii deciziilor de dezvoltare a firmeiAnaliza financiara - suportul elaborarii deciziilor de dezvoltare a firmei
Analiza financiara - suportul elaborarii deciziilor de dezvoltare a firmei
 
Licenta inventarierea elementelor-de-activ-si-pasiv
Licenta inventarierea elementelor-de-activ-si-pasivLicenta inventarierea elementelor-de-activ-si-pasiv
Licenta inventarierea elementelor-de-activ-si-pasiv
 
Contabilitate publica
Contabilitate publicaContabilitate publica
Contabilitate publica
 
Anunt privind achizitia serviciilor de audit - achizitie directa
Anunt privind achizitia serviciilor de audit - achizitie directaAnunt privind achizitia serviciilor de audit - achizitie directa
Anunt privind achizitia serviciilor de audit - achizitie directa
 
Manual politici-si-proceduri-contabile-sc-srl-schita
Manual politici-si-proceduri-contabile-sc-srl-schitaManual politici-si-proceduri-contabile-sc-srl-schita
Manual politici-si-proceduri-contabile-sc-srl-schita
 
Patrimoniul ca obiect al contabilitatii
Patrimoniul ca obiect al contabilitatiiPatrimoniul ca obiect al contabilitatii
Patrimoniul ca obiect al contabilitatii
 
Raport de evaluare model fb si cig
Raport de evaluare model fb si cigRaport de evaluare model fb si cig
Raport de evaluare model fb si cig
 
Indrumar metodologic implementare cmi
Indrumar metodologic implementare cmiIndrumar metodologic implementare cmi
Indrumar metodologic implementare cmi
 

4.ceccar 2011 audit rezolvate

  • 1. 4. Disciplina: AUDIT 1. Definiţi auditul în general şi identificaţi elementele fundamentale ale acestuia. Raspuns: Prin audit, în general, se înţelege examinarea profesională a unei informaţii în vederea exprimării unei opinii responsabile şi independente prin raportarea la un criteriu (standard, normă) de calitate. Se reţin elementele principale care definesc auditul, în general, a căror absenţă poate pune în discuţie dacă o activitate este sau nu audit şi anume: examinarea unei informaţii trebuie să fie exclusiv o examinare profesională: Ø scopul examinării unei informaţii este acela de a exprima o opinie asupra acesteia; Ø opinia exprimată asupra unei informaţii trebuie să fie responsabilă si independentă, ceea ce presupune că persoana care face această examinare are anumite responsabilităţi pentru activitatea sa şi trebuie să fie o persoană independentă; Ø examinarea trebuie să se facă nu oricum ci după anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse într-un standard sau normă legală sau profesională care constituie criteriu decalitate. 2. Ce este auditul financiar? Raspuns: "Auditul financiar reprezinta activitatea de examinare, in vederea exprimarii de catre auditorii financiari a unei opinii asupra situatiilor financiare, in conformitate cu Standardele internationale de audit financiar ale Federatiei Internationale a Contabililor (IFAC)". 3. Definiţi auditul statutar şi identificaţi elementele fundamentale ale acestuia. Raspuns: Prin audit statutar se înţelege examinarea efectuată de un profesionist contabil competent şi independent asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi în vederea exprimării unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare şi complete a poziţiei şi situaţiei financiare precum şi a rezultatelor (performanţelor) obţinute de acesta. Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examinează şi certifică în totalitatea lor situaţiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activităţi şi operaţii specifice intreprinderii auditate, în virtutea unor dispoziţii legale (legea contabilităţii, legea societăţilor comerciale, legea pieţelor de capital etc.), ca urmare a mandatului primit din partea proprietarilor intreprinderii (acţionari, asociaţi). Elementele de bază ale conceptului de audit statutar sunt: · profesionistul competent şi independent care poate fi o persoană fizică sau persoană juridică; · obiectul examinării efectuată de profesionistul contabil îl constituie situaţiile financiare ale entităţii, în totalitatea lor: bilanţ, cont de profit şi pierdere şi celelalte componente ale situaţiilor financiare,, în funcţie de referenţialul contabil aplicabil; · scopul examinării: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidelă, clară şi completă a poziţiei financiare (patrimoniului), a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de entitatea auditată; · criteriul de calitate în funcţie de care se face examinarea şi se exprimă opinia îl constituie standardele (normele) de audit şi standardele (normele) contabile. Orice definiţie a auditului statutar trebuie să ţină cont de nevoile şi aşteptările utilizatorilor, în măsura în care acestea sunt rezonabile, precum şi de capacitatea auditorului statutar de a răspunde la aceste nevoi şi aşteptări. Publicul se aşteaptă ca auditorul statutar să joace un rol în protejarea intereselor sale, prin oferirea unei resigurări referitoare la: - acurateţea declaraţiilor financiare; - continuitatea exploatării şi solvabilitatea firmei; - existenţa unor fraude; - respectarea de către firmă a obligaţiilor sale legale; - comportamentul responsabil al firmei faţă de problemele legate de mediu şi probleme sociale 4. Abordări privind metodologia auditului statutar. Raspuns: Prin audit statutar se înţelege examinarea efectuată de un profesionist contabil competent şi independent asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi în vederea exprimării unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare şi complete a poziţiei şi situaţiei financiare precum şi a rezultatelor (performanţelor) obţinute de acesta. Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari care examinează şi certifică în totalitatea lor situaţiile financiare, potrivit normelor de audit, inclusiv activităţi şi operaţii specifice intreprinderii auditate, în virtutea unor dispoziţii legale (legea contabilităţii, legea societăţilor comerciale, legea pieţelor de capital etc.), ca urmare a mandatului primit din partea proprietarilor intreprinderii (acţionari, asociaţi). Elementele de bază ale conceptului de audit statutar sunt: v profesionistul competent şi independent care poate fi o persoană fizică sau persoană juridică; v obiectul examinării efectuată de profesionistul contabil îl constituie situaţiile financiare ale entităţii, în totalitatea lor: bilanţ, cont de profit şi pierdere şi celelalte componente ale situaţiilor financiare,, în funcţie de referenţialul contabil aplicabil; 1
  • 2. v scopul examinării: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidelă, clară şi completă a poziţiei financiare (patrimoniului), a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de entitatea auditată; v criteriul de calitate în funcţie de care se face examinarea şi se exprimă opinia îl constituie standardele (normele) de audit şi standardele (normele) contabile. Orice definiţie a auditului statutar trebuie să ţină cont de nevoile şi aşteptările utilizatorilor, în măsura în care acestea sunt rezonabile, precum şi de capacitatea auditorului statutar de a răspunde la aceste nevoi şi aşteptări. Publicul se aşteaptă ca auditorul statutar să joace un rol în protejarea intereselor sale, prin oferirea unei resigurări referitoare la: v acurateţea declaraţiilor financiare; v continuitatea exploatării şi solvabilitatea firmei; v existenţa unor fraude; v respectarea de către firmă a obligaţiilor sale legale; v comportamentul responsabil al firmei faţă de problemele legate de mediu şi probleme sociale. 5. Faze şi etape în executarea unei misiuni de audit, de bază. Raspuns: 1. Faza initiala; - acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit; - orientarea si planificarea auditului. 2. Faza executarii lucrarilor; - - aprecierea controlului intern; - controlul conturilor; - examenul situatiilor financiare. 3. Faza finala. - evenimente posterioare inchiderii exercitiului; - utilizarea lucrarilor altor profesionisti; - alte lucrari; - raportul de audit; - documentarea lucrarilor de audit. 6. Acceptarea mandatului şi contractarea lucrărilor de audit. Raspuns: Acceptarea mandatului. Actiunile intreprinse in aceasta etapa permit auditorului sa colecteze informatiile necesare fundamentarii deciziei de acceptare a misiunii, si se refera la: - cunoasterea globala a intreprinderii; - examenul de independenta si de absenta a incompatibilitatilor; - examenul competentei; - contactul cu fostul auditor sau cenzor; - decizia de acceptare a mandatului; - fisa de acceptare a mandatului. Contractarea lucrarilor de audit. Normele legale romanesti prevad obligatia ca activitatea profesionistilor contabili sa se desfasoare pe baza de contracte de prestari servicii. ISA 210 prevede ca auditorul si clientul trebuie sa convina termenii si conditiile de realizare a misiunii de audit care vor fi consemnati intr-o „Scrisoare de misiune de audit” sau in orice alt tip de contract adecvat. 7. Orientarea şi planificarea auditului. Raspuns: Aceasta activitate desfasurata de catre auditorul financiar este o etapa importanta in cadrul misiunii sale, deoarece este etapa care urmeaza dupa ce auditorul a acceptat misiunea de audit financiar contabil. Principalele aspecte avute in vedere de catre auditor se refera la obtinerea de informatii cu caracter general care sunt utile in procesul planificarii misiunii de audit financiar contabil. Concret, etapele orientarii si planificarii unei misiuni de audit financiar contabil sunt urmatoarele: • culegerea si prelucrarea de informatii cu caracter general privind activitatea desfasurata de catre intreprindere; • determinarea si studierea domeniilor si sistemelor semnificative ale intreprinderii; • alcatuirea planului de misiune al auditului financiar contabil; • alcatuirea programului de lucru al auditului financiar contabil; • supervizarea misiunii de catre conducatorul acesteia, care, potrivit cadrului teoretic, conceptual si legal, trebuie sa fie auditor financiar autorizat de catre Camera Auditorilor Financiari din Romania (CAFR). 2
  • 3. 8. Planul de misiune: conţinut, rol. Raspuns 1: Planul de misiune este un instrument de lucru care permite luarea de decizii cu privire la: lucrările de efectuat, mijloacele necesare, datele intervenţiilor în teren, rapoarte şi relaţii de stabilit, bugetul de timp şi costurile angajate. Continutul planului de misiune: - prezentarea intreprinderii; - informatii contabile; - definirea misiunii; - sisteme si domenii semnificative; - orientarea programului de lucru; - echipa si bugetul; - planificarea. Rolul planului de misiune: planul de audit este un instrument de lucru care permite luarea de decizii cu privire la: lucrarile de efectuat, mijloacele necesare, datele interventiilor in teren, rapoarte si relatii de stabilit, bugetul de timp si costurile angajate. 9. Evaluarea controlului intern: conţinut, etape. Raspuns 1: Auditorul efectueaza un studiu si o evaluare a sistemelor considerate semnificative in scopul identificarii controalelor interne pe care doreste sa se sprijine, pe de o parte, precum si riscurile de eroare in tratarea datelor si informatiilor, pe de alta parte. Toate actiunile intreprinse de auditor in aceasta etapa sunt concentrate asupra a trei intrebari: - care sunt procedurile efective, in functiune, care au ca obiectiv realizarea unui control intern eficient? - aceste proceduri sunt aplicate? - in ce masura aceste proceduri satisfac realizarea unui bun control intern si deci pot conduce la elaborarea de documente financiar – contabile corecte? Auditorul nu trebuie să verifice ansamblul controlului intern, ci numai acele elemente ale acestuia pe care vor sa se sprijine, alcătuind în acest sens un program de verificare a controlului intern. Obiectivul urmărit prin aprecierea controlului intern este de a determina în ce măsură auditorul se poate sprijini pe acest control pentru a-şi putea defini natura, întinderea şi calendarul lucrărilor şi intervenţiilor sale. Etapele aprecierii controlului intern: - intelegerea si descrierea sistemelor semnificative; - confirmarea intelegerii sistemului; testele de conformitate; - evaluarea riscurilor de eroare; - verificarea functionarii controlului intern; - evaluarea preliminara; teste de permanenta; - evaluarea finala si incidenta asupra misiunii. 10. Care sunt principalele obiective ale controlului intern al unei entităţi? Raspuns: Obiectivele controlului intern sunt 1 - protejarea activelor intreprinderii : - definirea responsabilitatilor - separarea sarcinilor si functiilor - descrierea functiilor - procedura acordarii imputernicirilor 2- asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile - modalitatea de intocmire si circulatie a documentelor justificative - organizarea si tinerea corecta si la zi a contabilitatii - organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului si a valorificarii acestuia - respectarea regulilor de intocmire a bilanturilor contabile - controalele de baza ale activitatii contabile 3- asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii 4- promovarea eficacitatii exploatarii 11. Care sunt elementele de bază ale controlului intern al unei entităţi? Raspuns: Elementele de baza ale sistemului de control intern sunt : a) Existenta unui plan de organizare,cuprinzand : − definirea cat mai precisa a sarcinilor (fiecare trebuie sa stie ce trebuie sa faca); − definirea limitelor de competenta si a raspunderilor, ceea ce presupune stabilirea unei ierarhii a carei autoritate e 3
  • 4. indiscutabila; − circulatia informatiilor: circuitele documentelor trebuie sa fie suficient de precise si elaborate pentru a exclude neglijenta si fantezia. b) Competenta si integritatea personalului sunt esentiale, mai ales la nivelul directiunii; deciziile pe care le iau responsabilii compartimentelor, bune sau rele, se repercuteaza asupra compartimentelor pe care le duc c) Existenta unei documentatii satisfacatoare se refera la: − producerea informatiilor: este recomandata existenta unor instructiuni scrise, sub forma, de exemplu, a unui manual de proceduri; − arhivarea informatiilor: « memoria » unei intreprinderi este un element esential al controlului intern care,de altfel, conditioneaza toate controalele ulterioare. 12. Explicaţi importanţa separării sarcinilor în organizarea controlului intern al unei entităţi. Raspuns: Separarea sarcinilor este necesar a fi facută astfel încât să permită controlul reciproc al execuţiei lor. Este de dorit să se evite ca una şi aceeaşi persoană să poată comite o eroare sau o inexactitate – iregularitate - având posibilitatea de a o ascunde sau fără ca altă persoană să aibă posibilitatea de a o ascunde sau fără ca altă persoană să aibă posibilitatea de a o descoperi. Separarea si delegarea atributiilor nu diminueaza sau anuleaza responsabilitatea celor care gestioneaza patrimonial intreprinderii. In acest sens, delegarea atributiilor este necesar sa se faca: - pentru un numar redus de personae, pentru a nu se dilua raspunderea; - asigurand specializarea acestor personae imputernicite; - asigurand independent persoanelor imputernicite fata de obiectul si subiectul controlului; - asigurand autoritatea celor ce exercita controlul, respective dreptul de a impune luarea anumitor masuri. 13. Definiţi auditul intern şi controlul intern, şi relaţia dintre acestea. Raspuns: Auditul intern reprezintă acea componentă a auditului financiar care constă în examinarea profesională efecutată de un profesionist contabil competent şi independent în vederea exprimării unei opinii motivate în legatură cu validitatea şi corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii (entităţii). Auditul intern reprezintă un compartiment de control din cadrul entităţii care efectuează verificări pentru aceasta; face parte din controlul intern al entităţii şi are ca obiective de bază verificarea eficacităţii sistemelor contabile şi de control intern. Auditul intern la o entitate se poate realiza prin compartimente distincte ale acesteia şi, în acest caz, auditorul intern face parte din structurile funcţionale ale entităţii economice sau sociale; auditul intern se poate realiza şi pe baze contractuale cu o firmă de audit alta decât cea care efectuează auditul asupra situaţiilor financiare ale acestei entităţi. Controlul intern – un sistem de control intern ce cuprinde un ansamblu de politici şi proceduri puse în aplicare de conducerea unei entităţi în vederea asigurării, în măsura posibilului, a unei gestionări riguroase şi eficiente a activităţilor acesteia; implică respectarea politicilor de gestiune, protejarea activelor, prevenirea şi detectarea fraudelor şi erorilor, exactitatea şi exhaustivitatea înregistrărilor contabile şi stabilirea la timp a informaţiilor financiare. Controlul intern se al unei entitati se refera la totalitatea procedurilor si la realizarea lui participa intreg personalul entitatii respective. Auditul intern al unei entitati se refera la verificarea existentei, adaptabilitatii si modului de aplicare procedurilor de control intern din entitatea respective si se realizeaza prin compartimente distinct care fac parte din structura si sistemul de control intern al aceleiasi entitati; el poate fi realizat si de firme specializate de expertiza contabila. 14. Care sunt principalele obiective ale auditului intern? Raspuns: Obiectivele auditului intern sunt: -verificarea conformităţii activităţilor din entitatea auditată cu politicile, programele şi managementul acestuia, în conformitate cu prevederile legale; - evaluarea gradului de adecvare şi aplicare a controalelor financiare şi nefinanciare dispuse şi efectuate de către conducerea unităţii în scopul creşterii eficienţei activităţii entităţii; - evaluarea gradului de adecvare a datelor/informaţiilor financiare şi nefinanciare destinate conducerii pentru cunoaşterea realităţii din entitate: - protejarea elementelor patrimoniale bilanţiere şi extrabilanţiere şi identificarea metodelor de prevenire a fraudelor şi pierderilor de orice fel. 15. Planul de audit şi programele de lucru: rol, conţinut, forme de prezentare. Raspuns: 4
  • 5. § Planul de misiune este programul general de munca in care sunt sintetizate toate informatiile obtinute pe baza carora să poata fi orientata si planificata misiunea de audit. Este documentul care serveste ca instrument de baza pentru toti intervenienţii de-a lungul intregii misiuni de audit. Redactarea planului de misiune si, pe aceasta bază, a programului de muncă presupune: - alegerea membrilor echipei în functie de experienta şi cunostintele lor in sectorul de activitate al intrep; - repartizarea lucrarilor pe oameni, in timp si in spatiu (subunitati, filiale in ţară si in strainatate etc.); - utilizarea lucrarilor realizate de auditorul intern al intreprinderii, de alti auditori externi sau experti; - coordonarea cu auditorii de la societatile surori şi de la societatea-mamă; - solicitarea de specialisti pentru studierea sistemelor şi datelor informatizate în orice alte domenii (juridic, fiscal, tehnic etc.); - calendarul sedintelor AGA si CA; - termenul de depunere a raportului. IAS nu prevede un anumit model al planului de misiune (planului de audit), forma si fondul acestuia variind in functie de talia intreprinderii, complexitatea auditului, metodologia si tehnologia specifică utilizata de auditor; din planul de misiune nu pot lipsi informatii care se refera la: cunoasterea activitatilor intreprinderii, intelegerea sistemului contabil si de control intern, riscul si pragul de semnificatie, natura calendarului şi intinderea procedurilor de audit si coordonarea, conducerea, supravegherea si revizuirea hcrarilor. Pentru realizarea prevederilor Planului de misiune, ISA 300 prevede obligatia pentru auditor de a elabora si documenta un Program de muncă in care sunt definite natura, calendarul si întinderea procedurilor de audit necesare. § Programul de muncă este un ansamblu de instructiuni puse in atentia tuturor participantilor la misiunea de audit, care permit controlul bunei executii a lucrarilor pe tot parcursul misiunii de audit. Programul de munca poate, de asemenea, să detalieze obiectivele auditului, precum si bugetul de timp pentru fiecare rubrica si pentru fiecare procedură de audit folosite. Pentru elaborarea programului de muncă, auditorul va aprecia evaluarea specifică a riscurilor inerente si a riscurilor legate de control, cat si nivelul de asigurare care ar urma sa fie furnizat de controalele substantive (controalele proprii ale auditorului). Altfel spus, Programul de muncă este o detaliere a tuturor elementelor continute in Planul de audit (de misiune), in vederea asigurarii indeplinirii acestuia din urma. 16. Elementele probante: definiţie, rol, criterii de apreciere. Raspuns: Elemente probante într-o misiune de audit reprezintă informatii obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care acesta îsi fondează opinia; aceste informatii constau în documente justificative si documente contabile care stau la baza situatiilor financiare si care sunt coroborate cu informatii din alte surse. Elementele probante îi permit auditorului să îsi formeze o opinie asupra situatiilor financiare. elementele probante sunt obtinute printr-o combinare adecvată a testelor de procedură cu controalele substantive sau numai prin controale substantive. Elementele probante trebuie să îndeplinească cumulativ două conditii de calitate pentru a putea să stea la baza fondării unei opinii: să fie suficiente si să fie juste (adecvate). Elementele probante trebuie să îndeplinească cumulativ două conditii de calitate pentru a putea să stea la baza fondării unei opinii: să fie suficiente si să fie juste (adecvate). Caracterul suficient se stabileste în raport cu numărul de elemente probante colectate. Caracterul just se apreciează în raport cu gradul de adecvare, cu pertinenta, fiabilitatea lor. Factorii care influentează rationamentul auditorului în legătură cu ceea ce constituie elemente probante suficiente cuprind: - importanta riscului de inexactitate, care depinde de: natura elemnetelor în cauză, adecvarea controlului intern, natura activitătilor realizate, existenta unor situatii susceptibile de a exercita o influentă neobisnuită asupra conducerii întreprinderii, situatia financiară a întreprinderii; - importanta relativă a elementului avut în vedere, tinând seama de ansamblul informatiilor bilantului contabil - experienta căpătată în cursul unor auditări anterioare - concluziile procedurilor de audit, în special descoperirea eventuală a unor fraude sau erori - tipul de informatie disponibilă obtinerea de elemente probante privind o informatie dată, de exemplu, existenta de stocuri, nu scuteste obtinerea de elemente probante pentru o altă afirmatie, de exemplu, evaluarea lor. Auditorul poate obtine un grad de certitudine mai ridicat atunci când elementele probante adunate, de origine si de naturaă diferite sunt concordante. În acest caz, auditorul poate obTine un grad de certitudine global superior celui pe care îl obtine din fiecare din elementele probante luate izolat. Invers, când elementele probante obtinute din surse diferite nu sunt concordante între ele, poate fi necesară folosirea unor proceduri suplimentare în scopul rezolvării contradictiei. Trebuie să existe un raport rezonabil între costul pentru obtinerea de elemente probante si utilitateainformatiei obtinute. Atunci când auditorul are dubii legitime cu privire la o informative care prezintă o importantă semnificativă, el trebuie să se străduiască să obtină elemente probante suficiente pentru a elimina aceste dubii. Dacă nu este în măsură să obtină aceste elemente probante suficiente, el nu trebuie să formuleze o opinie fără rezervă 5
  • 6. 17. Tehnica sondajului în audit. Raspuns: Sondajul este definit ca o tehnică ce constă în selecţionarea unui anumit număr sau părţi dintr-o mulţime, aplicarea la acestea a tehnicilor de obţinere a elementelor probante şi extrapolarea rezultatelor obţinute asupra eşantionului la întreaga masă sau mulţime. Tehnica sondajului este reglementată de Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. 530. Sondajele pe care le realizează auditorul în cursul misiunii sale sunt de două naturi diferite: − cu ocazia verificării funcţionării controlului intern, - sondajele efectuate în astfel de cazuri sunt sondaje asupra atribuţiilor; − cu ocazia controlului conturilor - acestea sunt sondaje asupra valorilor. Auditorul poate folosi în general două tipuri de sondaje: sondajul statistic şi sondajul nestatistic. Alegerea între cele două tipuri de sondaje depinde de pregătirea profesională a auditorului şi de gradul de credibilitate pe care acesta doreşte să îl dea concluziilor sale. Oricare ar fi însă tipul de sondaj, este important să fie respectate câteva reguli riguroase privind decizia asupra eşantionului şi parcurgerea unor etape obligatorii: A. alegerea naturii multimii, a masei – trebuie sa fie compatibila cu obiectivul urmarit; B. elementele cheie – elementele care fie datorita naturii lor, fie datorita valorii lor, prezinta riscuri si ca atare auditorul poate decide verificarea integral a acestora; C. alegerea tehnicilor – ce este influentata de natura controlului efectuat si recurgerea sau nerecurgerea la tehnici statistice; D. determinarea taliei esantionului – se face in functie de anumiti factori care difera dupa cum este vorba de sondaje asupra atributiilor sau asupra valorilor; E. selectionarea esantionului – care trebuie sa fie reprezentativ; F. studiul esantionului – toate elementele selectionate trebuie sa fie controlate; G. evaluarea rezultatelor – inainte de tragerea unei concluzii asupra rezultatului, fiecare anomalie este examinata pentru a se aprecia daca este reprezentativa, accidentala sau exceptionala; H. concluziile sondajului – concluzia finala este suma concluziilor trase asupra elementelor cheie, asupra anomaliilor exceptionale asupra restului masei. 18. Tehnica observării fizice. Raspuns: Observarea fizică este mijlocul cel mai eficace de verificare a existenţei unui activ, însă ea nu aduce decât o parte din elementele probante necesare şi anume numai existenţa bunului respectiv; celelalte elemente probante ca; proprietatea asupra bunului,valoarea atribuită etc. trebuie verificate prin alte tehnici. Acţiunile întreprinse de auditor pe linia controlului stocurilor, de exemplu, au ca obiectiv asigurarea că: − intreprinderea a prevăzut mijloace corespunzătoare care permit recenzarea activelor în condiţii de fiabilitate; această fază a intervenţiei constă în studierea procedurilor de inventariere şi se situează deci înaintea inventarierii propriuzise; − aceste mijloace sunt puse în aplicare în mod satisfăcător; această fază constă în verificarea faptului că persoanele însărcinate cu inventarierea aplică în mod corect procedurile şi se situează în timpul inventarierii propriu-zise; − lucrările de inventariere au fost corect exploatate (valorificate); această fază constă în a controla dacă cantităţile recente sunt cele utilizate pentru evaluarea sumei stocurilor şi se situează deci după inventarierea propriu-zisa. 19. Confirmarea externă (directă). Raspuns: Este o procedură care constă în a cere unui terţ având legături de afacere cu intreprinderea verificată, să confirme direct auditorului informaţiile privind existenţa operaţiilor, a soldurilor etc. Auditorul are latitudinea de a determina condiţiile şi întinderea acestei proceduri. Procedura se demarează cu acordul conducerii intreprinderii supusă controlului; dacă aceasta nu se arată favorabilă pentru o astfel de procedură, auditorul se poate găsi în una din următoarele două situaţii: − sau consideră că tehnicile compensatorii de control îi aduc elemente suficiente de probă; − sau consideră că alte controale nu-l conduc la elemente probante faţă de limitele impuse de conducerea intreprinderii, care va suporta consecinţele necesare cu privire la certificare. Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. 505 defineşte principalele cazuri în care auditorul are obligaţia să procedeze la folosirea tehnicii confirmării directe: − confirmarea unor cauze în baza cărora s-au realizat unele tranzacţii; − confirmarea de către bănci a soldurilor conturilor şi alte informaţii considerate necesare; − confirmarea conturilor de clienţi şi debitori; 6
  • 7. − confirmarea stocurilor în depozite vamale, în consignaţie şi alte stocuri la terţi; − valori imobiliare cumpărate prin intermediari financiari; − împrumuturi de la terţi; − confirmarea soldurilor costurilor de furnizori şi creditori. Confirmarea poate să fie pozitivă, atunci când terţul solicitat îşi exprimă acordul asupra informaţiei primită sau furnizează chiar el informaţia, sau negativă, atunci când terţului solicitat I se cere să nu răspundă decât în cazul în care nu este de acord cu informaţia care i s-a prezentat. Auditorul trebuie să ia în consideraţie orice fapt de natură să pună în discuţie fiabilitatea răspunsului obţinut la cererea de confirmare externă (directă). Procedurile şi principiile fundamentale, precum şi modalităţile lor de aplicare, în legătură cu utilizarea de către auditor a procedurii confirmării externe (directe) ca mijloc de obţinere a elementelor probante, sunt reglementate prin Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr.505. 20. Examenul situaţiilor financiare. Raspuns: Situaţiile financiare (bilanţ, contul de profit şi pierdere şi celelalte componente) constituie documente de sinteză a contabilităţii asupra cărora auditorul îşi exprimă opinia. Controalele efectuate asupra conturilor i-au permis auditorului să obţină unele elemente probante pe baza cărora să tragă concluzii cu privire la diferite posturi şi rubrici din situaţiile financiare. Pentru a-şi putea exprima opinia, auditorului trebuie să confirme că situaţiile financiare sunt în acord cu concluziile sale şi că ele reflectă corect deciziile conducerii intreprinderii şi dau o imagine fidelă activităţii şi situaţiei financiare a intreprinderii. Examenul situaţiilor financiare are ca obiect verificarea: − faptului că bilanţul, contul de profit şi pierdere şi celelalte componente ale situaţiilor financiare sunt coerente, concordă cu datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor contabile şi reglementărilor în vigoare şi ţin cont de evenimentele posterioare datei de închidere; − faptului că anexele comportă toate informaţiile de importanţă semnificativă asupra situaţiei patrimoniale, financiare şi rezultatele obţinute. Tehnicile de examinare a situatiilor financiare se sprijina pe procedurile analitice prevazute in ISA 520 si in mod deosebit pe: − stabilirea ratiourilor obişnuite de analiză financiară şi compararea lor cu cele ale exerciţiilor precedente şi ale sectorului de activitate; − comparaţiile între datele reieşite din situaţiile financiare şi datele anterioare, posterioare şi previziunile intreprinderii sau ale altor intreprinderi similare; − compararea în procent faţă de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit şi pierdere. Un obiectiv central al examinării situaţiilor financiare îl constituie verificarea dacă acestea dau o imagine fidelă clară şi completă: − poziţiei financiare intreprinderii; − rezultatelor financiare; − situaţiei financiare. În cadrul acţiunilor de verificare a bilanţului contabil, auditorul îşi divizează diligenţele verificând şi satisfacerea unor reguli generale şi particulare. Reguli generale: − bilanţul contabil este întocmit conform normelor contabile în vigoare, auditorul asigurandu-se ca principiul prundentei si al continuitatii activitatii sunt respectate, iar principiul independentei a fost aplicat; − bilanţul contabil este întocmit sub o formă comparativă, metodele de evaluare si prezentare fiind identice cu cele ale anului precedent; daca intervin modificari , ele trebuie sa fie inscrise si justificate in anexa; − elementele de activ şi pasiv sunt evaluate separat fără să se opereze compensaţii; − bilanţul de deschidere corespunde cu bilanţul de închidere al exerciţiului precedent; − auditorul procedeaza pentru fiecare cont la verificarea contabila a credibilitatii componentelor sale si ale soldului sau; − datele de inventar ale elementelor de active si pasiv sunt regrupate in registrul-inventar cantitativ si valoric, dupa caz. Reguli particulare. Auditorul verifică modul de înregistrare a: − capitalurilor proprii; − împrumuturi şi datorii asimilate; − imobilizări; − stocuri şi producţie în curs de execuţie; 7
  • 8. − conturile de terţi; − conturile de provizioane; − conturile de trezorerie. În legatură cu rezultatul exerciţiului, auditorul : - examinează unele conturi de cheltuieli (chiriile, primele de asigurare, comisioanele, onorariile, impozitele, cheltuielile sociale, contracte diverse etc.) - examinează bazele de impozitare stabilite în materie de taxe şi impozite asupra conturilor de venituri; - examineaza, eventual cu conducerea intreprinderii, insuficientele si anomaliile constatate si propune, daca este cazul, efectuarea inregistrarilor corespunzatoare in masura in care ele sunt justificate; - examinează situaţia comparativă a diverselor conturi de venituri şi cheltuieli. În legatură cu anexele la situaţiile financiare, auditorul examinează informaţiile furnizate de acestea, analizând în mod deosebit: - evoluţia conturilor prezentate de aceste anexe; - respectarea modului şi metodelor de evaluare a posturilor din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere; - metodele utilizate pentru calculul amortizării şi provizioanelor şi fundamentarea lor. 21. Elementele posterioare închiderii exerciţiului. Raspuns: Standardul Internaţional de Contabilitate (IAS) nr. 10 stabileşte tratamentul în situaţiile financiare a evenimentelor favorabile şi nefavorabile care survin după data închiderii exerciţiului, care pot fi de două tipuri: - evenimente care furnizează informaţii în legătură cu fapte care existau la data închiderii exerciţiului; sunt acele evenimente care aduc o mai amplă confirmare a circumstanţelor existente la data închiderii; - evenimente care furnizează informaţii bazate pe fapte survenite după data închiderii exerciţiului; sunt evenimente care indică circumstanţe noi, apărute după data închiderii. Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. 560 stabileşte obligaţiile pentru auditor de a lua în considerare incidenţele evenimentelor posterioare închiderii exerciţiului, atât asupra situaţiilor financiare cât şi asupra raportului său, distingându-se trei etape: - fapte descoperite până la data raportului de audit – auditorul trebuie sa puna in lucru procedure care urmaresc identificarea tuturor elementelor care pot necesita ajustari ale situatiilor financiaresau informatii suplimentare in anexe, pana la data raportului sau - fapte descoperite după data raportului de audit, dar înaintea publicării situaţiilor financiare – auditorul nu este obligat sa faca investigatii referitoare la situatiile financiare dupa data raportului. Conducerea intreprinderii trebuie sa informeze auditoul despre eventualele modificari survenite intre data raportului de audit si data publicarii situatiilor financiare. - fapte descoperite după publicarea situaţiilor financiare – daca auditorul ia cunostinta, dupa publicarea situatiilor financiare, de existent unui eveniment care ar condus la modificarea opiniei, el trebuie sa stabileasca daca este cazul corectarii situatiilor financiare si sa discute aspectele respective cu conducerea intreprinderii. 22. Rolul şi importanţa dosarului exerciţiului. Raspuns: Dosarul exerciţiului cuprinde toate elementele unei misiuni, a căror utilitate nu depăşeşte exerciţiul controlat; el permite ansamblarea tuturor lucrărilor, de la organizarea misiunii la sinteză şi formularea raportului. Dosarul exerciţiului este indispensabil pentru: - mai buna organizare şi control ale misiunii; - documentarea lucrărilor efectuate, deciziilor luate şi asigurarea că programul s-a derulat fără omisiuni; - înlesnirea muncii în echipă şi supervizarea lucrărilor date la colaboratori; - justificarea opiniei emise şi redactarea raportului. 23. Rolul şi importanţa dosarului permanent. Raspuns: Unele informaţii şi documente primite sau analizate în cursul diferitelor etape ale misiunii pot fi folosite pe toată durata mandatului. Ele nu au deci nevoie să fie cercetate în fiecare an. Clasarea lor într-un dosar separat, dosarul permanent, permite utilizarea lor ulterioară după aducerea sa la zi. Dosarul permanent permite deci evitarea repetării în fiecare an a unor lucrări şi transmiterea de la un exerciţiu la altul a elementelor de recunoaştere a intreprinderii. Elementele caracteristice continutede dosarul permanent sunt: a) fisa de prezentare; b) scurt istoric al intreprinderii; c) organigrame; d) situatiile financiare ale ultimelor exercitii; e) note asupra organizarii sectorului de activitate, productie etc; 8
  • 9. f) note asupra statutului; g) procese verbale ale CA si AGA; h) lista actionarilor sau asociatilor; i) structura grupului; j) contracte, asigurari. 24. Structura dosarului exerciţiului. Raspuns: Dosarul exerciţiului este bine să fie împărţit pe secţiuni (părţi) pentru a uşura utilizarea sa. În general se foloseşte o împărţire în 10 secţiuni (părţi) simbolizate de la A la J, astfel: - EA (dosarul exerciţiului, Secţiunea A) intitulată “Acceptarea misiunii”; - EB (dosarul exerciţiului, Secţiunea B) intitulată “Sinteza misiunii şi rapoarte”; - EC (dosarul exerciţiului, Secţiunea C) intitulată “Orientare şi planificare”; - ED (dosarul exerciţiului, Secţiunea D) intitulată “Evaluarea riscului legat de control”; - EE (dosarul exerciţiului, Secţiunea E) intitulată “Controale substantive”; - EF (dosarul exerciţiului, Secţiunea F) intitulată “Utilizarea lucrărilor altor profesionişti”; - EG (dosarul exerciţiului, Secţiunea G) intitulată “Verificări şi informaţii specifice”; - EH (dosarul exerciţiului, Secţiunea H) intitulată “Lucrările de sfârşit de misiune”; - EI (dosarul exerciţiului, Secţiunea I) intitulată “Intervenţii cerute prin reglementări diverse”; - EJ (dosarul exerciţiului, Secţiunea J) intitulată “Controlul conturilor consolidate”. 25. Structura dosarului permanent. Raspuns: Dosarul permanent se organizează în secţiuni (părţi) care uşurează clasarea documentelor şi consultarea lor. Fiecare secţiune poate fi materializată printr-un despărţitor comportând un sumar al conţinutului. Ţinerea la zi se efectuează pe sumar, indicând data introducerii documentului. Dosarul permanent se subdivide în sapte secţiuni pentru a facilita lectura şi controlul din partea organismului profesional, după cum urmează: - PA (dosarul permanent, Secţiunea A) intitulată “Generalităţi”; - PB (dosarul permanent, Secţiunea B) intitulată “Documente privind controlul intern”; - PC (dosarul permanent, Secţiunea C) intitulată “Situaţii financiare şi rapoarte privind exerciţiile precedente”; - PD (dosarul permanent, Secţiunea D) intitulată “Analize permanente”; - PE (dosarul permanent, Secţiunea E) intitulată “Fiscal şi social”; - PF (dosarul permanent, Secţiunea F) intitulată “Juridice”; - PG (dosarul permanent, Secţiunea G) intitulată “Intervenţii externi”; 26. Elementele de bază ale raportului de audit într-o misiune de audit statutar. Raspuns: Raportul unei misiuni de audit de bază trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele elemente de bază: - titlul – recomandat sa se foloseasca titlul de “Raportul auditorului independent” pentru a-l distinge de rapoartele care pot fi elaborate de alte persoane; - destinatarul – raportul trebuie adresat destinatarului care poate fi consiliul de administratie. - paragraful introductiv – cuprinde identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare auditate; - responsabilitatea conducerii pentru situatiile financiare – raportul trebuie sa precizeze ca cei din conducere sunt responsabili pentru intocmirea si prezentarea corecta a situatiilor financiare in conformitate cu cadrul general aplicabil; - responsabilitatea auditorului – raportul trebuie sa precizeze ca responsabilitatea auditorului este sa exprime o opinie asupra situatiilor financiare; - paragraful opiniei – raportul trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei, situatiei financiare si rezultatelor obtinute in accord cu referintele contabile si, daca este cazul, daca sunt conforme prevederilor legale; acest paragraph poate avea urmatoarele forme: ♣ opinia fara rezerve (curata); ♣ opinia fara reserve, dar cu paragraph de observatii; ♣ opinia cu reserve; ♣ imposibilitatea exprimarii unei opinii; ♣ opinia defavorabila. 9
  • 10. - alte responsabilitati de raportare – daca auditorul are si alte responsabilitati de raportare, acestea trebuie prezentate intr-o sectiune separata a raportului, care urmeaza dupa paragraful opiniei; - semnătura auditorului – raportul trebuie sa poarte semnatura societatii de expertiza contabila insotita de semnatura auditorului; - data raportului – raportul trebuie sa poarte data de la sfarsitul lucrarilor de audit; - adresa auditorului – raportul trebuie sa mentioneze locul specific unde sunt situate birourile auditorului. 27. Opinia defavorabilă: motive, mod de prezentare. Raspuns: Cand auditorul nu poate exprima o opinie asupra ansamblului situatiilor financiare din cauza dezacordului profund ce-l impiedica sa formuleze o opinie cu rezerve, acesta refuza exprimarea unei opinii cu rezerve asupra situatiilor financiare. Declaratia auditorului va exprima ca situatiile financiare nu sunt conforme cu standardele si reglementarile aplicabile, nu confera o imagine fidela si reala si va mentiona cu clarita…… O astfel de opinie datorată de exemplu dezacordului asupra principiilor contabile, se poate prezenta astfel: “Astfel, cum este explicat în nota “X”, nu s-au constatat _______. Această practică nu este, în opinia noastră, în acord cu Normele __________ În consecinţă________. După părerea noastră, datorită incidenţei faptelor menţionate în paragraful precedent, situaţiile financiare nu dau o imagine fidelă situaţiei financiare a societăţii la 31 decembrie 200…, contului de profit şi pierdere, pentru exerciţiul încheiat la această dată, şi nu sunt conforme cu prevederile legale şi statutare.” 28. Imposibilitatea exprimării unei opinii: motive, mod de prezentare. Raspuns: Auditul exprima acest tip de opinie atunci cand se afla in imposibilitatea de a formula o opinie asupra ansamblului situatiilor financiare, deoarece exista inexactitati in situatia financiara sau limitarea ariei de cuprindere a auditului impiedica sa obtina suficiente probe pentru a sustine o opinie cu rezerve. Auditorul trage concluzia ca efectele potentiale care decurg din lipsa probelor sunt atat de materiale (semnificative) incat situatiile financiare in ansamblul or ar putea prezenta eronat pozitia financiara a entitatii auditate. In acest caz, auditorul renunta sa exprime o opinie. In raportul sau, acesta va specifica clar ca se afla in imposibilitatea de a exprima o opinie si va preciza clar toate elementele de incertitudine. Atunci cand exista o limitare a ariei de aplicabilitate a activitatii auditorului ce necesita exprimarea unei opinii cu rezerve sau imposibilitatea exprimarii unei opinii, raportul de audit trebuie sa prezinte limitarea si sa indice posibilele ajustari ale situatiilor financiare ce ar putea fi determinate ca fiind necesare daca nu ar fi existat limitarea. Exemplificam mai jos situatii ce conduc la o opinie, alta decat aceea favorabila / necalificata. Dezacordul cu conducerea Auditorul poate sa nu fie de acord cu conducerea cu privire la aspecte cum ar fi: acceptabilitatea politicilor contabile selectate, metodele de aplicare a acestora sau adecvarea prezentarii informatiilor n situatiile financiare. In cazul in care aceste dezacorduri sunt semnificative pentru situatiile financiare, auditorul trebuie sa exprime o opinie calificata (cu rezerve) sau o opinie contrara. Exemplu: - conducerea refuza sa aplice unele principii si proceduri ale contabilitatii; - conducerea nu este de acord sa solicite confirmari din partea tertilor; - conducerea nu pune la dispozitia auditorului informatiile ce-i sunt necesare. Dezacordurile cu conducerea entitatii pot aparea din: - constituirea de provizioane insuficiente pentru deprecierea stocurilor, creantelor,etc; - stocuri ce au fost supraevaluate sau subevaluate din cauza unor erori (greseli) in calcularea costurilor; - incalcarea principiului independentei exercitiului; - erori in clasificarea tertilor cum ar fi : clienti incerti ca client obisnuiti, etc. O astfel de opinie datorată limitării întinderii lucrărilor se poate prezenta astfel: “Noi nu am fost în măsură să asistăm la inventarul fizic, nici să procedăm la confirmarea directă a conturilor de clienţi, din cauza limitării întinderii lucrărilor noastre, impusă de către direcţiune. Având în vedere importanţa faptelor expuse mai sus, noi nu ne exprimăm opinia asupra conturilor anuale.” 29. Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare. Raspuns: Aceasta forma a opiniei este exprimata atunci cand : auditorul are indoieli sau nu este de acord cu unul sau mai multe elemente ale situatiilor financiare care sunt materiale (au importanta semnificativa) dar nu sunt fundamentale pentru buna intelegere a situatiilor financiare, acestea exprima o opinie calificata sau o opinie cu rezerve. Opinia se exprima in termeni care indica un rezultat nesatisfacator asupra unor aspecte ale auditului, specificand clar si précis elementele cu care auditorul nu este de acord sau pe care le considera indoielnice si care l-au determinat sa exprime o opinie cu rezerve. Rezervele se prezintă înaintea paragrafului de opinie. În astfel de cazuri, paragraful opiniei se formulează astfel: Exemplu de rezerve datorate limitării întinderii lucrărilor: 10
  • 11. “Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie 200…, căci noi am fost desemnaţi auditori ulterior acestei date. Ţinând seama de natura documentelor contabile ale societăţii, noi am putut controla cantităţile prin alte proceduri. După părerea noastră, cu excepţia incidenţei ajustărilor care ar fi putut fi necesare, dacă noi am fi putut efectua controlul fizic al cantităţilor, situaţiilor financiare dau o imagine fidelă poziţiei şi situaţiei financiare a societăţii la 31 decembrie 200…, cât şi contului de profit şi pierdere pentru exerciţiul încheiat la această dată şi sunt conforme cu prevederile legale şi statutare”. Exemplu de rezerve datorate dezacordului cu conducerea entităţii auditate: “Astfel, cum este explicat în nota “X” anexată, nu s-au constatat______. Această practică nu este, în opinia noastră, în acord cu Normele _______ După părerea noastră, cu excepţia incidenţei asupra conturilor anuale, a faptelor menţionate în paragraful precedent, conturile anuale dau o imagine fidelă poziţiei şi situaţiei financiare a societăţii la 31 decembrie 200…, cât şi contului de profit şi pierdere pentru exerciţiul încheiat la această dată, şi sunt conforme cu prevederile legale şi statutare.” 30. Opinia fără rezerve: semnificaţie, mod de prezentare. Raspuns: Acest tip de opinie este exprimat de auditor cand s-a ajuns la concluzia ca: a) situatiile financiare au fost intocmite cu respectarea principiilor si politicilor contabile aplicabile si ofera sub toate aspectele materiale, o imagine fidela si reala asupra operatiilor financiare ale entitatii; b) situatiile financiare reflecta cu fidelitate pozitia financiara a entitatii auditate. Tranzactiile financiare s-au efectuat in conformitate cu prevederile si reglementarile legale in vigoare; c) toate informatiile de importanta semnificativa cu privire la situatiile financiare sunt corect mentionate. “După părerea noastră, conturile anuale dau o imagine fidelă (sau prezintă în mod sincer, în toate aspectele lor semnificative), poziţiei şi situaţiei financiare a societăţii la 31 decembrie 200… precum şi rezultatelor acestor operaţii şi fluxurilor de trezorerie pentru exerciţiul închis la această dată, în conformitate cu normele internaţionale (sau naţionale) de contabilitate”. 31. Opinia fără rezerve, dar cu un paragraf de observaţii: semnificaţie, mod de prezentare. Raspuns: În unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat, adăugând un paragraf de observaţii al cărui obiectiv este de a lămuri cititorul asupra unui punct privind conturile anuale, expus de o manieră detaliată în anexă. Adăugarea unui astfel de paragraf nu afectează opinia auditorului; aceasta se situează de preferinţă după paragraful de opinie şi precizează, în general, că acesta nu constituie o rezervă. Acest tip de opinie se formulează atunci când apar elemente care însă nu afectează opinia auditorului; paragraful de observaţii se situează, de regulă, după paragraful de opinie. Forma de prezentare a paragrafului de opinie în acest caz este următoarea: “Fără să exprimăm o rezervă asupra situaţiilor financiare, noi atragem atenţia asupra notei “X” din anexă. Societatea face obiectul unui proces în care este acuzată de infracţiune în utilizarea brevetelor şi în care i se pretinde vărsarea redevenţelor şi daunelor de interese; societatea a angajat o contra-acţiune şi audierile preliminare, cât şi procedurile juridico-administrative ale celor două acţiuni sunt în curs. Rezultatul final al acestei afaceri nu poate, în prezent, să fie determinatşi, în consecinţă, nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care ar putea să rezulte”. 32. Paragraful opiniei: tipuri de opinie. Raspuns: Paragraful opiniei – raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei, situatiei financiare si rezultatelor obtinute in accord cu referintele contabile si, daca este cazul, daca sunt conforme prevederilor legale; Termenii utilizati pentru exprimrea opiniei auditorului sunt “dau o imagine fidelă” sau “prezintă în mod sincer în toate aspectele lor semnificative”. Aceste 2 formulari semnifica, intre altele, ca auditorul nu ia in considerare decat elementele semnificative privind situatiile financiare. Acest paragraf poate avea urmatoarele forme: ♣ opinia fara rezerve (curata); ♣ opinia fara reserve, dar cu paragraph de observatii; ♣ opinia cu reserve; ♣ imposibilitatea exprimarii unei opinii; ♣ opinia defavorabila. 33. Paragraful privind natura şi întinderea lucrărilor de audit. Raspuns: 11
  • 12. Acest paragraf cuprinde referenţialul de audit utilizat, respectiv Standardele Internaţionale de Audit sau norme şi practici naţionale, precum şi descrierea lucrărilor de către auditor. Raportul auditorului trebuie să descrie întinderea lucrărilor de audit, indicând că ele au fost îndeplinite conform Standardelor Internaţionale de Audit sau conform normelor sau practicilor naţionale. “Întinderea lucrărilor” dă posibilitatea pentru auditor să pună în operă procedurile de audit judecate ca necesare în condiţiile concrete date. Cititorul are în fapt nevoie să se asigure că auditul a fost făcut conform normelor şi practicilor în materie; dacă aceasta nu rezultă în mod clar, se presupune că normele şi practicile utilizate sunt cele din ţara indicată prin adresa auditorului. Raportul trebuie să precizeze că auditul a fost planificat şi executat de o manieră care să asigure în mod rezonabil că situaţiile financiare nu comportă anomalii semnificative. Raportul de audit trebuie să descrie auditul, ca presupunând: - examenul, pe bază de sondaje, a elementelor probante care justifică sumele şi informaţiile conţinute în situaţiile financiare; - evaluarea principiilor şi metodelor contabile folosite pentru elaborarea situaţiilor financiare; - evaluarea estimărilor semnificative făcute de conducere pentru a stabili situaţiile financiare; - revederea prezentării de ansamblu a situaţiilor financiare. Raportul trebuie să indice că auditul efectuat furnizează o bază rezonabilă a expresiei de opinie. Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularea următoare: “Noi am realizat auditul conform Standardelor Internaţionale de Audit (sau se poate face referire la normele sau practicile naţionale).Aceste standarde (norme) precizează că auditul nostru trebuie să fie planificat şi realizat în scopul de a obţine o asigurare rezonabilă că, situaţiile financiare nu comportă anomalii semnificative. Un audit constă în a exprima, pe bază de sondaje, elementele probante care să justifice sumele şi informaţiile conţinute în situaţiile financiare; el constă, de asemenea, în a evalua principiile şi metodele contabile folosite şi estimările semnificative făcute de către conducerea entităţii, pentru închiderea situaţiilor financiare, cât şi în a efectua o revedere a prezentării de ansamblu a acestora.Estimăm că auditul efectuat furnizează o bază rezonabilă a exprimării opiniei noastre.” 34. Paragraful introductiv al raportului de audit statutar. Raspuns: Acest paragraf cuprinde identificarea entitatii auditate si a situaţiilor financiare auditate. Raportul de audit trebuie sa identifice titlul fiecarei situatii financiare a entitatii care a facut obiectul auditului, cat si data si perioada de acoperire prin aceste documente, sa faca referire la rezumatul politicilor contabile semnificative si la alte note semnificative. 35. Conţinutul raportului de audit. Raspuns: Raportul de audit trebuie să conţină: - relaţia contractuală de executare a misiunii de audit; - observaţiile reieşite din diverse verificări; - informaţiile a căror menţiune în raport este prevăzută expres de lege; - oferirea garanţiei pentru acţionari şi terţi că un personal calificat a obţinut asigurarea că situaţiile financiare oferă o imagine fidelă, clară şi completă poziţiei financiare, performanţelor şi situaţiei financiare generale a intreprinderii; - menţiunea că situaţiile financiare auditate sunt anexate la raportul de audit. Din raportul de audit trebuie să rezulte în mod clar: - menţionarea responsabilităţilor pentru auditor şi pentru conducerea intreprinderii; - descrierea obiectivelor şi natura misiunii de audit; - situaţiile care fac să apară incertitudini; - natura şi locul observaţiilor în raport. 36. Rolul raportului de audit. Raspuns: Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. 700 stabileşte procedurile şi principiile fundamentale şi modalităţile lor de aplicare cu privire la forma şi conţinutul raportului auditorului independent emis pe baza concluziilor rezultate din auditarea situaţiilor financiare ale unei entităţi (misiunea de bază). Cele mai multe din prevederile acestui standard pot fi adaptate la rapoartele emise şi în cazul unor misiuni de audit diferite de misiunea de bază. Raportul de audit are un triplu rol: - instrument de comunicare cu utilizatorii situaţiilor financiare emise de entitatea auditată, respectiv cu publicul, precum şi cu acţionarii pentru decizii economice; - instrument de confirmare a încrederii publicului şi acţionarilor în situaţiilor financiare prezentate de o entitate; - instrument de identificare a responsabilităţilor pentru auditor şi pentru conducerea entităţii auditate. 37. Care sunt normele de referinţă în auditul situaţiilor financiare? 12
  • 13. Raspuns: În auditul situatiilor financiare ale unei entităti sunt folosite două categorii de norme de referintă: norme contabile si norme de audit. Normele (standardele) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilitătii care sunt, de regulă, organisme de interes public, autonome. Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controlează si utilizează situatiile financiare. Entitătile care au obligatia de a stabili situatii financiare sunt cele prevăzute la art. 1, alin 1, din legea contabilitătii 82/1991, republicată. Cei care controlează sunt prevăzuti de legislatia fiecărei tări (auditori, cenzori) si au ca referintă în activitatea lor normele contabile. Situatiile financiare sunt destinate să satisfacă nevoile comune de informatii ale unei game largi de utilizatori. Pentru multi utilizatori, aceste situatii financiare constituie singura sursă de informatii complementare care să le satisfacă nevoile. Aceste situatii financiare trebuie să fie stabilite potrivit uneia sau mai multora din referintele următoare: - standardele internationale de raportare financiară - standarde sau norme contabile nationale - alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare normele (standardele) de audit reprezintă un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesională la care se referă auditorul pentru calificarea muncii sale. Acestea pot fi: - standardele internationale de audit ISA, practicile internationale de audit IAPS, standardele internationale privind angajamentele de revizuire ISRE, standardele international privind angajamentele de asigurare ISAE, standardele internationale pentru misiuni conexe ISRS emise de consiliul pentru standarde de audit si asigurări IAASB din cadrul federatiei internationale a contabililor IFAC; - norme nationale emise de un organism profesional recunoscut ca fiind autoritate în domeniu. Normele de audit permit tertilor să aibă asigurarea că opinia auditorului va fi emisă în functie de criterii de calitate omogene; ele permit însă si auditorului să definească scopurile pe care le are de atins prin punerea în lucru a celor mai potrivite tehnici. Normele de audit se clasifică în trei categorii, acoperind întreaga activitate a auditorului: - norme profesionale de lucru; - norme de raportare; - norme generale de comportament. 38. Ce sunt şi ce rol joacă normele de audit? Raspuns: Normele (standardele) de audit reprezintă un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesională la care se referă auditorul pentru calificarea muncii sale. Acestea pot fi: - Standardele Internaţionale de Audit (ISA), Practicile Internaţionale de Audit (IAPS), Standardele Internaţionale privind Angajamentele de Revizuire (ISRE), Standardele Internaţionale privind Angajamentele de Asigurare (ISAE), Standardele Internaţionale pentru Misiuni Conexe (ISRS) emise de Consiliul pentru Standarde de Audit şi Asigurări (IAASB) din cadrul Federţiei Internaţionale a Contabililor (IFAC); - normele naţionale emise de un organism profesional recunoscut ca fiind autoritate în domeniu. Normele de audit permit terţilor să aibă asigurarea că opinia auditorului va fi emisă în funcţie de criterii de calitate omogene; ele permit însă şi auditorului să definească scopurile pe care le are de atins prin punerea în lucru a celor mai potrivite tehnici. Normele de audit se clasifică în trei categorii, acoperind întreaga activitate a auditorului: - norme profesionale de lucru; - norme de raportare; - norme generale de comportament. 39. Ce sunt şi ce rol au normele contabile? Raspuns: Normele (standarde) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilităţii care sunt, de regulă, organisme de interes public, autonome. Normele contabile sunt comune şi obligatorii pentru toţi cei care stabilesc, controlează şi utilizează situaţiile financiare. Entităţile care au obligaţia de a stabili situaţii financiare sunt cele prevăzute la art. 1 din Legea Contabilităţii. Cei care controlează sunt prevăzuţi prin legislaţia fiecărei ţări (auditori, cenzori) şi au ca referinţă în activitatea lor normele contabile. Situaţiile financiare sunt destinate să satisfacă nevoile comune de informaţii ale unei game largi de utilizatori. Pentru mulţi utilizatori aceste situaţii financiare constituie singura sursă de informaţii complementare care să le satisfacă nevoile. Aceste situaţii financiare trebuie să fie stabilite potrivit uneia sau mai multora din referinţele următoare: - standarde internaţionale de raportare financiară; - standarde sau norme contabile naţionale; - alte referinţe contabile bine precizate şi recunoscute, aplicate pentru elaborarea şi prezentarea situaţiilor financiare. 13
  • 14. Normele contabile internaţionale sunt stabilite de IASCF (Fundaţia Comitetului pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate) şi sunt denumite generic Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) care cuprind: - Standardele Internaţionale de Raportare Financiară emise de IASB (IFRS); - Standardele Internaţionale de Contabilitate (IAS); - standardele de interpretare emise de SIC sau IFRIC; - alte documente emise de IASB, SIC sau IFRIC. 40. Ce este şi cum se determină pragul de semnificaţie? Raspuns: În general, prin prag de semnificaţie se înţelege nivelul, mărimea unei sume peste care auditorul consideră că o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea şi sinceritatea situaţiilor financiare, cât şi imaginea fidelă a rezultatului, a situaţiei financiare şi a patrimoniului intreprinderii. La începutul misiunii, stabilirea unui prag global de semnificaţie este necesar pentru a determina domeniile şi sistemele semnificative. În cursul misiunii, pragurile de semnificaţie determinate pentru controlul fiecărei secţiuni din situaţiile financiare permite orientarea programelor de muncă spre riscurile existente, prin stabilirea mai corectă a eşantioanelor de control; aceasta evită angajarea în lucrări care nu vor servi la fundamentarea opiniei asupra situaţiilor financiare. Aceste praguri sunt, în general, inferioare pragului global pentru a ţine cont de cumulul posibil al erorilor constatate. La sfârşitul misiunii, pragul global permite auditorului să aprecieze dacă erorile constatate trebuie să fie corijate sau să facă obiectul unei menţiuni în raport, dacă intreprinderea refuză să le corijeze. Ca urmare, stabilirea unor praguri de semnificaţie permite: - orientarea mai bună şi planificarea misiunii; - evitarea lucrărilor inutile; - justificarea deciziilor referitoare la opinia emisă. Pentru determinarea pragului de semnificaţie pot fi utilizate diferite elemente de referinţă: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri etc. Definirea pragului de semnificaţie permite auditorului încă de la începutul activităţii (misiunii) sale să aprecieze mai bine sistemele şi conturile susceptibile să conţină erori sau inexactităţi semnificative, iar la sfârşitul misiunii să aprecieze dacă anomaliile pe care le-a descoperit trebuie să fie corectate în cadrul exerciţiului, în scopul de a putea emite o opinie fără rezerve. Unele circumstanţe particulare trebuie avute în vedere la determinarea pragului de semnificaţie: - existenţa unor prevederi legale, statutare sau contractuale; - evoluţia importantă de la un an la altul a unor posturi; - capitaluri proprii sau rezultate anormale. 41. Riscul de audit: componentele şi relaţiile între acestea. Raspuns: Riscul de audit reprezintă riscul ca auditorul să exprime o opinie incorectă prin faptul că erori semnificative există în situaţiile financiare. El se divide în trei: - riscul inerent (RI) - riscul inerent constă în posibilitatea ca soldul unui cont sau că o categorie de operaţiuni să comporte erori semnificative, izolate sau împreună cu erorile din alte conturi sau categorii de operaţiuni, datorită unui control intern insufficient; - riscul legat de control (RC) - riscul legat de control constă în faptul că o eroare semnificativă în cont sau într-o categorie de operaţiuni, izolată sau împreună cu alte solduri de cont sau categorii de operaţiuni, nu este nici prevenită, nici descoperită şi corectată prin sistemul contabil şi de control intern utilizate; - riscul de nedetectare (RN) - riscul de nedescoperire constă în faptul că controalele declanşate de auditori nu reuşesc să descopere o eroare semnificativă în soldul unui cont sau într-o categorie de operaţiuni, izolată sau împreună cu alte solduri sau categorii de operaţiuni. Relaţia dintre acestea se poate prezenta sub forma următoare: RA = Ri x RC x RN 42. Ce este riscul legat de control? Raspuns: Riscul legat de control constă în faptul că o eroare semnificativă în cont sau într-o categorie de operaţiuni, izolată sau împreună cu alte solduri de cont sau categorii de operaţiuni, nu este nici prevenită, nici descoperită şi corectată prin sistemul contabil şi de control intern utilizate. Riscul legat de control nu poate fi în întregime eliminat, având în vedere limitele inerente oricărui sistem contabil şi de control intern. În general, auditorul fixează un nivel ridicat al riscului legat de control, atunci când: - sistemele contabile şi de control intern nu sunt aplicate corect; - sistemul contabil şi de control intern al intreprinderii sunt considerate ca insuficiente. 14
  • 15. Când evaluarea riscului legat de control se face la un nivel redus, auditorul va trebui să documenteze elementele pe care se sprijină în concluziile sale. 43. Ce este riscul inerent? Raspuns: Riscul inerent constă în posibilitatea ca soldul unui cont sau că o categorie de operaţiuni să comporte erori semnificative, izolate sau împreună cu erorile din alte conturi sau categorii de operaţiuni, datorită unui control intern insuficient. Pentru a evalua riscul inerent, auditorul recurge la judecăţi profesionale bazate pe evaluarea unor factori ca: - experienţa şi cunoştinţele cadrelor de conducere, eventualele schimbări intervenite în cursul exerciţiului la nivelul conducerii; - presiuni exercitate asupra conducerii şi alte împrejurări de natură a incita la prezentarea unor situaţii financiare inexacte (număr mare de intreprinderi falite în sectorul de activitate); - natura activităţilor desfăşurate de intreprindere (uzura morală a tehnologiei, echipamentelor, produselor şi serviciilor, structuri neadecvate); - factori influenţând sectorul din care face parte intreprinderea: condiţii economice şi concurenţiale, inovaţii tehnologice, evoluţia cererii şi practicile contabile; - situaţii financiare care pot să conţină anomalii: conturi conţinând ajustări privind exerciţiile anterioare sau estimări; - vulnerabilitatea activelor la pierderi sau deturnări; - înregistrarea unor operaţiuni neobişnuite şi complexe, mai ales la sfârşitul exerciţiului. 44. Ce este riscul de nedetectare? Raspuns: Riscul de nedescoperire constă în faptul că controalele declanşate de auditori nu reuşesc să descopere o eroare semnificativă în soldul unui cont sau într-o categorie de operaţiuni, izolată sau împreună cu alte solduri sau categorii de operaţiuni. Nivelul riscului de nedetectare depinde de controalele proprii ale auditorului; riscul de nedetectare nu poate fi eliminat în totalitate, oricare ar fi tehnicile şi procedurile folosite de auditor. Există anumite relaţii între cele trei componente ale riscului de audit. Riscul de nedetectare este invers proporţional cu cumulul riscurilor inerente şi riscurile legate de control. De exemplu, dacă riscurile inerente şi cele legate de control sunt ridicate, trebuie fixat un nivel al riscului de nedetectare redus, astfel încât să fie redus cât mai mult riscul de audit şi, invers, dacă riscurile inerente şi cele legate de control sunt slabe, auditorul va accepta un nivel al riscului de nedetectare mai ridicat, reducând astfel riscul de audit. Pe de altă parte, trebuie sesizată şi relaţia de invers-proporţionalitate: dintre caracterul semnificativ şi riscul de audit; cu cât pragul de semnificaţie este mai mare cu atât riscul de audit este mai mic şi invers. Dacă, de exemplu, auditorul constată că pragul de semnificaţie acceptabil este redus, riscul de audit creşte; atunci auditorul va putea: - să reducă nivelul riscului legat de control prin compensarea cu teste de proceduri mai dezvoltate sau suplimentare; - să reducă riscul de nedescoperire modificând natura, calendarul şi întinderea controalelor proprii. 45. Conceptul de independenţă în audit. Raspuns: Utilizarea termenului “independentă” de unul singur poate crea neîntelegeri. Prin el însusi, Termenul îi poate face pe observatori să presupună că o persoana care exercită rationamentul profesional trebuie să nu fie implicată în nici o relatie economică, financiară sau de altă natură. Acest lucru este imposibil, deoarece orice membru al societătii are relatii cu ceilalti membri. De aceea, importanta relatiilor economice, financiare sau de altă natură ar trebui evaluată, de asemenea, În lumina a ceea ce o tertă parte, rezonabilă si informată în legătură cu toate aspectele relevante, ar concluziona în mod rezonabil ca fiind inacceptabil. Independenta implică: independenta spiritului (rationamentul profesional) - starea de spirit care permite emiterea unei concluzii fără a fi afectat de influente care compromit judecata profesională si care permite individului unei persoane să actioneze cu integritate, să-si exercite obiectivitatea si scepticismul profesional si independenta conduitei (în aparentă sau comportamentală) - evitarea faptelor si a situatiilor care sunt atât de importante încât o tertă parte, Informată si rezonabilă, care cunoaste toate informatiile relevante, inclusiv măsurile de protective aplicate, ar concluziona în mod rezonabil că integritatea, obiectivitatea sau scepticismul professional al firmei sau al unui membru al echipei de certificare a fost compromis(ă). Cerintele cu privire la independenta profesionistilor contabili se pot sintetiza astfel: - pentru misiunile de audit, membrii cabinetelor sau societătilor de audit trebuie să fie independenti fată de clientii lor - pentru misiunile de servicii conexe si alte servicii profesionale prestate clientilor (nonaudit), când utilizatorul anume precizat nu este restrâns contractual la una sau anumite persoane, membrii cabinetelor sau societătilor de audit trebuie să fie independenti fată de client - pentru misiunile de servicii conexe si alte servicii profesionale prestate clientilor(nonaudit), când utilizatorul anume precizat este restrâns contractual la una sau anumite persoane, membrii cabinetelor sau societătilor de audit trebuie să fie 15
  • 16. independenti fată de client evaluarea amenintărilor la adresa independentei si măsurile ulterioare trebuie să fie bazate pe dovezile obtinute înainte de acceptarea misiunii si în timp ce aceasta este în derulare. Obligatia de a proceda astfel apare atunci când un membru al cabinetului sau societătii cunoaste sau s-ar putea să se astepte să apară si să cunoască împrejurări sau relatii care ar putea compromite independenta. Ar putea exista situatii când cabinetul sau societatea sau un membru al acesteia să încalce principiul independentei. Astfel de situatii de neglijentă nu vor compromite, în general, independenta fată de client, dacă există stabilite, de către cabinet sau societate, politici sau proceduri interne corespunzătoare de control al calitătii, destinate a promova independenta si a corecta imediat abaterile, aplicând orice măsuri necesare de prevenire a amenintărilor la adresa independentei. 46. Controlul de calitate în audit. Raspuns: - Controlul de calitate reprezinta un ansamblu de masuri luate de organismele profesionale, care vizeaza analiza modului de organizare si functionare a unui cabinet si aprecierea modului de aplicare in cadrul cabinetului a standardelor intrnationale si a normelor profesionale emise de aceste organisme. Obiectivele principale urmarite prin controlul de calitate se refera la: ♣ oferirea catre public a unei bune perceptii despre calitatea serviciilor; ♣ armonizarea comportamentelor profesionale ale membrilor; ♣ contribuirea la buna organizare a cabinetelor si la perfectionarea metodelor de lucru; ♣ aprecierea modului de aplicare a regulilor si normelor profesionale; ♣ dezvoltarea solidaritatii in randul profesiei, prin favorizarea contractelor dintre colegi, apropierea si respectful profesionistilor fata de organismul professional. Principiile care stau la baza controlului de calitate sunt: universalitatea, confidentialitatea, colegialitatea, adaptarea controlului si urmarirea. 47. Care sunt principalele misiuni speciale şi misiuni conexe ale profesioniştilor contabili? Raspuns: Misiunile de audit cu scop special se pot referi la: - situatii financiare stabilite dupa un referential contabil diferit se standardele international de raportare financiara si de normele nationale; - raporturi asupra unor conturi sau elemente de bilant sau rubrici din situatiile financiare; - raport privind respectarea clauzelor contractual; - raport asupra situatiilor financiare condensate. Auditorul trebuie sa examineze sis a evalueze concluziile trase din elementele probante reunite in timpul misiunii de audit special pt a determina daca ele pot servi ca baza a opiniei sale, care trebuie clar scrisa si exprimata. Misiuni conexe − misiuni de examinare a informatiilor financiare pe baza de procedure convenite; − misiuni de compilare a informatiilor financiare. − misiuni de examen limitata al situatiilor financiare; − misiuni de examinarea a informatiilor financiare previzionale. 16